Ultimul bal

! iubito, ai grijă că-n zbor,
prin orbitele versului,
te poţi pierde atât de uşor,
în culisele... Universului!

! plutind în eter, îmi inspiri
viziunea că te evapori încet,
îngropându-mă, să nu te miri,
în ghiocul unui mare regret!

! evident, te răsfeţi imanent,
lunecând în azur, ondulată,
doar fioru-ţi de crin, remanent,
mă previne ca-i fost odată!

! ai grijă – o lacrimă-ţi cântă,
pe sânii-ţi de-a pururi fierbinţi,
crepusculul, duios, te descântă,
cu-azurul, solemn, te alinţi!

! ţi-e zborul sublimul total,
eşti aripă verzuie, eşti duh,
mă cheamă, iubito, la ultimul bal,
cu tine-n abstractu-ţi văzduh!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

În ochii-ţi de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
şi-n sufletu-ţi tandru, văratic,
nu păşeşte, subtil, nicio urmă...!

Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ţi desferec, des, siderat,
lăuntru-ţi de falnică zeie...!

Iubito, noi urcăm cu tandreţea,
pe funii lungi, de nisip şi de aur,
ne strigă din nou tinereţea,
istorică (de acum) de tezaur...!

Şi, Doamnă, un plus de trăire
renaşte în ochii-ţi, de-a pururea, verzi,
şi murmure albe se-nalţă din tină,
cu fluturi verzui şi demenţi de lumină,
şi sângele începe să-ţi fiarbă...!

Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini şi prin iarbă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutele

Pluteşte inimă în largul tău,
necontenit nelinişti te-împresoară,
de-o parte şi de alta tăcerile te sapă, te coboară,
nedomolite-s, păsări cu zborul piatră grea.

Uşor, lucie înaripată, uşor, la vulturi grijă,
eşti nimeni, şi uitare eşti, nelâncezire;
unde te duci culegi azur iar nopţii poţi să-i fii
lumină-n felinare, lumescului de-orbire.

Bea din nectarul clipei, scuipă veninul cald
când aripe îţi sunt muşcate de rugine;
chiar de ţi-e zborul înţesat de lanţuri reci
închide ochiul brusc, de-aici veciei te flutură grăbită.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit cireşii

Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireşii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte uşor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireşii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireşii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoşii
Au pus cunună mare.
Iubito, hai la dans
Să tremure tot crângul
Ne ţinem în balans
Să stăpânim el timpul.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de dor

Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ţi ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!

Rememorându-ţi ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecţional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...

Îmi pasă de profilul tău ispititor
Şi simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...

Mi-e dor de gândul tău asurzitor!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet gol în plină iarnă

Fulgii grăbiţi ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune

E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar ştii că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-ngheţat

De nu ţi-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzeşti la sân
Vorbeşte-i de prima întâlnire
Hrăneşte-l cu a ta iubire

Să îl alinţi, rogu-te, în şoapte
Ţi-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ţi-e drag, poate
Îl poţi păstra şi mai departe

Îţi pun o singură condiţie
Şi nu e doar o superstiţie
Dar după ce l-ai sărutat
Te rog să-l mângâi ne'ncetat

Iubito, de nu m-ai părăsit
Şi n-ai uitat cât te-am iubit
Nu poţi lăsa fără o haină
Un suflet gol în plină iarnă

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea mea mare ce inima cântă

iubito, luasem urma stelei scânteietoare
şi trăiam de-a pururi starea de graţie
hoinăream pe cerul imaginaţiei visătoare
însoţit de himera gloriei înşelătoare.
eram tânăr, iubito şi mă-ntâlnisem cu îngeri
pe cărare, băusem stele din coapse de sâmburi
eram însetat de ninsorile celeste, mi-era drag
un zbor de-a pururi reverberat în larg
şi chemările zborului înalt în spirală.
până când m-am ars în durerea albastră
suferinţa aruncând chipuri străine, iubito
pe bolta mea frumoasă şi focuri curgeau din soare
şi dureroasele ninsori ale femeii imaginare
sculptate în relieful lichid cu o absenţă
şi tu mi-erai inelul ce rotea planetele toate,
şi rană veche fără pricină şi neruşinare sfântă
şi tunel de carne pe os în spirală şi poate
dintre toate, durerea mea mare ce inima cântă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

Din depărtări, iubito, eu te-aş strânge,
ca să-mi săruţi privirile nătânge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an iubito

A mai trecut un an, iubito,
şi am fost mereu uniţi în tot,
cu-n zâmbet tist şi lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
şi-am tot fugit, prin nori şi stele
scăldaţi în infinitul gol.

A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
şi tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuţi, scăldaţi de umbre,
şi vom pieri şi noi cu ei.

