Aș vrea
Aș vrea să păstrez urma sărutului tău pe nisip
Dar nisipul se scurge ca-ntr-o clepsidră
Printre degetele arcuite de vânt.
Zadarnic raze de soare, spală durerea mea,
Marea izgonește în urma-i tot acest paradis
Și închisă-ntre munți, îmi trimit ecdel
Dincolo de lume, în universul sălbatic,
Căci te iubesc...
Întoarce-te la locul nașterii tale
Să-ți îmbrățișezi clipele rămase singure
În pustiul dintre generații.
Azi, tombaticilor umbre ce-mi acoperă trecutul
La oful, al mării calde și sălbatice, sărutul....
Și-n vulcani ne-ascund o clipă
Să erup cât mai departe,
Unde nu pătrunde visul,
Acolo, dincolo de moarte
Lacrimă să nu mai fie-n ochii celor ce iubesc
Veșnică adolescentă, paradis, integritate
Umbre și materie printre clipe minunate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.