Primăvara a venit!

(Pentru copii mari si mici)

De sub frunze veştejite,
Prin pădurile-amorţite,
Scoate capu-ncetinel
Mititelul ghiocel.

Curajos, nevoie mare,
Se înalţă către soare
Şi nu-i pasă de zăpadă
Pe scufie de-o să-i cadă.

Mai departe, colea-n vale,
O brânduşă stă în cale
Fălindu-se tare şi sus
Primăvara c-a adus!

Ghiocelul cel cuminte
O ascultă, ia aminte,
Dar zâmbind aşa, sfios,
Lasă capul şi mai jos

Şi gândeşte: Nu e rea,
Poate spune... tot ce vrea.
Amândoi cum am vestit
Primăvara a venit!

poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

Mic, plăpând şi zgribulit
Tremurând ca vai de el,
Scoate din zăpadă capul
Cam timid, un ghiocel.

Zâna florilor duioasă
Îl alintă cu căldură:

Cam devreme ai venit!
Trebuia să mai aştepţi.
Primăvara n-a sosit...
Teama mi-e să nu îngheţi.

poezie de Elena Bulancea (1 februarie 2023)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel

Cine mi te-a rupt din soare,
Floare albă, floare rară
Şi mi te-a adus în cale
La-nceput de primăvară?

Cine de sub pătura albită
Îşi doreşte să răsară,
Să vestească primăvara
La toţi oamenii din ţară?

De sub stratul de zăpadă
S-a ivit o mândră floare,
Cu petalele albite
Şi la corp cam subţirică.

Apărută din nămeţi,
Ca o fată din poveşti,
Dar cu nume de băiat,
Este un ghiocel curat.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul mamei mele (poezie pentru copii)

Flori prin munţi, flori pe câmpie
Astăzi este veselie
Primăvara a sosit
Ghiocelul a-nflorit
De mânuţă îl apuc
Şi în casă îl aduc
Să îl pun frumos în glastră
Cu lumină la fereastră
Şi când mama mea soseşte
Şi la geam că îl zăreşte
Va veni să îl miroasă
Mă va săruta în casă
Şi va şti... că o iubesc
Ghiocel, îi dăruiesc
Să-l ţină, la inimioară
Când va fi, iarăşi... pe-afară.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (3 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul vestitor

Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!

Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!

Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocel...

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari de sub zăpadă,
Tu faci creanga tremurândă
Să tresară... în livadă!

Ai în chipul tău firav
Nestemată gingăşie,
În parfumuri ceva grav,
O mireasmă mereu vie...

Ai venit, şi-a ta prezenţă
Ne vesteşte primăvara,
Care sveltă, corpolentă,
Va înmiresma iar ţara.

Ghiocel, floare plăpândă
Ce răsari, gingaşă floare,
Te aştept şi a mea pândă
Îţi vine-n întâmpinare...

poezie de Constantin Enescu (10 martie 1992)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul şi brânduşa

De-abia venit pe lume, un tânăr ghiocel,
Cu trupul lui cel firav şi tras ca prin inel,
Îndată puse ochii pe-o veselă brânduşă,
Ce-şi etalase nurii şi chipu-i de păpuşă,
Pe talia ei zveltă, cu unduiri hazlii
A rochiei cloşate, în nunţe viorii.
Cum primăvara vine pe orişicare plai,
Cu pofta ei de viaţă şi-ntregul ei alai,
Îşi zise ghiocelul, privind în jur nătâng:
- E cea mai dulce floare de pe întinsul crâng.
Cum să îi spun eu oare că vreau să fie-a mea?!
Şi tot gândind la dânsa, idila încolţea...
Brânduşa nu da semne că i-ar păsa de el,
Că nu îl auzise rostind vreun cuvinţel.
Asta până ştrengarul de vânt i-a înclinat
Şi-atunci întâia oară, timid, s-au sărutat.
Când frageda iubire se-nfiripa ghiduşă,
Din rădăcini îi smulse un drac de ţigăncuşă.
Morala ce desprins-am poate-i stereotipă:
E viaţa mult prea scurtă, să iroseşti şi-o clipă...

fabulă de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

încă de copil mă visam un distins
care se impune prin prezenţa de spirit
şi modul de a fi în mijlocul valurilor
ce se grăbesc să răstoarne echilibrul

cei ce mă ascultă nu pentru că mă cunosc
ci pentru că suntem împreună
trăim timpul cu nobleţea înţelegerii
a ideilor care ne animă
şi nu ne lasă obosiţi la umbră

ne despărţim deseori de noi înşine
mergem pe drumuri diferite
şi nu ajungem la capătul visat
dar ne oprim la izvorul fermecat

când vine primăvara
ne trezim ca şi copacii din somn,
şi pornim mai departe în lume

ziua nu ne lasă singuri
iubirea ne cheamă permanent
şi nimic nu ne desparte de Dumnezeu
atât cât este al nostru la nesfârşit

niciodată nu mă îndepărtez de oameni
o să mă simtă la nevoie
semănul lor apropiat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

clopoţel sfios –
vestind iar primăvara
micul ghiocel

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

E zi de primăvară,
Zăpada s-a topit,
Dar nu-i frumos afară,
E timp posomorât.

