
Vino, primăvară!
Fii tare, primăvară, te luptă cu putere
Și nu lăsa ca iarna să-și facă a ei vrere.
Trecută-i este vremea, e palidă, slăbită,
Cojoacele s-au rupt, de babe-i părăsită.
Să nu te dai bătută, hai, nu mai fi timidă,
Un val de vreme rece ar vrea să mai întindă,
Dar soarele-ți trimite mănunchiul lui de suliți,
Copiii râd la poartă, se bucură pe uliți.
Îți stă mereu în cale, te-mpiedică să vii.
Prea mult n-o să reziste, se duce pe pustii.
E rece, nemiloasă, așa îi este felul,
Să nu te întristezi, îi sună clopoțelul.
Cu ultime puteri încearc-o răbufnire,
Se chinuie-n zadar, e ultima zvâcnire,
Nu are altă șansă, plecând îi pare rău,
Hai, vino primăvară, acum e rândul tău!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E primăvară iar
E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Și aș vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!
poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde la geam
E iarăși primăvară draga mea
Parcă nu a fost vreodată iarnă
Am și uitat paltonul ce-l purtai
Cu gulerul deschis de blană
Bate o creangă zgâriind pe geam
Parcă mă roagă să-l deschid
Să las copacul verde cu-al lui ram
Să-și dezmorțească sângele lichid
Să-l las să-și facă legănarea lui
Să-l las să își întindă creanga
Vino iubito să-l privim sătui
De iarna dispărută noaptea
E iarăși primăvară draga mea
E plin de verde tot pământul
E doar un nor uitat pe undeva
Vino să-l vezi, îl duce vântul
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de martie
De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.
Din nori de cenușă și pulberi
O ploaie măruntă și rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.
Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie rece se duce
Și moare-n decor hibernal.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor morbid
Sub noaptea palidă și rece,
Pecetluit de al tău dor,
Îmi ascund strigătul în lacrimi,
Stingându-l în ardoarea lor.
Pașii mă poartă înainte,
Sufletu-mi pare mult prea greu;
Piatră durerii ce-l apasă,
Vrea iar să stea în drumul meu.
Mi-am înnoit vechi jurăminte,
Privindu-mi chipul gol și șters;
- Ești mult prea slab să porți o luptă!
Aud o șoaptă-n al sau mers...
Și-n noapte-ți caut iarăși pașii,
Pe o cărare ce cândva,
Alături ne-am plimbat... dar astăzi,
Păstrez doar amintirea ta.
poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
"Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați..." (Matei 11:28)
Deschisă-i școala lui Isus
Și pentru noi și pentru tine...
De ce-ai rămas pe gânduri dus?
Oricât ai fi de chin răpus,
Deschisă-i școala și Isus
Te-așteaptă-n lacrimi și suspine...
Nu-ți fie teamă... Vino, dar,
Să bei din Apa Îndurării!
E-atâta Dragoste și Har
În școala Lui de pe Calvar!
Nu-ți pierde vremea, în zadar,
Pe la fântânile pierzării...
Deschisă-i școala... Nu te-nscrii?
În poartă sună clopoțelul:
Să vii, să vii, să vii, să vii!
Destul cu anii tăi pustii!
Nu vrei și tu școlar să fii
La școala ce-a zidit-o Mielul?
Nu vrei să cânți și să iubești,
Fugind de mlaștina tristeții?
Nu vrei să nu mai fii ce ești?
O, vino, vino să trăiești
În slăvi de bucurii cerești
S-ajungi biruitorul vieții!...
Deschisă-i școala lui Isus
Și-așteaptă să te-nscrii.
Hai, vină! Deschisă-i școala lui Isus
Și școli ca școala asta nu-s,
Ca să te-mbrace până sus,
În albe straie de lumină!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, tată!
Mă chinui din greu la poartă,
Dor și lacrimi m-au cuprins,
Te aștept, dragul meu tată,
Zăvorul nu s-a deschis.
Praf s-a așternut în vreme
Pe cărări reci și pustii,
Curtea neatinsă geme,
Te așteaptă ca să vii.
