Catifelate coapse
Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.
Tăcerile zvâcnesc și ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-și scuze
Luceferilor, absolut imuni,
Aș traversa o noapte de păcate
Reînvățând iertările firești
Când răsăritul în fereastră bate
Și ireală, tu, mă-ncolăcești.
Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfințind fiorii sacrului inel.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Așteptărilor optuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele îmbietoare,
Surâzândă, le deschizi,
Adâncimile să-ți vinzi
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
Socotind verzi și uscate,
Puse-n umbra unui dor,
Din păcate... țeși covor,
Pentru reciprocitate.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară-te în mine
Coboară-te în mine, nimic să nu mai știu,
În sânge îmi pătrunde... alunecând ușor,
Tu ești ca și norocul... găsit într-un târziu,
Peste fugare clipe... și fluturi în amor.
Încolacește-mi trupul... cu netrăite vise,
Secundele aruncă și-nvață-mă să cresc,
La ușă-i răsăritul și zorile-s aprinse,
Tremurătoare buze, șoptindu-mi, te iubesc.
Despică-te în două, adânc, făcându-mi loc
Și zilele oprește... la margini de iubire,
Vibrează sentimente... în acest tainic joc
Și inima-i legată... cu-n milion de fire...
Coboară-te iubito pe trupul meu, stăpână,
Lunecător de dulce... ca și o răsuflare,
Voi încerca în noapte, să te ridic spre lună
Și săruta-voi sânii flămânzi, ca o chemare.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde trup
Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Prin fiecare por emani feminitate
Și-n ochii tăi verzi găsesc iubirea.
Când îți sărut buzele catifelate
Eu mă topesc, mă pierd cu firea.
În inima mea adânc tu ai pătruns
Și-acum numai ție îți aparține,
Iar mie... o viață nu îmi e de-ajuns
Să-ți spun ce-nsemni pentru mine.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, țin în palme...
1. Doamne, țin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
2. Și aud în noapte
cocoșul cum cântă
și eu fug departe
ca să nu mă simtă.
3. Vreau ca într-un vaier
să-ți cânt o cântare,
dar îți iau din aer
cu-a mea răsuflare.
4. Crucea să-Ți ajut,
să-Ți mai iau din chin,
s-o duc aș fi vrut,
dar de ea ma țin.
5. Doamne, țin in palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău
Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase,
Și a lacrimi care mint.
Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire,
Ce se coace -n așternut.
Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Și-n adânc să îți coboare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tău
Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase
Și a lacrimi care mint.
Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine... și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire
Ce se coace-n așternut.
Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Și-n adânc... să îți coboare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lași tăcerile
Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Și așteptările obtuze.
Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine știe?
Arzători fiori... o mie
Și năvalnice ispite.
Coapsele năucitoare,
Surâzândă, le deschizi
Și adâncimile... le vinzi,
Clipelor... protocolare.
Înflorind în răsărituri
Și-n cuvinte neștiute,
Lași tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.
Socotind verzi și uscate,
Puse- n umbra unui dor,
Țeși... păcatelor... covor,
Pentru reciprocitate.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul din noi
Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite și-amor,
Din fire de iarbă-mpletește inele
Ce leagă speranțe, risipe și dor.
Îți vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze firești,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii și aripi cerești.
Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieții... uitarea sfâșie
Cu magice șoapte și tainici zefiri.
Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Și picură-n suflet... încinșii fiori.
Să mergem acasă, iubito, e timpul
Altare din trupuri pe rug să topim,
Apusul să fie în noi... ca Olimpul,
Când zeii îndeamnă rebeli, să iubim.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunsă-ntre perdele
Și vine vremea ploilor încinse
De fulgere albastre și scântei,
Turnând în vise, pasiuni atinse
De veșnicii și sărutări pretinse
Când bate orologiul înspre trei.
Izbesc în geam cristalele rebele
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Și foșnitoarea frunză... de alun.
Ascunsă-ntre perdele e dorința
Alunecând pe coapse și pe sâni,
Reînflorind iertarea și credința
Ispitelor ce plâng... cu ușurința
Speranțelor ucise... de păgâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito! îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s -ajungă,
Vrăjitul și adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de -atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele -n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în brațele tale
O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.
O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul și-adâncul... fior.
O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.
O noapte de-atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.
poezie de Constantin Triță din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit
Am venit în dimineață,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfață
Răcorindu-se... în ape.
Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu șoapte
Și cu-mbrățișări divine.
Am venit amiaza mare,
Sânii să ți-i dezgolesc
Și să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reușesc.
Am venit s-aduc iubire
Și parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.
Am venit când seara vine
Cu alaiul ei, de stele
Și în clipele... puține
Am uitat... de toate cele.
Am venit, dar cine știe?
Câte patimi și păcate
Mă opresc și mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor, m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală... o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
Vântură tăcerile... amorul,
În căderi albastre de senin,
Ce au tras ferestrelor zăvorul,
Închinând paharele cu vin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza... curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc,
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
Vântură tăcerile... amorul,
În căderi albastre de senin,
Ce au tras ferestrelor zăvorul,
Închinând paharele cu vin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flutură un steag
Flutură un steag, a libertate,
Undeva pe plaiul oltenesc,
Ca o inimă ce veșnic bate
Pentru graiul dulce românesc.
Flutură un steag, a împlinire
Și la el se uită toți vecinii
Pentru-a centenarului vestire,
L-au adus cu bucurie finii.
Flutură un steag, a Românie
Lângă poarta magicului dor
Și îi face drum prin poezie,
Trubadurului nepieritor.
Flutură un steag, a demnitate,
Cât a fost și cât a mai rămas,
Pentru adevăr, pentru dreptate,
Nu mai este vreme de popas.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul clipei netrăite
Între două porți închise
Se ascund triste tăceri,
Renăscute din dureri
În amurgurile stinse.
Azi, nimic nu e ca ieri,
Sentimente indecise,
Ridiculizează vise
Înflorite... de becheri.
Lanțurile-s la picioare,
Sufletele sunt vrăjite
De priviri înșelătoare
Și de magice, ispite,
Care știu, a da culoare
Unor clipe, netrăite.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunde-mă
În ochi ascunde-mă, iubire,
Să-ți fiu săgeată și amor,
Rază de soare și-mplinire,
Topită -n taină... pe-un covor.
În buze ascunde-mă arzândă,
Să-ți fiu, eu, dulcele sărut
Și n-am să cer nici o dobândă,
La câte-n noapte ai tot vrut.
În sâni ascunde-mă, și lasă,
Cu palma -ncet să îi cuprind,
Fierbinte trupul când te -apăsă
Și-n așternuturi te întind.
În adâncimea dintre coapse
Ascunde-mă, într-un târziu
Și-apoi dă foc la zece capse,
Fă-mă nimic, să nu mai știu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las iertările
Las iertările creștine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.
Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfințit... altar,
Ochii patimi și tăciune,
Aripa de înger... har
Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieții-i descuiată
Și destinul... giuvaer.
Las căința pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Și amorul... viu... izvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!