Iubito

De-ai vrea să ştii ce doruri mă cuprind
Nu poţi să vii decât în înserare
Când se aude cerb boncăluind
Şi păsări se rotesc în gria-mi zare

Cuvânt-mirare, lacrimă şi nor
Cu tine bolta mea-i de tot azură
Tu le dai nume, eu le dau fior
Şi mă sublimă întâmplarea-ţi pură.

Cântaţi-o-n muzici şi aprindeţi focuri
Cu ea eu voi începe magic dans
Ma daţi-mi nopţi-regine peste jocuri
Refluxuri dulci cu galaxii- balans.

Să nu-i mai fie teamă de corăbii
Secunde-yole şi efebe-timpuri
Să uite-n „mâine” clipa cea de ieri
Şi în clepsidră perla de nisipuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea,femeie

Cât de frumoasă poţi să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolţi
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copţi!

Ochii tăi cu stele ard în mine
şi mă striga-n nopţile fierbinţi
tălpile îmi ard de doruri grele
şi renasc în mine triburi, ginţi!

Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoţia pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai ştiu cu mine ce se-ntâmpla!

Şi sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsaţii
atâta viaţa rascoleşti în mine
cu galaxii de unde şi vibraţii!

Coapsele tale, dulci cariatide,
ma ţintuiesc pe dale de granit;
cu tine râde zarea, universul;
cu tine râde blândul infinit!

Cât de frumoasă poţi să fii femeie,
ca rasaritul soarelui regesc,
îţi dăruiesc o insula şi-o mare
şi versul meu duios, nepământesc!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e posibil

Ar putea să vină muntele la mine
Şi deşertul şi pădurile şi râul,
As putea să vin si eu la tine
Şi să rup din zare ţarcul, frâul

Ar putea sa vina sfinxul nemişcat,
Cu nedescifrate simţăminte,
Aş putea să stau într-un palat
Construit din apă şi cuvinte.

Ar putea sa vina şi-nţelesul,
Taina galaxiei, nepătrunsul,
Atlantida şi Hiperboreea,
Să fiu eu cel ce vă dă răspunsul

Ai putea să vii de partea mea,
Când în sfere muzici se desfac,
Inima-i hrănita de o stea;
Infinituri, nu mai pot să tac!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Trec lunile mamă şi tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit şi sfios
Când mă simţeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos

Eu nu ştiu din stele pe cine trimiţi
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci şi apoşi eremiţi.

Aş vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea – tandru şi tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Şi care mă-ndeamnă spre veşnica luptă.

Trec lunile, mamă, şi verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaţ-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.

Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii dintr-o piatră de opal

Plutire, zbor şi lung privire
Tăind zig-zag-uri în aisberg,
Mă urc pe-o singură-amintire,
Pe creanga ramurii de cerb.

Tu ţi-ai sunat, în dorul meu,
Brăţările sclipind oftaturi
Şi-ai fost tristeţea unui zeu
Ce-a dăruit nopţii palaturi,

Lumini albastre, verzi, coral
Cu-ncrengături de sentimente,
Inel din piatră de opal
Cu raze-n şapte continente.

Tu ţi-ai întins, în gândul meu,
Chipul gingaş din spumă brună,
Să pot să te cuprind mereu
Cu braţe galbene de lună.

De ce-ai venit, de ce te-ai dus
Pe creanga ramurii de cerb,
Pe al emoţiei apus,
Lumină dulce de la verb?

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când ninge şi-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliţi clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi eşti pereche,
Şi-n munte ard vechi focuri şi plâng în ochii tăi.

Din mii şi mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Şi nu te ţese vremea prin nevăzute fire?!

Te-aş rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ş am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aş trezi cu tine, să-ţi dau al vieţii nume.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vecernie

Pelerinul pe cale, e-hei!...
Să mă-mpace cu "azi" şi cu tine,
Corăbii mânate de-ahei
Plutesc, se preumblă prin mine.

Ora îşi mână secundele,
Roza de vânturi le scutură
Înspre galaxiile, multele,
Sunete verzi ce mă flutură.

Cenuşa din vatră se-aprinde,
Vasul de lut scânteiază
Pregătind o cină cuminte
Prelungind un soare de-amiază.

Turme coboară pe uliţi
Şi clopot anunţă vecernii,
Raze ţâşnesc precum suliţi
Pe valea de vise a Cernii.

Destinul cu tine începe
Doar dragostea-l poate cunoaşte.
Va trebui să revii
De Florii, de Rusalii, de Paşte.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă o clipă

Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliţi, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subţire.

Pe părul meu puţin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe şira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.

