Culoarea păcatului
La egală distanță de tine
și de tristețe,
existența caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăiești până la capăt...
În păcat, ți se înmoaie arcurile gândirii,
dar ți se întărește cugetu-n sânge și trup,
cerul nu mai are granițe
și ai tot timpul tentația căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleșește, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...
Păcatul nu e capabil de renunțare
și nici de înșelăciune,
el îți oferă maximum de viață
și maximum de moarte.
Încântare și suspin păcatul
e un dor imanent firii,
supraviețuindu-ne într-un echivoc prelung
și oprindu-se doar atunci
când sângele și carnea dau semne
că au înțeles sufletul!
Încântare și suspin
păcatul reinventează existența
și ne antrenează cu cel viclean,
Amin...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.