
Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Și moare-n decor hibernal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre îngeri
- poezii despre sânge
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre iarnă
- poezii despre cenușă
- poezii despre acasă
Citate similare

Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre fericire

Patimile lui Iisus
Hulit din case și din veacuri
cu mâna dreaptă-și sprijinea
un trup și două dintre vreascuri
în care-abia se mai ținea
Cu fluviul roș urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă și se duce
rugină-n josul cerului
Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit și iarăși plânge
din trupul Său și Dunărea
Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece și-o coroană
poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre fluvii, poezii despre crucificare, poezii despre cruce sau poezii despre creștinism

Dorință de iarnă
Mă-ntreabă iarna de ce-s trist,
De ce mă pierd în rele gânduri,
Să fiu mai vesel, optimist,
Îmi cere-n repetate rânduri.
Tristețea rece o să-mi treacă,
Ar vrea să mă înveselească,
Să-i spun ce trebuie să facă
Dorința să-mi îndeplinească:
-Să-mi fie stinsă supărarea,
Să-mi fie inima-mpăcată
Aș vrea să mai revăd ninsoarea
Zăpezilor de altădată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre dorințe, poezii despre zăpadă, poezii despre supărare, poezii despre optimism, poezii despre ninsoare sau poezii despre gânduri

Vino, primăvară!
Fii tare, primăvară, te luptă cu putere
Și nu lăsa ca iarna să-și facă a ei vrere.
Trecută-i este vremea, e palidă, slăbită,
Cojoacele s-au rupt, de babe-i părăsită.
Să nu te dai bătută, hai, nu mai fi timidă,
Un val de vreme rece ar vrea să mai întindă,
Dar soarele-ți trimite mănunchiul lui de suliți,
Copiii râd la poartă, se bucură pe uliți.
Îți stă mereu în cale, te-mpiedică să vii.
Prea mult n-o să reziste, se duce pe pustii.
E rece, nemiloasă, așa îi este felul,
Să nu te întristezi, îi sună clopoțelul.
Cu ultime puteri încearc-o răbufnire,
Se chinuie-n zadar, e ultima zvâcnire,
Nu are altă șansă, plecând îi pare rău,
Hai, vino primăvară, acum e rândul tău!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Ce să fac?
Ceva moare-n mine. Jalnică durere.
Plânge-n tindă afară poezia mea
Că într-o seară rece, cu voită vrere,
Mi-a lăsat mănușa Doamna ce-mi plăcea!
Cad din boltă stele, plânsul își ia partea
Și destinul rece nu mi-l pot forța.
Azi, cu resemnare, mă întorc în cartea
Unde dormea-n file numai Doamna mea!
Cândva o să revină peste rămurică
Boarea ce sărută lăstărișul crud.
Coborând din slavă, ca o turturică,
Umbra-și va lăsa inima pe prund.
M-am crezut o clipă într-un cald saray
Cu vii lumini aprinse de un înger rar.
Azi întreb plângând, sângerat și vai...
Ce să fac eu, Doamnă, cu atât amar?
poezie de Nicolae Rolea (12 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre poezie, poezii despre lumină sau poezii despre forță
Zbor frânt
Aș vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aș vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva ușor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?
Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă și în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?
poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gură sau poezii despre aripi

Dezlănțuită ploaie
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuiește-n urlet vântul și fulgere pornesc,
Copacu-și plânge ramul căzut și sfârtecat.
Trimiși de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibați de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.
Pornește-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă lovește-ntregul sat,
Gonește ploaia-n ropot, pâraie șiroiesc.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre furie, poezii despre crengi sau poezii despre Pământ

Rondelul măgărușului
Măgărușul greul duce,
Nu se plânge că nu poate,
Turma-n liniște-o conduce
Cu desagile în spate.
Bate vântul la răscruce,
Pân' la stână nu-i departe,
Măgărușul greul duce,
Nu se plânge că nu poate.
Totul merge ca pe roate,
Iarbă proaspăt-o să-mbuce,
În umbrar o să se culce,
Harnic, le face pe toate,
Măgărușul greul duce.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măgari sau poezii despre hărnicie

Rondelul vântului
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.
E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.
Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre smerenie sau poezii despre cuvinte

Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

A fi sau nu
S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croiește pentru mine
Destin in calendar?
Aș vrea să-l văd, aș vrea să-l simt
Aș vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?
Deși nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu pași nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu știu cum si nici de ce
Si nu știu cine mă iubește
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzește.
Aș vrea să pot să-i mulțumesc
Si să-i trimit in dar o floare
Dar zorii zilei mă opresc
-Tu ai rămas o visătoare
Căci dincolo de cer nimic
Nu este viu si intrupare
A fi sau nu... rămâne-n timp
Aceeași veșnică-ntrebare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre calendar

Desprimăvărare
Șușotește ploaia la streșini,
se înnoadă
pe sub crengi,
iese pe stradă,
parcă ar vrea să înece
ultimii fulgi de zăpadă,
se topesc grămăjoare de un alb murdar,
putred
aerul rece
aleargă zilele ce n-au încăput în Făurar,
cu dinți gălbejiți
încolțește soarele pe sub nori,
un pom cu obraz tăbăcit
se semețește și crapă
cu primii jilavi mâțișori.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dinți, poezii despre aer sau poezii despre Soare

Primăvara e cu noi
Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbințile dorințe muiate-n flori de gheață
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Și gândul ni-l alungă de lumea fără viață.
Sorbim aceleași clipe, trăim aceeași oră,
În distanțată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniștea-i stăpână.
Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranțe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simțim fiorii acum când plânge ramul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre salvare, poezii despre imunitate sau poezii despre gheață
Drumul spre steaua mea
Rădăcinile mă țin legată
N-am puterea să mă smulg și-aș vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?
Aduceți un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc și-aș vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?
Aduceți-mi o secure lată
Să ciopliți din mine toți aș vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?
Aduceți-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aș vrea,
Că de-un veac tot ard deși sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?
Aduceți-mi un potop de stele
Veșnicia s-o împart aș vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?
poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre devenire

Această ploaie de martie
nu cade și ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârtește în jurul meu
neîmpuținată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândește
apoi mă învelește cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce viețuiește sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorințe de confidențe decisive
fără dor de a fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sinceritate, poezii despre păuni sau poezii despre muzică
Străina din mine
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit
pe luciul unei coli
de hârtie.
Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezește în zori,
scutură cerul de nori și zâmbește
nefiresc de senină.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar cunoaște bine arta umbrelor
și, seară de seară, dansează pe toți pereții
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.
Poate ne știm
dintr-o altă viață
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărțit același colț de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.
Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă știe,
dar, din când în când, se strecoară afară
și plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.
Pe de-a-ntregul,
chipul și-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".
poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre vulturi, poezii despre vinovăție sau poezii despre secunde

* * *
părul tău,
iubito,
o ploaie măruntă
și caldă și rece,
și nedescrisă
pe umerii mei...
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr
Rondelul toamnei care o să plece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece
Și toamna asta știu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am și acum același suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veșnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece.
rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre adolescență

chiar și așa
Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină
Să treacă ani
pentru ca să afli
că ești gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită
umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost
într-o dimineață
din amintiri amare viața ta
s-aduni cenușă rece ningând
zădărnicii
iată
am zugrăvit mai aspru decât moartea
trecerea
în pulberi, prin vremea hărăzită ție
a granitului dat zidirii unei lumi
Tu nu fi așa, prietene, viu
înseamnă pasiune
trezește-ți iubirea din cinci în cinci secunde
chiar și așa risipești veșnicii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre moarte sau poezii despre fructe