Iubiri de primăvară

În crângul de vise răsar albe flori,
Pe crengi cântă păsări... Plecat-au ninsori
Și cresc viorele... Sunt lacrimi din cer:
Aduc poezie și-un pic de mister.

Copiii aleargă cu veselul gând,
Pe ram se aprinde un mugur plăpând.
Sfios primăvara acum a zâmbit,
Iar pașii se pierd, ca iluzii în mit.

Perechi trec de mână, pe-aleea cu dor,
În murmur de cântec și glas de izvor.
Surâd fericirii, în dalbe-nfloriri:
Speranță, iubire sau doar amintiri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pygmalion

Pe-albastra, imensa tipsie,
Un colț de argint sideral...
Făclii, cu lucirea lor vie
Emană miraj, din astral.

În umbre-mpletite vibrații
Aduc nostalgie în joc.
Din largele, multele spații
Răsar căi lactee de foc.

Pământul, o perlă-n uitare
E visul din cobalt, vrăjit...
Cu stele de aur, în mare...
Și-un cântec transpare în mit...

Dar ochiul veghează în taină...
Pygmalion vede-n astral
Creația lumii, o haină
Și-un crez, lângă ultimul val...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Ia-mă de mână,
soare și du-mă,
până în cer
sau până în lună!

Ia-mă de mână
și du-mă departe,
unde-i stâpână
frumoasa nemoarte!

Ia-mă de mână,
zilelor albe,
nopții rămână
stele în salbe!

Ia-mă de mână,
cântec e firea,
marea îngână
veșnic iubirea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi

Îți ștergi cu batista
cerului
uimirea răsfrântă-n priviri,
aduci tinerețea misterului
uitată în crez și-amintiri.

Din vise aducem cuvintele,
ne cheamă adâncul din gând,
renaștem în clipele,
sfintele,
de mână,
dar trecem pe rând.

În zâmbet e cartea promisă,
tu taci și eu știu ce gândești,
o poartă rămâne deschisă,
miracol că sunt
și că ești...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Și ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Și ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Și vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Și toți se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Doina Bonescu

Dor de primăvară

În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Și brândușe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punți.

Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!

Îți dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfințită cu viorele
Din albastrul țării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Și o doină-n șezători...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Filosofia iubirii

Un nor s-a-ntâlnit cu o rază de soare:
- Frumoasă și mândră și dragă ne ești!
Când râzi, ești o floare din cele povești.
Când ziua începe, te pierzi în visare...

Dar vino cu mine, în albe veșminte,
Frumoasă mireasă, în codrii crăiești!
Aduci bucurie, lumină tu ești.
Ți-oi spune pe cale duioase cuvinte...

- Tu, norul pribeag, ce aduci bucurie!
Când ploaie resfiri, toate plantele cresc,
Păduri de smarald, din pământu' lumesc.
Pe cer de azur, strălucind poezie...

Cosițele blonde, când las despletite
Și soarele parcă-mi zâmbește-n alint.
Dar știu: dezmierdările sale că mint
Și tot îl urmez, pe cărări îndrăgite!

Așa e și-n viață: nu-i ceea ce pare!
Tu vise îți faci și-un castel pe nisip
Și piere ce n-are nici bază, nici chip,
Dar ceea ce este, de-a pururi înflorare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Soarele scapătă -n zările albastre,
Luna răsare în clipe sihastre.
Mantia nopții, cu gânduri rebele,
Valuri mângâie și roiuri de stele.

Cântă viorile valsul iubirii...
Marea repetă ecou amăgirii.
Vântul dansează nebun, cu-a lui haină...
Totul e cântec de vrajă și taină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Florin Rădulescu

Poet-vânzător de iluzii

Sunt doar un poet-vânzător de iluzii,
Nu vin de niciunde, nu plec nicăieri,
Te duc în excursii spre ziua de ieri
Și prind cu arcanul, zâmbindu-ți, concluzii...

Sunt doar un poet-vânzător de iluzii,
Fac salturi absurde, alerg în zig-zag,
Cu stihul viril te-amăgesc și te-atrag,
Din arcul meu zboară săgeți cu aluzii.

Iubirea-mi provoacă în suflet contuzii
Când trec meteoric prin evuri de fier,
Rămâne un zâmbet și-un dram de mister,
Sunt doar un poet-vânzător de iluzii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa trecerii

Trec sărbători, trec clipe și iluzii,
Se derulează-n ritmuri nebunești,
Îmbătrânim, ne-nmormântează pruncii
În lumi de taină, vise și povești.
O lacrimă și devenim istorii,
De noi osoaru-i plin și se surupă,
Deasupra ploi de lacrimi cad din norii
Ce spre-a se strânge, n-au avut vreo culpă.

