Dorinţă de iarnă

Mă-ntreabă iarna de ce-s trist,
De ce mă pierd în rele gânduri,
Să fiu mai vesel, optimist,
Îmi cere-n repetate rânduri.

Tristeţea rece o să-mi treacă,
Ar vrea să mă înveselească,
Să-i spun ce trebuie să facă
Dorinţa să-mi îndeplinească:

-Să-mi fie stinsă supărarea,
Să-mi fie inima-mpăcată
Aş vrea să mai revăd ninsoarea
Zăpezilor de altădată.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş

Îţi spun de veşnicie,
Mă sperii cu "un pic"...
Şi dintre slove
Îmi răsari "peltic"
Când te-aş cânta să-mi fii...
Aş vrea să pleci
Aş vrea să mai rămâi!

Îţi înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăţi...
Şi dintre rânduri
Îmi iubeşti doar "părţi"
Când te-aş cobi să-mi dai...
Aş vrea să fugi
Aş vrea şi să mai stai!

Îţi strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruinţă...
Şi dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credinţă
Când te-aş iubi să ştii...
Aş vrea să treci
Aş vrea să mai revii!

poezie de Gabriela Chişcari (1 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râs dintr-un nor

Aş vrea să fi îndrăgit rasa omenească.
Aş vrea să-i fi iubit urâta mască;
Aş vrea să-mi fi plăcut cum umblă-n lume;
Aş vrea să-mi fi plăcut cum şi ce spune;
Şi când aş fi-închinat cu-un om o ceaşcă,
Aş vrea să fi gândit "Ce tip de gaşcă!"

poezie de Walter Alexander Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre steaua mea

Rădăcinile mă ţin legată
N-am puterea să mă smulg şi-aş vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?

Aduceţi un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc şi-aş vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?

Aduceţi-mi o secure lată
Să ciopliţi din mine toţi aş vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?

Aduceţi-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aş vrea,
Că de-un veac tot ard deşi sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?

Aduceţi-mi un potop de stele
Veşnicia s-o împart aş vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?

poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar trist...

Când îţi spun că te iubesc,
Simt, am aripi şi plutesc,
Nepăsarea ţi-e izvorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Dacă-ţi spun că vin la tine,
Faci nazuri că nu-ţi convine,
Însă te usucă dorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Când îţi spun că fantezia
Îmi provoacă poezia,
Zici că muza mi-e zăporul
Care-mi potoleşte zborul.

Dacă-ţi spun că fără tine
Nu pot trăi nici trei zile,
Văzul mi-l umbreşti cu norul
Care-mi întunecă zborul.

Când îţi spun că sunt doar trist
Şi că degeaba insist,
Dezlegi drum, ispititorul,
Către tine să-mi iau zborul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnetul toamnei

Foşneşte toamna din marama-i zdrenţuită,
Franjuri jerpeliţi, rupţi de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze îşi dau duhul... Grea povară...

Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foşneşte toamna şi frunzele la uşă-mi bat,
În odăiţa mea tristeţile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Eu aş vrea, în ceas de taină,
Părul, gura să-ţi desmierd,
Abur viu să-mi fie haina,
Ţi-aş cânta să nu te pierd
Şi m-aş trage-n vârf de munte,
Lângă tine să mă ştiu,
Dorul să-mi sufle în ceafă,
Cu arome de pustiu.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa interzisă

Îmi place, şi m-atrage, şi aş vrea
din gânduri să-mi dispară şi să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reuşeşte a-l strica.

Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aş vrea s-o ia pe-o cale neştiută,
ca eu să-i uit şi gustul cel plăcut.

Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
şi trebuie s-admit că o cam plac,

dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
şi gust... un strop din sticla de cognac.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de speranţă

Mă ninge... Pe-obrazul cald mă mângâie fulgul căzut,
Din lacrima iernii, din nori mi-aşterne rece sărut,
Steluţa-îngheţată sfârşeşte în picuri topită,
Doar vântu-i mai ştie taina prin ceruri rătăcită.

Mă ninge... Un fulg jucăuş mi se-aşează pe creştet,
M-am plâns că-mi este dor, de-ar vrea să-mi spună fără preget
Dacă la vară ne-om întâlni în lanul plin de maci:
-N-ai vrut să-mi dai răspuns îndată, ai preferat să taci!

Mă ninge... Ninsoarea înteţită doru-îmi răpune,
Îmi cresc dorinţele şi stratul mai gros se depune,
Se-arată şi gerul, la geam încolţesc flori de gheaţă,
Mă ninge nostalgic... Mă ninge cu fulgi de speranţă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anterograd

Mă caută să-mi dea
ceva într-un semn şi mai vrea
să-mi convingă un sens
Dar eu duc mâna pe cer
(să feresc un nor)
mulţumit şi clipesc:
-Ar fi plouat deja..

