Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.