Vino, tată, pentr-o clipă,
Toate-s vraiște-n obor,
Să le așezăm în pripă
Pe toate la locul lor.
Pe Cavancea, calul nostru,
L-am văzut plângând acum,
Vino și să-i pui căpăstru,
Să plecăm din nou la drum.
Doar speranța mai rămâne,
Toate s-au pierdut în vânt,
M-am apropiat de tine
Cu o floare la mormânt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, primăvară
Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,
Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.
Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.
Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.
Primăvara vrem să vină
Să toarne-n suflet lumină.
Stăpânul lumii să-ncălzească
Toată suflarea lumească.
Primăvară, primăvară,
Vite pasc pe dealuri iară.
Păsări cântă-n dimineață,
Totul s-a trezit la viață.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosește primăvara
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ștergând din urmele lăsate.
Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Sosește primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.
Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin cețuri, prin noroaie, vânt și ploi
Sosește primăvara pe la noi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorință de iarnă
Mă-ntreabă iarna de ce-s trist,
De ce mă pierd în rele gânduri,
Să fiu mai vesel, optimist,
Îmi cere-n repetate rânduri.
Tristețea rece o să-mi treacă,
Ar vrea să mă înveselească,
Să-i spun ce trebuie să facă
Dorința să-mi îndeplinească:
-Să-mi fie stinsă supărarea,
Să-mi fie inima-mpăcată
Aș vrea să mai revăd ninsoarea
Zăpezilor de altădată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de dor
In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopțile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăște rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară
la orizont în dimineață
a apărut un soare nou
și ziua-mi pare mai frumoasă
și vocea mea are ecou
în luptă veșnică cu timpul
tu suflet cu tristeți de ceară
azi te-ai topit în anotimpul
ce poartă nume Primăvară
plesnească mugurii în crânguri
și fie-n jur lumina roată
dacă nu mult o să întârzii
te-aștept aici viața toată
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară a venit
O nouă primăvară a venit.
Dar tot ninge ca în miez de iarnă
Și florile au înflorit,
Dar parfumul lor au miros de armă!
O nouă primăvară a venit.
Dar pământului parcă îi este teamă să înverzească,
Ca nu cumva să fie rânit.
De o armă rece omenească!
O nouă primăvară a venit.
Și trebuie să fie frumos, cald și bine,
Dar cineva pe pământ a hotărât!
Venirea primăverii s-o amâne.
poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise prin ninsoare
A-nceput din nou să ningă
Iarna nu se odihnește
Parcă-ar vrea să ne convingă
Că respiră, că trăiește.
Pe pervaz s-au strâns grămadă
Fulgii mari, ca fermecați
Nimeni nu mai e pe stradă
Toți prin case-s adunați.
Liniștea îmi duce gândul
Hăt, departe... peste munți
Și aștept să-mi vină rândul
Înc-o dată să m-asculți.
Și ținându-mi strânsă mâna
Să îmi dai, cu o privire
Rost. Și apă din fântâna
Vieții veșnice, iubire.
Vino iar, în primăvară
După ce trezești natura
Să privim fluturi când zboară...
Și să nu-ți cunosc măsura!
poezie de Virginia Pârvu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este bine să-ți faci iarna sanie și vara car?
Ește anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau să văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruță, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguță, dar nu văd și cine...
Ba, acum, văd deslușit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, și copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nțepenit
Eu zic ajutor să-ți dăm, toată noapte-a geruit?
Ies și eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul mă omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârțâie, cedează, și copiii... se feresc.
Acum, sania, gonește, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă plutește, și veseli copii suntem;
- Ai ieșit și tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieșit de-aseară, și pe derdeluș ne dăm.
- Iarna asta e geroasă, mai-'nainte m-am sculat
Fac curat puțin prin casă, și când gros m-am îmbrăcat,
Am să vin și eu la joacă, îmi iau sania ce-a nouă
Care zic, c-o să vă placă, și v-o dăruiesc și vouă!
- Iute, te rugăm să vii, vrem sania să-ți vedem!
Săniuș avem să știi, copii mulți suntem;
Am văzut noi astă vară, tatăl tău ceva făcea
Nu prea ți-o vedem pe-afară, este îngropată-n nea?
- Ies imediat copii, și sania îmi vedeți:
Este faină, să te ții, nu trebuie să-mpingeți,
Sania mi-e fermecată, singură fuge la vale
Iar când este răsturnată, voi, să vă feriți din cale!
- Vai, ce sanie frumoasă, suie-te... să te-mpingem!
Astăzi nu venim acasă, fericiți tare suntem;
Râdem și ne-nveselim, pârtia îi pregătită
Avem sanie, fugim, zăpada, îi tăvălită.
*
Copil am fost, și-mi amintesc, de sania din lemn făcută
Aș vrea copil, să mai trăiesc: de două ori și-osută!
Rămasă este amintire, și pentru că... trăiesc
Iau virtuala mea gândire, frumos, s-o viersuiesc.
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel ploios
Sunt ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
În vatra-n care focul moare
Mai pun vreo câteva surcele.
Zboară lăstuni și rândunele
La adăposturi în cuibare,
Că-s ploi de primăvară, grele
Și-o zvâcnire de răcoare.
Balta joacă-n vălurele,
Mustește apa în răzoare,
Ude-s oile-n ciopoare
Târlesc la sălcii, sub nuiele,
În ploi de primăvară grele.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe noptieră-o carte
Pe noptieră, lângă geam,
Își dă ultima suflare
O carte, unde găseam
Negrul în splendoare.
Și privind spre geamul rece,
Își pune ultima dorință,
Înainte ca să plece
Pe-o zi să fie o ființă.
Să poată păși pe stele,
Cum pe rândurile-i scris,
Să simtă cât sunt de grele
Visele de neatins.
Să vadă cu ochii ei,
Răsărit și-apus de soare,
Fiindcă-n ea, sunt doar idei,
Întorci foaia și dispare...
Vrea să simtă adierea
Vântului de primăvară,
Vrea să simtă ce-i iubirea,
Dacă-i dulce, sau amară.
Vrea să vadă universul viu,
Dincolo de ultima copertă,
Și să-și umple geniul pustiu,
De-o iubire imperfectă.
poezie de Mihaela Rusu (12 martie 2016)
Adăugat de Jannete

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la ieșirea din iarnă
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi și până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.
Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.
O toamnă rece și pustie
Înveșmântată-n frunză rară
Veni-va și ea peste țară,
S-aducă-n suflet nostalgie.
Aștept să fie primăvară...
rondel de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, vino vară!
În suflet toate cate am
De pare să nu treacă
Și amintirile apar
De tot ce a fost odata
O, vino vara, în suflet vino
Ca viața acum îmi trece
Deși e soare parcă totuși
În mine e înca rece.
Din vremuri toamna e stăpână
Și peste tot domnește
Cand vine iarna apar-dispar
Și parcă numai trece.
De-ar fi sa fie numai verde,
Și vara, soare, cald,
În suflet florile să crească
Să nu mai fie iad.
Cu zmei și cu culori cerești
Și glasuri de iubire
Și cu puteri împărătești
Ce vor urma sa fie.
Așa sunt eu când mgândesc
Și veselă și tristă
Nu, nu ma plâng nici ma mândresc
E dreptul meu ceresc.
poezie de Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă colinzi, copile!
Ca-n basm neaua se cerne, să mă colinzi, copile,
Deschisă-mi este poarta și-mi ninge la fereastră,
Să-mi cânți urarea veche, s-avem senine zile,
Căldură fie-n suflet și pace-n iarna noastră!
Trece-n vâltoare vremea și anii mei se-adună...
La geam tremură lerul, colinda, plugușorul,
Străbate-n inimi calde chemarea cea străbună,
Străvechi urări apuse încet mi-alină dorul.
Azi rar se mai aude, e amuțit colindul
Strivit încet și sigur de-o talpă nemiloasă,
Păstrăm comoara noastră acum și ani de-a rândul,
Colindă-mă, copile, te-aștept la mine-acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu ești tu...
- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriștea lor amară?
Grăbiți și-învolburați sunt norii,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul își repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
Ce dacă mugurul plesnește
Și ramura-înverzește iară?
La mine-i iarnă, viscolește,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!