Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Ţesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.

Doină sfântă românească,
Cântă-n şezători,
Ofurile omeneşti,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.

Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi şi mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când şi-a făcut de cap.

poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieraş de soc...

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doineşti sub soare,
Dis de dimineaţă,
Cu roua pe faţă,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi şi suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale şi dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

şi iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veşnic tineri

şi veşnic în mare de flori
şi veşnic în ploaie
şi valuri de lini fiori
pe line şiroaie

rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern

se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram

doină cu aripi de vânt
doină cu ochi de cleştar
doină ca primul cuvânt
ăla, mereu solitar

doină- figură de stil
doină- figură de fată
doină ca solul fertil
cu seminţie surpată

se mai făcu precum tu
injer cu aripi de dor
parcă şoptea-i-nu te du
spre orizontul sonor

dacă vei trece de el
dacă vei trece de tei
te vei topi în inel
de veşnicie şi zei...

şi m-am trezit dintr-un vis
spus într-o noapte de joi
când pământesc când abis
când fără noi, când cu noi...

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina lui Zamfir

... cercuri de inferne şi grădini de rai
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
plânge, sângerează sufletul-martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă, sângerează doina lui zamfir
doină ce străpunge timp şi univers
doină ce e şoaptă Tatălui Ceresc
doină ce poetul a numit-o vers
doină ce mai ţine neamul românesc
zburdă, sângerează doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge, sângerează sufletul-martir
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
cercuri de inferne şi grădini de rai...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină zic şi doină tac

Frunză verde ţară-albastră
cum de eşti tu doar a noastră
şi nu eşti cum vor duşmanii
doar Grădina Ghetsimani

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină incurabilă

Ţara asta n-are vindecare
dorul ăsta-i fără leac
firmament vărsat în mare
e poporul geto-dac

Dorul ăsta n-are leac
de la Roma-n altă parte
căci aşa din veac în veac
am trecut moartea de moarte

De la Roma-n altă parte
firmament vărsat în mare
dusu-ne-am cerul departe
ţară fără vindecare

Dorul ăsta fără leac
decât poate omul drag

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde – nucă dulce (Doină românească)

Frunză verde – nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie
Boarea vine de-mi aduce
Ce mi-a fost de jale mie.

Mândrei mele nici că-i pasă
Inimioara că mi-a frânt.
Vocea mea prin frunza deasă
Cântă singură pe vânt.

Frunză verde – nucă dulce!
Boare, vin' să nu te pierzi,
Primăvara de-mi aduce
Păstoriţa să-mi dezmierzi!

De i-ai duce dragostea,
Dorul fraged ce mi-l ştii,
Doamne, cum aş mai cânta
Mândra de m-ar auzi!

Frunză verde – nucă dulce!
Cu mireasmă de câmpie,
Boare lină, mândrei duce
Ce mi-a fost de jale mie.

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

doină românească

Doina românească - această catedrală a tristeţii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngânată de izvoare

Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă aşternuse
Val de brumă şi splendoare
Şi cu ea mintea mea duse
'ncetişor...

De peste nori se-nalţă uşor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...

Briza îmi răsfaţă aleanul
Căci doar ea ştie cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năştea a ta suflare
'cel fior...

Îmi şopteşte răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;
Drum croieşte spre izvoare
Cucuvea, blândă fecioară,
Somn uşor...

poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Mea, Limba Română

Găseşti în ea multe cuvinte
ce parcă-s îngeri albi în zbor,
Rostiri pline de har şi sfinte,
ca; mamă, doină, cânt şi dor.

Şi tril de ciocârlie-n ea găseşti,
Glas de izvoare şi-adieri de vânt,
În ea te bucuri şi iubeşti,
Căci ea e cea mai dulce pe pământ.

Ca mierea ce se scurge pe bărbie,
Ca pâinea proaspăt scoasă din cuptor,
E cea mai armonioasă melodie,
E muză pentru orice mare scriitor.

În ea gândesc şi scriu şi tot în ea visez,
Prin magice tărâmuri ne plimbăm, de mână,
Şi tot cu ea, sub clar de lună, eu dansez,
Iubirea mea, e limba mea, limba română.

poezie de Marius Alexandru (24 august 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranşee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieţii,
Haideţi, doine să-intonăm
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieţii,
Haideţi doine să intonăm,
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, dar divin

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană, un cântec spre cer.

Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.

Şi rog înaltele izvoare safire
să păzească liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!

Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorească

Când pleoapa nopţii săruta pe frunte clopoţeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-şi adoarmă mieii.
Crăiasa nopţii se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoţea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri şi oftate grele-n noapte.
Treziţi de dorul de acasă şi de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munţii bătrâni.
Cu feţe roşii ca bujorii şi flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânaţi de steaua voii.
Pe plai de Mioriţă mânau turma de oi şi spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuţa din şerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori şi prafuri de la horă.

poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină nouă

Vremile nu mă răsfaţă:
Astăzi, ca şi-odinioară,
Într-o ţară fără viaţă,
Duc o viaţă fără ţară!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară şi armonie

Primăvara e viaţă
Şi-s flori şi verdeaţă
E glas de ciocârlie
E vocea din glie.

Din nou se trezeşte
Vacarmul pe creste
Izvoare ce-şi cântă
A lor doină lungă.

Ursul se-ntinde
Bucuros pe-o colină
Stă leneş la soare
Şi-adoarme în tihnă.

Un greier îşi cântă
Parcă gata de nuntă
Serenada lui pe note
Bogată în strofe.

Un iepure ţanţoş
Ţopăie-n voie
Vrea să pară neaoş
Ca un mândru mire.

Actorii sunt gata
Pe scena ce-i vie
A venit primăvara
Pe deal şi câmpie.

Aşa trece viaţa
În ton de-armonie
Ce dulce-i creaţia
Izvor de bucurie.

poezie de Simion Ioanăş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

mugurii crăpaţi
iţindu-şi albeaţa -
doină din fluier

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorală

muntele răsună în doină de bucium
vântul vesel adie în florile de colţ
azi sunt optimistă şi renunţ la zbucium
îmi agăţ tristeţea într-un verde bolţ.

carele cu fân coboară la vale
bucurii de viaţă se cosesc cu trudă
peste tot iubirea îmi iese în cale
liniştea o toarnă ploaia paparudă.

turme de mioare în Carpaţi abundă
prin magie iarba se transformă-n lapte
roiuri roiuri fluturi în poiene zburdă
maci bujori narcise îi cheamă cu şoapte.

pe păşuni de doină vise păstoresc
glia mea sublimă cu vers te cinstesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică de sărbătoare sau doina României Mari

Puţin albastru de Moldova
şi-un înger doar de Voroneţ
şi-iarba-n verde zică slova
căci avem nevoie de poeţi

Un înger doar de Voroneţ
să-ntindă cerul pe pământ
fiţi fericiţi dacă mai vreţi
tăcerea izbucneşte-n cânt

Şi-ntinde cerul pe pământ
şi-iarba-n verde zică slova
la Dumnezeu să stau la rând
pentru albastru de Moldova

Şi-un înger doar de Voroneţ
românilor o doină să puteţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Şi albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin şi-n noi se ridică
O dulce speranţă şi dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuieşte de lacrimi şi râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce eşti, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuţei mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!