Şi vine să-mi spună
că eu sunt THE ONE
sunt cel mai reuşit an
şi mi-i vrea pe toţi
Dar eu îi fac mustăţi
şi-i pun ochelari
de soare, de oare?

şi mă iubeşte cu ură
din aia, şi-ar vrea
să mi se lipească de gură,
cu toată inima mea
Dar eu copilăresc şi zic:
-În caru' mare-i unu' mic.
şi i-l dedic..

Şi ar mai vrea să îmi spună
că n-aş mai putea să trăiesc.
Dar eu râd, râd,
râd şi nu-mi amintesc.

poezie de Florin Dinu (27 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de mare

Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
şi cerul să simtă şi cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea şi să n-o pierd în eter,
să pot descoperii paşii spre al ei ungher.

Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
şi tulburată se-agaţă c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimţire.

Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
şi stâncile se plâng devenind luptătoare
şi paşii mei străbat faleza fară soare
şi ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.

Încă mă simt şi simt durerile alpine
şi parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.

Nu mai sper ceva şi speranţa mi-e pe moarte
şi aş vrea să merg fără tine mai departe,
aş vrea să zbor lângă pescăruşul din zare
şi lângă el să-mi găsesc liniştea din mare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să vii, să mă petreci,
Lipit uşor de mine,
Să simţi în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.

Să-mi vezi tristeţea de pe chip
Când mă despart de tine
Şi teama că n-o să mai vii,
Să te întâlneşti cu mine.

Aş vrea să vii, să nu mai pleci,
Să stai aici cu mine,
Să-mi încălzeşti mâinile reci
Cu sufletul din tine.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să vii să mă petreci
Lipit uşor de mine
Să simţi în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.

Să-mi vezi tristeţea de pe chip
Când mă despart de tine
Şi teama că n-o să mai vii
Să te întâlneşti cu mine

Aş vrea să vii să nu mai pleci
Să stai aici cu mine
Să-mi încălzeşti mâinile reci
Cu sufletul din tine.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să-mi fie prieten, trebuie să-mi suporte sinceritatea.

aforism de George Budoi din Aforisme (10 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onomastică

Mai plâng o secundă, ce vieţii mi-e luată
Şi-o alta mi-e pusă ca timp trecător.
Mai am bucuria ca încă odată
Să-mi număr tristeţea din clipe de dor.

Mai am şi puterea să trec peste vreme,
Să-i nărui speranţa. Ea veşnic se vrea
Stăpână pe lume. Şi totuşi se teme...
În lupta cu timpul puterea-i a mea.

Şi pun în sertarul cu gânduri nebune
Ruptura de vreme ce trece prin noi.
Nu vreau veşnicia să-mi pună un nume.
Mi-ajunge o viaţă, spre viaţa de-apoi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

De unde atâtea sălbatice gânduri
Îţi tulbură mintea cu suflet cu tot?!
Eu ştiu că-i târziu dar trei rânduri
Mai poţi să citeşti ca adesea, socot?

Pământu-i Pământ şi de-aceea se-nvârte
Să care în spate şi proşti şi deştepţi.
Deci rabdă şi tu, din iubire, mai multe
Chiar dacă ştii la ce să te-aştepţi.

Am pus printre rânduri albastre-n scrisoare
Tot ce-am furat ca să-ţi facă plăcere
Am pus lacrimi, zâmbet şi lună şi soare
Şi păsări şi fluturi, bucurii şi durere...

Chiar nu poţi, o clipă, iubirii trecute
Din oceanul visării, un strop să-i jertfeşti?
Nu-ţi cer să-mi dai daruri, nu-ţi cer lucruri multe
Îţi cer ca răvaşul acesta să-mi citeşti!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fie viaţa...

Să-mi fie viaţa o cântare
Cu vorbe dulci şi sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.

Să-mi fie viaţa nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre ţintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.

Să-mi fie viaţa desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-aşa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.

Să-mi fie viaţa bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.

Să-mi fie viaţa far, lumină
Să vadă mulţi Oraşul sfânt
Să vrea să strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.

Spre Tron înalţ acum dorinţa
Ştiind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputinţa
Şi-o face un mărgăritar.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

FANTEZIE?

Din îndepărtate ţinuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământeşti
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu pluteşti.

Şi nu ştiu care din amândoi
Dorinţa vrea să-şi scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.

Spre mine te poţi îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îţi voi fi aproape.

N-aş vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaştini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!