Ascunsă-ntre perdele
Și vine vremea ploilor încinse
De fulgere albastre și scântei,
Turnând în vise, pasiuni atinse
De veșnicii și sărutări pretinse
Când bate orologiul înspre trei.
Izbesc în geam cristalele rebele
Nerăbdătoare-a se iubi... nebun,
Arzând pe rugul tristelor nuiele
Trupul trecut... prin magice inele
Și foșnitoarea frunză... de alun.
Ascunsă-ntre perdele e dorința
Alunecând pe coapse și pe sâni,
Reînflorind iertarea și credința
Ispitelor ce plâng... cu ușurința
Speranțelor ucise... de păgâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.