A mai trecut un an, iubito,
şi vor mai trece atâtea veri,
şi vom rămâne mereu singuri
bătuţi de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu iubito...

Tu iubito o ştii bine
Tu eşti dor, eşti dor de mine
Tu eşti dor, eu sunt iubire
Tu eşti freamăt, eu simţire.

Tu eşti raza albă-a lunii
Tu eşti izvorul minunii
Tu eşti vis şi armonie
Tu eşti vers, eu poezie.

Tu a vieţii mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Eşti şi floare şi femeie.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

Aşadar, pulverizează-ţi praful firii,
polemizează-mă muzical şi nocturn,
îmbălsămează-mă cu privirea-ţi căprie,
aruncă-ţi, artezian, versurile-n cer...

Dar nu uita, Emilia, te rog, trandafirii,
ce cresc duios, matinal şi diurn,
mā scrie incandescent, cum se scrie...
ştii tu bine, iubito, la ce mă refer.

Mă scrie, mărunt, într-o hiperbolă vie,
mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, nu poţi fi superficial

Tot ce n-ai iubit creşte cu tot ce iubeşti,
în dragoste, nu poţi fi superficial,
e un fel de anotimp interior şi perpetuu al trupului
şi-al unor veşnice şi văratice înfloriri...

În dragoste, nu poţi fi superficial
şi nici leneş, ca un sfânt de-a pururi vergin,
ondulaţiile sângelui tău martir
şi agonia furibundă a cărnii tale, iubito,
participă la beţia şi la setea de scufundare a fiinţei...

Doar iubirii nu-i lipseşte infinitul...
Doamne, cum am putea să iubim parţial?
Ce ne-ar mai învălui întunericul!

În dragoste, nu poţi fi superficial...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România –
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!

Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rosteşte-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne eşti Cer şi pământ – Temelia...

O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin şi resfinţeşte-ne glia,
Temei al curăţiei şi etern garanţia
Învierii e propria-ţi Moarte, în infinit...

Maică a unui Dumnezeu înomenit!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt sonor, pietrificat

Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
şi când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios şi adânc,
în cosmosul inimii tale,
şi-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii şi mii de flori şi petale...

Virtuoz instrument de serviciu,
îţi cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
şi caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor şi pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...

Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viaţa-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, iubito...

auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba şi pământul,
cântă şi pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă şi vântul

pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
şi urcă iar spre stele

dar cerul n-are nici o stea,
doar ele ştiu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele

auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineaţă,
dorinţele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe faţă

eşti mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre

când te întinzi peste pământ
eşti floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ţi respir clipa dorinţă

întinşi pe iarbă printre flori
îţi simt căldura, o chemare,
am ameţit de-atâtea ori
sub trupul tău uşor de floare.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU M-ASCUND

Te aştept tare demult
M-am săturat de aşteptat,
N-am uitat magicul sărut
Cu care tu m-ai fermecat.

Tot aştept cu-nfrigurare
Ceea ce a fost să retrăiesc,
Iubito eşti în depărtare
Tu nici nu ştii cât te iubesc!

Sub apăsarea buzelor fierbinţi
Se cutremură trupul întreg,
Căci nu am vrut să fim cuminţi
Unde eşti iubito? Te întreb?

Orice zi ce trece este mare
Având mai multe ore de parcurs,
Îmi pun o veşnică-ntrebare
Te iubesc iubito îndeajuns?

Şi deodată singur îmi răspund
Cu siguranţă iarăşi îndrăznesc,
De nici-o lume nu m-ascund
Vreau să se ştie „TE IUBESC”.

Baia de Arieş Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti un fulg din zarea cea curată,
Eşti o linişte a nopţii minunată,

Eşti un vis al nemuririi ce-l atrag,
Eşti un înger al iubirii, înger drag.

Eşti zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanenţă ce mă cheamă.

Eşti o aripă de soare şi de vânt,
Eşti o lacrimă în floare pe pământ.

Eşti zâmbetul ce cade pe-a mea faţă,
Eşti boabele de rouă în prag de dimineaţă.

Eşti un zâmbet, eşti o aripă de vis,
Eşti un cântec, un dor de necuprins.

Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Eşti un dor ce plânge pentru noi,

Eşti o viaţă-nfloritoare ce-o ador,
Eşti o pasăre ce o răpesc din zbor...

.........

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?

Pe unde eşti, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleaşi stele, suspini şi tu în noapte,
Ţintind cu ochii trişti spre visul de apoi?

Pe unde eşti, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ţi umblă paşii, ce flori ţi se supun?
Mai ştii să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde eşti, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ţi mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ţi dăruieşte timpul, iar clipa ce-ţi oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde eşti, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!