Un ghiocel răsare
Şi tremură de frică,
Că-i mic, iar sfântul soare,
Pe cer nu se ridică.

- Nu vreau să mor acuma,
Abia am răsărit.
E rece. A fost brumă.
De ce eu m-am grăbit.

Apari, o dulce soare,
Nu mă lăsa să mor,
Caci sunt o biată floare
Şi tare te ador.

Şi soarele se-nalţă
Cu raze aurii,
Îl mângâie pe faţă:
- Alină-te. Tu vei trăi.

Pământul se-ncălzeşte
Şi păsările cânt,
Iar ghiocelul creşte:
- O, soare, tu eşti Sfânt!

poezie de Petru Plătică (februarie 2016)
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

După reci intemperii,
Primăvara se ivi,
Proaspătă şi parfumată,
Cu eşarfa înflorată
Şi cu părul răsfirat,
Peste dealuri aruncat.

Şi-n bătaia vântului,
Prin raiul pământului
Primăvara sărutată,
Mai de toţi e deocheată,
Mândră zână aşteptată.

Escortată de orchestra
Mare de ciripitori,
Primăvara blândă, tandră
Bate la ferestre-n zori,
Trezind marii admiratori.

Toporaşii din grădină,
Cu narcisele de mână,
Au incins o horă mare,
Dezmorţindu-se-n cărare.
Tolăniţi leneşi la soare,
Motănelul şi Grivei,
Au uitat de supărarea
Ce i-a războit mai ieri.

Printre pomii înfloriţi,
Tinerii îndrăgostiţi
Se amestecă-n culoare,
Confundându-se în zare
Fericiţi nevoie mare.

Veselă şi tonică
Mândră şi armonică,
Primăvara aşteptată,
Veseleşte lumea toată,
De la cel mare din casă,
Pân’la cel mai mic din poartă.

poezie de Valeria Mahok (29 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Când primăvara se arată
Alunecând pe cerul de opal,
Iar ghiocelul capul saltă,
Într-un surâs fără egal.
Plecandu-mă
Vă rog frumos
Din inimă trimisă,
Primiţi urarea de mai jos,
Pe-acesta filă scrisă:
"La piept un ghiocel,
Surâsul său pe faţă,
Iar primăvara-n suflet,
Să vă-nsoţescă în viaţă!"

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de primăvară

Am o inimă şi-o minte
Ce se ceartă reciproc,
Una spune că-i cuminte,
Alta e nebună foc.

Sunt perversul vieţii mele
Şi reversul, totodată,
Iar balanţa dintre ele
Primăvara-i răsturnată.

Zac prin şanţ, descarcerarea
Mă va injecta-n flexură,
Doctoriţele ca floarea
Mă vor săruta pe gură.

Şi voi răsări cu frică
Precum iarba pentru cai,
Primăvara, vasăzică,
Boala inimii nu-i bai.

Să vedem, însă, la toamnă,
Dacă mintea se răzbună
Şi se-mbolnăveşte, doamnă,
Inima ce-o să-i propună?

Căci acum, zâmbind perplex,
I-a propus cu tine sex!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte!

Prin simţuri arzi
Tu zici "trăiesc"
Eşti şi divin
Şi pământesc;
Prin ochi vezi doar o lume ce nu-i
Cu mintea poţi doar sa îţi spui
Că nu e om cel ce greşeşte
Ascultă sfatul meu: gândeşte!
Trăim prin lume
Dar nu o vedem
E şi minune
E şi blestem;
Şi poate harul de a vedea
E un pas în evoluţia ta
Şi spui nu-i om cel ce greşeşte
Ascultă sfatul meu: gândeşte!
Traieşte în inimă, priveşte!
Fii om de bine şi gândeşte!

poezie de Nicoleta Petre (4 martie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Meşter mare, mâini de aur, croind strai neasemuit
Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.
Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănaşi
Şi-a brodat pe cingătoare brebenei şi toporaşi!

Razele, suliţe calde, a topit neaua pe-alocuri
Răsărit-au brânduşele şi viorele în smocuri.
Pe un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domneşte
Cu clinchet de voioşie, ghiocelul se iţeşte!

Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,
Cu mânuţele gingaşe. Din păcate se înspină!
Picură bobul de sânge pe neaua imaculată
Şi-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!

Zefiru-i face ochi dulci, mângâind-o cu alean
Răsucindu-i şnur alb-roşu, prins de-o boabă de mărgean!
Primăvara îi surâde în cântul de pitulice
Mărţişor, prinde la ie, lângă inima ferice.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Îl cunoaşte toată ţara:
Crai vestit din fulgi de nea;
Cum apare primăvara,
Se topeşte după ea.

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

război fratricid-
primăvara aceasta
numărând morţii

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

de Dragobete -
scoate capul din zăpadă
un ghiocel

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara pentru nebuni

Primăvara muşcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriţi, cu cer
Şi mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara muşcă din nebunii mei
Ştiuţi multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Şi să mă asemeni cu obisnuiţii nebuni;
Primăvara muşcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara muşcă păreri anodine,
Primăvara muşcă în mod neaşteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Şi îmi mărturiseşte treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...

poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!