De-ai vrea şi de-ai să poţi, aşteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă şi în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopţi, pe visul meu cu soare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un el şi o ea

De ce tu şi eu,
Ne minţim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea şi un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aş vrea să o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca şi el,
Nu-i ştie nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El şi ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
să amâne clipa de bun rămas.
El o priveşte îndelung,
ar vrea să-i vorbească,
să o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
să nu greşească.
Pentru fiecare,
"El" şi "ea" au un singur nume,
Ştiut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea şi un el.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţii imaculate

mi-a zburat o buburuză pe deget
ca şi cum mi-ar aduce o veste
că-mi vine perechea din lume
că nu-i totul doar o poveste

porumbel cu o ramură-n cioc
de sub ape apare pământul
o altă viaţă începe
femeie zămislită cu gândul

şi vin către tine sau vii către mine
cadranele lumii nu mai pot spune
limba busolei nu mai arată nordul
dar ne-ntâlnim copilă-minune.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci infinituri

În ziua in care te-aşteaptă
Atâţia nouri călători
Ai mai urcat o altă treaptă
Şi te-au curtat alte culori.

Ai vrut s-atingi alte zenituri
Şi te-a-nţeles steaua Canopus
Şi-ai spiralat dulci infinituri
Plutind pe floarea cea de lotus.

Nu uiţi, dar totuşi ţi se pare
Că-nrămuratele abise
Au un parfum de-nsprâncenare
Cu-nfiorarea de la vise.

Şi ştii că trebuie să vină
Fata din zări hiperboree
Ca o lumină blândă lină
S-o rup din coasta mea-femeie!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine

Ar fi bine să poţi
Secundei un bine
De nu mai sunt hoţi,
Să te fure, un cine?

Jefuiţi-mă toţi
Sunt omul bogat
Am turme de vise
Şi-un magic regat!

Şi vă cânt pe la porţi,
Că am mult de umblat,
Dacă nu mai sunt roţi
Avem pas rourat!

Doar atât mă iubeşti?
Ce târzie mirare!
Hai, spune, dă-mi veşti
Sunt un semn de-ntrebare!

Ia-mă-n braţe la tine
Dacă vrei să-ţi mai fiu!
Pe corabia mea
Încă nu e târziu!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul norilor

Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.

Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru.

Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,

Corăbii albe înşirate...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Structuri de jar

viaţa mea se prezintă în mii de nuanţe
lacrimi boeme sting năvalnice focuri
care ard în voie fragile speranţe
doar vise cuprind din nocturne jocuri.

pentru fericire mi-a rămas poezia
cuvinte în lumină brodez neântreruptă
steaua mea sublimă îşi cerne frenezia
să duc cu boala aspră energică luptă.

ritmuri şi arome le cuprind flămândă
miresme din grădină îmi învăluie simţul
flăcări din soare parcă stau la pândă
să aprindă timpul - îi tremură jilţul.

amintiri cu marea prin suflet colindă
dar s-a rătăcit în vreme rea drumeţul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai ştii că nu mi-e bine

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
A ta nu ştiu ce ritmuri bate
A mea o ştii şi nu-i e bine

Privirea ta e dusă-n zare
Privirea mea cum te priveşte
Privirea ta şi-a ei chemare
Aşteaptă poate altă veste

Cum te visez în orice noapte
Pe-un câmp cu flori scăldat de soare
Cum dispărută eşti în ele
Şi cum te caut cu disperare

Cum trece noaptea nedormită
Cum tu adormi încet pe-o parte
Cum ochii mei deschişi veghează
Cum te aşez pe-un rând în carte

Şi iar ţi-am scris o poezie
Şi tu din nou nu ai citit-o
Şi iar te desenez pe-o foaie
Şi toată noaptea am privit-o

Cum crapă zorile pe mine
Iar n-am dormit şi iar buimac
Cum ameţesc şi nu mi-e bine
De-ai ştii cu ceruri cum te plac

Sunt tot aici pe lângă tine
Doar ochii dacă i-ai deschide
Să-mi vezi privirile nocturne
Să vezi ce doruri am în rime

Ţi-e inima în altă parte
Mi-e inima numai la tine
Şi pieptul simt că mi se sparge
De-ai ştii iubire - nu-mi e bine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În muzici lumina cântă

Nu vreau din tine decât clipa
Însingurării când nopţi albe
Suie mocnind pe carnea ta aripa
Falşilor îngeri chip de nalbe.

Nu vreau din tine decât valul
Să mă pot sparge-n piericiunea noastră
Oceane de săruturi, zorită să-ţi gust malul,
Din moarte să zburăm 'napoi eternitate-albastră.

Nu vreau din tine decât luptă
Să-ţi iau în răni şi-ultimă viaţă
- De neiubiri şi lacrimi suptă -
În sufletu-ţi mă-avânt Geneză, dimineaţă.

Nu vreau din tine decât nesfârşirea
- Cu marea ei de aştri te alintă -
Căci între noi, Coloşi de cer, ghid stă Iubirea...
Dau flori, cresc ramuri, Lumina-n muzici cântă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!