Floarea vieții
Un mic boboc a mai crescut
Și azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ți înflorește
Din marele buchet al vieții,
Care pe an ce trece va crește
Și numărul de flori și-l mărește.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când și natura se trezește
Și viața din nou și-o pornește
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorțește,
Dar primăvara o gonește;
Și natura toată se-nveselește,
Căci Soarele iar o-ncălzește.
Tu, floare scumpă a vieții mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Și cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Și cu iubire te-am ocrotit
Și ai parcurs un an acum
Din lungul vieții tale drum;
Ai răsărit din viața mea,
Ție ți-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieții,
Care sunt anii tinereții.
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.