Trec sărbători, trec clipe și iluzii...
Dar nu vedeți că timpu-i trecător?!
Acum sunt lauri prinși pe cerul frunții,
Acum alunecăm spre viitor.
Și în clepsidră veșnic ning secunde,
Ne naștem repetat spre a muri.
Când pleaopele ne sunt de lacrimi ude
Ni-i gândul și speranța la copii.

Se derulează-n ritmuri nebunești
Cu iz tomnatic, vieți și osanale.
Oh, om, în rugi, etern ai să trăiești,
Rodind pământul vieții viitoare.
Ca într-u carusel te risipești
Și trup de lut și suflet de lumină,
Dar rod vei fii. Mereu ai să rodești,
Mustind copac cu flori din rădăcină.

Îmbătrânim, ne-nmormântează pruncii,
Cenușa strămoșască respirăm,
De-acum suntem o candelă sub nucii,
Sub care, vis de seară, ne-nălțăm.
Ne-am irosit și lacrima și gândul,
La tâmple cu ninsori ne-am avântat,
Prin timpuri noi am străbătut pământul
Și mult mai triști și singuri am plecat.

În lumi de taină, vise și povești,
Ne adâncim. De-acum trecute-s toate.
Străini, batem la poarta cetății îngerești
Și-n noi e-ntinăciune și e noapte.
Ni-i sufletul de ceară, avem un singur gând,
Cei dragi, aproape fie în clipa cea din urmă,
În lacrimi să ne ducă spre ultimul mormânt,
Să lase-n urmă-o floare și-un sărutat de mână.

O lacrimă și devenim istorii...
Așa e scris în legile cerești...
Și în adâncuri se surupă zorii
Spre a-nvăța să mori ori să trăiești.
Trădează lacrimi cerul și-n oglindă
Se nasc deodată-atâtea flăcăcări vii.
În plase de lumină vor să prindă
Întâiul dans de flori de păpădii.

De noi osoaru-i plin și se surupă,
Precum un tulnic vocile vuiesc.
Din ochii goi durerea o alungă
Și umbre reci în noi se prelungesc.
Am scormonit zadarnic în clepsidră
Și-n lume parcă iar s-a-ntunecat.
Câmpia bătrâneții e aridă
Și înger printre îngeri am plecat.

Deasupra ploi de lacrimi cad din norii
Împarfumați cu smirnă. Liliac
Și lacrimi, azi, încununează zorii,
Iar eu privesc, îngenuchez și tac...
Mă dor genunchii,-n rugi găsesc lumina
Și-aștept prologul sfintei sărbători,
Ca-n gând și-n suflet să-mi pătrundă tihna
Să-mi port tăcerea morții printre flori.

Ce spre-a se strânge n-au avut vreo culpă...
Spre a călca cu pașii prin ninsori,
Mi-am lăsat trupul iarăși să se rupă
Născându-mă o flacără în zori.
De-acum sunt stea și lacrimă deodată,
Altar la care îngeri sau oprit
Să-mi liniștească pleoapa-ndoliată.
Sculptată-n stâncă-s, însă n-am murit.

Ce spre-a se strânge n-au avut vreo culpă...
Deasupra ploi de lacrimi cad din norii...
De noi osoaru-i plin și se surupă,
O lacrimă și deveni istorii.
În lumi de taină, vise și povești,
Îmbătrânim. Ne-nmormântează pruncii...
Se derulează-n ritmuri nebunești,
Trec sărbători, trec clipe și iluzii.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața să-ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu mă primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Se mistuie apa în hâu neștiut...
Ar vrea să răsară din noapte.
Își caută vadul, în beznă piredut,
Se-nalță în murmur de șoapte.
Cutremurul iată, mișcând nevăzut,
I-a dat și speranța să iasă...
Tresare și are un susur plăcut...
Răzbate afară din casă...
Cu fiece ploaie ea crește mereu.
Din picur, șuvoi se preface.
Izvor unduind printre pietre cu greu,
În vale se-avântă și-i place.
Izvorul se face pârâu, mai apoi,
În umbră de crengi, printre pietre.
Șoptind la meandre, un cântec vioi,
Pe locul uitatelor vetre...
Pe stâncă ea cade-n cascadă, ca-n vis.
În vuiet, tot crește cu vântul.
Și urlă amarnic, pe drumul deschis,
Se năruie-n vuiet, rupându-l.
În stropi și în aburi ea geme mereu.
Și-și află, în fine și calea.
Pământu-i dă forță, precum un Anteu,
Salută câmpia și valea.
În râul albastru, sub cer de cleștar,
Își duce podoaba de unde...
Se varsă în fluviul cel mitic, hoinar...
Donaris, cu dor îi răspunde...
Acesta-i periplul de unde adus,
În valuri, pe-a apelor cale.
Cu dragi curcubeie, din zori, spre apus,
Își poartă destinul, la vale...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiți cu toții

Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer șoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr' de nori.

Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire...
Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.

Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Și de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?

N-auzi cum șoptește fiecare floare?
"Amorul domnește acum pe pământ.
O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt".

poezie clasică de (1878)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Reverie

Miracolul verii pe-un țărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Și marea albastră, dansând în zenit.

Pe plaja întinsă, doar el și cu ea.
Iubirea de-o viață e scrisă în stea.
În pașii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai șterge din urmele lor.

Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă și dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii mi-s aripi în vânt

alerg
printre firele de iarbă
și norii
aceștia de cuvinte
ce îmi impun
verdictul lor
inspirându-mi pașii
făcuți pe hârtie

primăvara
a răbufnit
ca o ploaie de cuvinte
mânată de vântul așteptării
pe fiecare ram
al privirilor tale

chipul tău
atât de gingaș și
de plăpând
mă face să visez copilăria
nuanțată cu viorele și ciocănași
culeși de la Dâmburi

iar jiorele
albastre
albe și roșii din Coastă

mnieruie
de albastră
jioreaua aceasta
ca o fecioară cu ochii albaștrii
mi-a pus cerul pe palme
și pașii
mi-s aripi în vânt

poezie de (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florar

Simfonie de culori, trezi privirea
Cer albastru, aduce nemurirea
Parfumul florilor, din rai
Prinos al florilor de mai!

Vant, purta alean de vis
Verde, abunda in paradis
In ciripit, de randunele
Ma-ntorc, la poarta vietii mele!

La poarta-s, multe amintiri
Aduc, in suflet vechi simtiri
Castani, cu albe lampioane
Regrete, mute la icoane!

Salcamii, sunt in sarbatoare
Simtim, suav a lor chemare
La viata si reanviere
Iubire, ce in veci nu piere!

Liliac sfios, asteapta-n poarta
Fecioare, caut simbol de soarta
Suflet, lacrimi de bucurie
Pururi, natura-i poezie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Gânduri

e seară și plouă!

din bulboană
răsar flori
cu lacrimi pe pleoape

rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
cu colți de gând
din amintiri zdrobite

Doamnă

rămas-am între destinații
în inima bulboanei
nici lacrimă nici abur
gene șterse de vânt
nici gând la suprafața lumii

Doamnă
și pașii ne sunt singuri
când plouă pe gânduri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul apei

Din munte, un fir de argint lămurit,
Ce lacrimi divine adună,
La vale o ia, ca torentul grăbit,
Cântând pe o singură strună...

Izvor cristalin, ce se face pârâu,
El crește-mpletirea de unde
Și tot fredonând, parcă țese un mit,
În umbră de bolți, când se-ascunde.

În vuiet și cântec, nicicând ostenit,
Viori, violine adună.
Iar tobele bat, când în cale-a găsit,
Vreo piatră, sub clarul de lună...

Atunci, în cascade, se-aruncă tumult
Și râul își poartă menirea.
Copaci și tufișuri în freamăt ascult,
Iar soarele-i dă strălucirea.

Sub cer de cleștar el răsfrânge mereu
Imagini fugare, ce-i scapă.
În ploaia de stropi, nesfârșit curcubeu,
Vrăjit, în comoara de apă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Mugur de Nichel

Primăvara în țări dezvoltate
Un mugur de nichel străbate
și-un verde ciudat, monoton,
Livezi de săpun și șampon,
Primăvara în țări dezvoltate.

Primăvara, a câta putere?,
La vamă nici acte nu-ți cere,
Duminica totu-i deschis,
Ai lua-o încet spre Paris,
Primăvara doar ea grănicer e.

Primăvara pe-aici e o criză,
Răspunde cu-o frunză și-o fisă
Și oamenii-i sunt bieții servi,
Primăvara-i o criză de nervi,
E o criză ea însăși în criză.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Clipe mirosind a toamna

Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă,
Copacii în iluzii, pierd frunzele pe rând,
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând,
Să bem din cupa nopții și nu fi tristă, doamnă!

Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând
Trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă,
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară el trece fluierând.

Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe mirosind a toamnă,
Doar dragostea cu vise, licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blandete în trupul ei plăpând.

Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturi-n agonie
O noapte să ne pierdem într-un poem divin

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teatrul

Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viața întinde o nadă
Și-nlănțuie vers după vers.

Actorii n-au rolul: nu-l știe
Niciunul. Probleme nu-și fac,
O muzică zboară-n magie
Și nu sunt momente de trac.

Eroii își scriu acțiunea,
Chiar viața-i și spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânșii: la bine, la greu.

Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăiește e zeu.

Finalu-i nicicând regăsirea
Nici moartea... Vor ști într-o zi
Și rolul își poartă menirea
În lume: e darul de-a fi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook