Cal alb

era ceva apărut din nimic
un cal alb
fluturând razant
între bine și rău
mușcând din iarbă
până la întuneric

era un galop nedefinit
pe un pământ reavăn care
își înghițea umbra de copită
în propria țărână

apele își înecau pietrele
prin coame
unduind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vedenie

ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenței tale
prin toate peregrinările

ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele

ca să nu te uit pe tine
am așezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miei pe câmp

erai atât de tânără
cântai laolaltă cu mieii pe câmp
nu știam ce susură în juru-mi
apele, iarba
sau tu
izvorând din pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grâul visând

stau la pământ cu greierii
ascult grâul visând

nu vreau să văd nimic
în juru-mi

de la vârful ierbii
până la cer
trăiesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași prin nisip

te-ai supăra oare
dacă mi-aș lăsa umbra
să-ți atingă câteodată
pașii tăi
prin nisip?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verde aprins

nu mă lăsai a spune nimic
între două depărtări
între două chemări

îți ștergeam lacrimile de adevăr
și minciună
de pe obraji
cu o năframă de suspine
cu un petec de cer

tu nu mă lăsai a spune nimic
prin ochii încețoșați
ai serii

îmi acopereai gura
cu un apus de pasăre
cu un sărut stingher
cu o inimă frântă
cu o inimă de frunză
de verde venin,
aprins

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între azi și demult

te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult

pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt

te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit

sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei

nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aerul rece al singurătății

și pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătății
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze

cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu viețile și mai repezi

cu veșnicia

și uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie cu văl

toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii

esențele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi

în cadența ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca niște acoperișuri
trecătoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ușa copacilor

așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea

am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare

te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecoul în gând

am încercat într-o zi de aramă
să-ți scriu niște păsări
de cuvinte
pe ape trecând

am încercat într-o zi de țărână
să te strig dintre pietre
când norii mergeau
pe pământ

am reușit într-o zi de ecou
să-ți aud plânsetul ascuns
de vânt
într-un gând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transcendență

poate e doar o părere,
simt mirosul ierbii
în chinurile facerii,
e un duh de renaștere febrilă,
ca fumul de tămâie gata să se aprindă
dintr-o scăpărare de cremene,
la început de geneză,
e un gust plutitor de pământ reavăn
proaspăt și pur
ca la nașterea unui mit,

simt spiritul secular al copacilor
cum freamătă nervos între muguri,
și praful dimineților
de care mi-a fost atât de dor
poartă inocența primordială
a trecerii prin lume,

fiecare primăvară
e un răsărit de legendă
parcă,
o sclipire de adevăr,
un zâmbet de Dumnezeu,
un început de poveste,
-A fost odată ca niciodată,
că dacă n-ar fi,
nu s-ar mai povesti-,

n-aș vrea decât să fiu un sihastru,
să măsor cumva
transcendența vremurilor,
rătăcind veșnic la granița
dintre două
anotimpuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând răzvrătit

calea aceasta e urcușul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foșnind
de parcă n-aș fi crescut încă din pământ
să-l colind

nu m-a întrebat nimeni
ce-aș fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajiște cu cai tropotind

câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aș fi uitat
erai doar
tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Torente albastre

erai agilă ca o vidră
în noapte
despicând
oglinda lunii din râu
distanța dintre visele noastre
o străbăteai
în torente albastre

dimineața ridicai orizontul
deasupra genunchilor de sare
la apus
prăvăleai un clocot dulce
ca siropul de arțar

ochii tăi erau ca apele
noaptea,
ziua
ca apele
plecai

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veșnicie

erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia

erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femei petale

femeile se piaptănă-n oglinzi
de ape rotunde
blestemând zodiile potrivnice
se împurpură
dezvelind glezne subțiri
de mătase

femeile se osândesc a doua zi
definitiv
la singurătate
se întâlnesc noaptea ca ielele
uneltind
cu ochii înfipți
în spinarea bărbatului
până la prăsele

femeile fac copii frumoși
din fâșii înalte de iubiri
până în zori
se scurg printre degete de aer
de sânziene
și pietrele aruncate
le primesc
ca pe niște petale

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarba fierbinte

iarba e veche
înaltă
până la tăcere
până la cuvinte

ca sarea tăioasă
străpunge prispa casei
fierbinte

până la prăsele
până la norii
de-aducere aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Pas

deodată
am auzit copacii
alungindu-și umbra
pe pământ

ca o melodie
cu brațele reci

pasul meu trece în gol
împins de pleoapa
ce a strâns
visul
într-un bob de nisip

plutește nevăzutul
prin frunze oarbe
absorbind
depărtări după depărtări

cuvântul îți este lacrima suptă din gheară
ah!
rotunda melancolie
izvorâtă din propria țărână
s-a rătăcit azi
în mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Margini de toamnă

marginile tale erau din ceață
spre toamnă
umbra ceva mai udă
și fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colțuri

te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate

aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aștepta câteodată
amurgul
să te aștearnă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevăzutul oftat

oftatul
mi-l apropii de buze,
între patru vânturi nu mai știu ce cale să aleg
pe pământ,

suspinul zilelor care s-au petrecut
îmi șuieră prin tâmple,
porți întunecate
se deschid undeva spre o cetate de umbre,
tăceri ce nu le pot pătrunde
se ascund într-un clopot,
mereu se desprinde pe undeva o lespede de piatră
din cer,
căzând cu sunet de criptă
spre nevăzutul,
ultimul
oftat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook