chiar și așa
Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină
Să treacă ani
pentru ca să afli
că ești gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită
umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost
într-o dimineață
din amintiri amare viața ta
s-aduni cenușă rece ningând
zădărnicii
iată
am zugrăvit mai aspru decât moartea
trecerea
în pulberi, prin vremea hărăzită ție
a granitului dat zidirii unei lumi
Tu nu fi așa, prietene, viu
înseamnă pasiune
trezește-ți iubirea din cinci în cinci secunde
chiar și așa risipești veșnicii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.