Primăvară şi armonie

Primăvara e viaţă
Şi-s flori şi verdeaţă
E glas de ciocârlie
E vocea din glie.

Din nou se trezeşte
Vacarmul pe creste
Izvoare ce-şi cântă
A lor doină lungă.

Ursul se-ntinde
Bucuros pe-o colină
Stă leneş la soare
Şi-adoarme în tihnă.

Un greier îşi cântă
Parcă gata de nuntă
Serenada lui pe note
Bogată în strofe.

Un iepure ţanţoş
Ţopăie-n voie
Vrea să pară neaoş
Ca un mândru mire.

Actorii sunt gata
Pe scena ce-i vie
A venit primăvara
Pe deal şi câmpie.

Aşa trece viaţa
În ton de-armonie
Ce dulce-i creaţia
Izvor de bucurie.

poezie de Simion Ioanăş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă cucul sus pe deal,
Pe-o creangă de stejar,
Iubăreţii îl ascultă,
Primăvara îi ca o nuntă.

catren de Valeria Mahok (28 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cioc-cioc-cioc bate-n fereastră,
Cin' să fie, cin' să fie?
A venit o ciocârlie,
Primăvara să vestească!

În stoluri se-ntorc cocorii,
Graurii-s din nou prin vie,
Cioara, tot voind să stie
Stă cu ochii-n largul zarii.

Mierla, măcăleandrul, stârcul
Harnici cuiburi îşi refac,
Vesel, cântă un brotac
Vrând să le mărească sârgul.

Grangurul şi cu cinteza
Recitalului dau curs,
Tulburându-i, în ascuns,
Doamnei bufniţe, asceza.

Rate, gaşte,-s iar pe baltă,
Cuiburi fac în stufărişuri
Strângând paie şi frunzişuri,
Sub pereţi de iarbă-naltă.

Curge albastrul din cer
Şi se scurge-n ciocârlie,
Cântec, soare-i peste glie,
Primăvara-i un mister.

poezie pentru copii de Valeria Tamaş (2011)
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara ca o nuntă

Primăvara ca o nuntă, magnifică nuntă
unde nănaşii
LUNA şi SOARELE
aruncă din flori,
plini de-ncântare
----confetti---
peste întreaga suflare
şi unde,
perpetua mireasă-natura-
deleagă privighetoarea să-nalţe cântare
spre SOARE-răsare,
preabunul nănaş.
Cert,
primăvara este o nuntă...
unde şi eu îs nuntaş.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Ţesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.

Doină sfântă românească,
Cântă-n şezători,
Ofurile omeneşti,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.

Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi şi mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când şi-a făcut de cap.

poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albine şi flori

Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Şi-adânc ca un abis

Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Şi norii sunt gata să cadă

Timid un liliac ar vrea
Să-mi şteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură

A reuşit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi şi chip iubit

Speranţa zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aştept să văd în flori albine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă fluierul

Cântă fluierul cu foc
De răsună-n deal şi-n plai
Şi adună-n sat la joc
Fetele cu păr bălai.

Cântă fluierul cu jale,
Pleacă turmele la stână
Da'tu mândro nu vi-n cale,
Cu a florilor cunună.

Cântă fluierul duios,
Dezmierdând apus de soare
Şi al tău chip somnoros,
Jos în lanul de cicoare.

Cântă fluierul de dor
Seara-n răsărit de lună
Eu ascult în foişor,
Despre tine să îmi spună.

Cântă fluier pentru mine
Versul dulce din popor,
Ca-n pădurea cu suspine,
S-o visez lângă izvor!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandrei Nechita (Micuţa Picasso) - La aniversarea a 25 de ani

Acum la împlinirea unui sfert de sută
Primeşte-n dar cu drag din partea mea,
Un car de bucurie şi de sănătate multă
Tot ce-ţi doreşti, să ai în viaţa ta.
Să ai în suflet veşnic primăvara
Şi fericirea să-ţi surâdă-n prag,
Să nu ştii niciodată ce-i tristeţea
Şi lângă tine s-ai tot ce ţi-i drag.
Să urci din ce în ce mai sus pe creste
Şi tot ce vrei să poată fi învins,
Să scrii astfel noi pagini de poveste
Şi-n fiecare zi să ai un ţel atins.
Un cor de îngeri să-ţi vegheze-ţi viaţa
Pe unde mintea paşi-ţi va purta,
Să te trezeşti în fiecare dimineaţă
Cu soarele-n priviri şi zâmbetul pe faţă.
Covor de trandafiri să-ţi se aştearnă-n cale,
Şi orice deal să ţi se pară vale
Să treci cu uşurinţă peste toate
La tot ce-i greu să spui: Se poate!

poezie de Mariana Simionescu (26 august 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc actorii

Odihnă veşnică, Ilinca Tomoroveanu

Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut şi ultimele flori.

Se duc actorii... cine să-nţeleagă
Cuvintele din ochii lor închişi?
Ce neputinţa clipei... o reneagă,
Cum o făceau şi ultimii proscrişi.

Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Şi-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veşnicia -şi vinde
Uitărilor... şi ploilor ce curg.

Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au îngheţat de dor,
Iar timpul duşmănos... avertizează,
În suflet moare zilnic... un actor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Au ţesut de zor în ceruri
Flori cu feţele frumoase,
Să le-aducă primăvara
În grădini şi pe mireasă.
Vara-şi pârguie din floare
Rodu-n dar de la surata-i,
Primăvara ce-a plecat,
Lăsând rodul spre dulceaţă,
Verii-n soare, fructe dulci,
În coroane aranjate.

-Nu-i mireasă toamna dulce
Şi bogată în rodire,
Viaţa-i dulce şi uşoară
Când pentru identitatea-i
Au lucrat toţi cu migală?
Şi în cer şi anotimpuri
Ca să fie pregătită,
Ca Mireasa pentru Mire
Îmbrăcată-n in subţire?

poezie de Sanda Tulics din Foşnet stelar (30 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri de primăvară

În crângul de vise răsar albe flori,
Pe crengi cântă păsări... Plecat-au ninsori
Şi cresc viorele... Sunt lacrimi din cer:
Aduc poezie şi-un pic de mister.

Copiii aleargă cu veselul gând,
Pe ram se aprinde un mugur plăpând.
Sfios primăvara acum a zâmbit,
Iar paşii se pierd, ca iluzii în mit.

Perechi trec de mână, pe-aleea cu dor,
În murmur de cântec şi glas de izvor.
Surâd fericirii, în dalbe-nfloriri:
Speranţă, iubire sau doar amintiri...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Auzi şi tu cum ciripeşte o păsărică la fereastră?
Şi cucul cântă, îl auzi? Iar vântul suflă boare albastră,
De cald. Si parcă simt miros de liliac. Tu simţi?
De ce nu spui nimic? De ce ai ales să minţi?

Auzi cum tremură pădurea şi cum plesnesc mugurii ei?
Cum nu auzi? Ce-o fi cu tine? Miroase parcă a flori de tei.
Ce multe gâze, se agită, în sus, în jos, spre nicăieri.
Suflet frumos, vino-n padure să vezi ce multe primăveri,

Albastre, roz şi iar albastre. La fel ca dragostile noastre.
Pe la ferestre încep s-apară flori în glastre.
Frumos mai cântă cucu, ai bani in buzunar?
Că de nu ai, vei fi sărac tot anul. Îţi voi da eu iubire-n dar.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit a venit primăvara

Fericit doar cine cântă
codrul iar mă ia la trântă
iar pădurea ce nevastă
mă-ntinde colea pe coastă

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (20 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a venit!

(Pentru copii mari si mici)

De sub frunze veştejite,
Prin pădurile-amorţite,
Scoate capu-ncetinel
Mititelul ghiocel.

Curajos, nevoie mare,
Se înalţă către soare
Şi nu-i pasă de zăpadă
Pe scufie de-o să-i cadă.

Mai departe, colea-n vale,
O brânduşă stă în cale
Fălindu-se tare şi sus
Primăvara c-a adus!

Ghiocelul cel cuminte
O ascultă, ia aminte,
Dar zâmbind aşa, sfios,
Lasă capul şi mai jos

Şi gândeşte: Nu e rea,
Poate spune... tot ce vrea.
Amândoi cum am vestit
Primăvara a venit!

poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea trece

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost!
Vreau o primăvară frumoasă,
Dacă decide să renască.

Privesc cum vremea trece
Cu veri toride, iarna rece,
Grăbită înspre alte timpuri
În cele patru anotimpuri.

Vorbe scrise fără noimă
Poate-am să compun o doină.
Anotimpuri schimbătoare
Zile scurse fără soare.

Se revarsă iară norii,
Se intorc din nou cocorii,
Timp ce pare cam hilar
Sterg o zi din calendar..

Mi-e dor de tine viaţă,
De câmpul cu verdeaţă,
De primăvara mea,
Când soarele ardea.

poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde – nucă dulce (Doină românească)

Frunză verde – nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.

Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.

Frunză verde – nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstoriţa să-mi dezmierzi!

De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l ştii,
Doamne, cum aş mai cânta
Mândra de m-ar auzi!

Frunză verde – nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie,
Boare lină, mândrei duce
Ce mi-a fost de jale mie.

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţii au obiceiul să se mişte în ritm cu muzica. Când trupul imită pleonastic ceea ce vocea cântă e o catastrofă. Tenorul cântă cu mâna pe piept "te iubesc", dar nu-i cântă direct sopranei, cum ar trebui, ci la rampă, privind semeţ spre balcon sau, când e nesigur pe el, se uită fix la dirijor. Clişeele sunt greu de eliminat în operă. Totul e artificial la culme şi de-a dreptul caraghios. Manierismele şi clişeele abundă şi în teatru, dar totuşi actorii, în special cei tineri, au mult mai mult ambiţia să joace mai aproape de viaţă.

Andrei Şerban în articol (1 februarie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!