Lansare finală

Iar a venit urgia pe pământ,
La ultima lansare hibernală,
Cu fastul sclipitor deznodământ,
Poemei într-o fază terminală.

Brusc inima s-a strâns în ghem arici,
Când ochii nu-ţi zăream în adunare,
Absenţei tale plesnetul de bici,
Erata ţinând loc de consemnare.

Şi toate-au fost în martie târziu,
Violoncelul desfidând terţete,
Lansarea unor versuri în pustiu,
Cu domni pedanţi prin fulguiri cochete.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită!

Azi ultima scrisoare fără vorbe,
Pleacă cu versuri ce-am uitat să ţi le cânt
Şi iartă-mă că n-am avut tăria,
De-a mă dezice de acest deznodământ.

Tu uită tot şi şterge filmul vieţii,
Cu rolele de sentimente fă ceva,
Poate grăunţe de hrănit vrabeţii,
Eterni scandalagii la uşa mea!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Cum trece viaţa ca un vis,
Cu zile bune, zile rele,
O umbră ce nu ştii precis,
De nu-i vreun braţ de imortele.

Narcoză de închipuiri,
Ca o beţie de nimicuri,
Cu amalgam de izbândiri,
În lupte pline de tertipuri.

Cu-mpreunări de cromozomi,
Ce poartă-n timp întâia genă,
Şi cu arici de ribozomi,
Ce se sărută prin catenă.

Prin colosalul mecanism,
Iubirea ca o endorfină,
Ne vindecă de scepticism,
Viaţa-n fantastică maşină.

Un vis, o umbră pe pământ
Şi totuşi ce risipă gravă,
De clipe cu deznodământ,
De doruri, zâmbet şi otravă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu

Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă ţină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea, ca un blestem

La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Aşa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.

Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit şi starea de necesitate.
Aveam şi noi, şi ei, stări şi necesităţi,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârşit,
am fost în stare de orice.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arici în iarbă
un ghem ţepos pe pământ -
deasupra stele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară fără cuci

Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Şi simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deşi a-nmuguri a inceput.

Ce primăvară plină de hachiţe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caişii înfloriţi sunt doar o schiţă,
De simfonie cu bondari rătăcitori.

Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absenţă,
Petale în livezi se-aştern tăcute,
Iar albul radiază emergenţă.

Un an impar cu primăvară şuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopţile cu frigul pe daiboj.

Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Şi-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de mamă

Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit şi-a fost odată,
De cum ieşeai adesea în pridvor,
Şi îmi vorbeai frumoasă şi-nţeleaptă.

Mi-e dor de bunătatea-ţi nesfârşită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze şi prin flori tu ai plecat.

Ai luat cu tine viaţă şi lumină,
Şi sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost şi vei rămâne o divină,
Să te iubesc din drum e prea târziu.

Mi-e dor de tine şi-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar ştiu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.

Eu te sărut cu-n ultim tainic dor,
Şi îţi doresc să te mândreşti cu mine,
Dacă mai cred sau nu în viitor,
Cu mine nu-ţi va fi nicicând ruşine!

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăream iubirea

zăream iubirea
ca pe o rezonanţă trăgând de clipa blocată
în anonimat şi-n celebra odaie
cu extazul cocostârcilor deasupra

zăream iubirea prin peisaje şi toane
ca pe un jupon de înserare ferfeniţit
de furtuna infidelităţii dezertată de acasă
sau ca pe un decupaj monumental
prin simţul fiecăruia regăsit
cu faţa spre poezie

ca pe o reparaţie a aerului spart
de pasul prelins-n ultima mişcare subtilă
lângă patul clătinat de mormanul de pasiuni
şi de foarfecul trecut prin lucruri
bufonic încercând să taie şi dimensiunea
tăvălită-n tumultul lenjerii

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudoretorică

Mereu eu mă întreb ce este viaţa,
Şi mă împiedic brusc de un răspuns,
Ca un patinator ce taie gheaţa,
Pe un asfalt de aisberguri străpuns.

M-am îmbolnăvit de viaţă prea târziu,
M-am îmbolnăvit fără speranţă,
Ca un canceros cu tenul străveziu,
De morbul dobândit fără chitanţă.

Ce patimă să car o permanenţă,
Un sentiment zbătându-se în vid,
Aromă emanând evanescenţă,
Din strălucirea ochiului lucid.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

Tu, poezia şi sărutul versurilor
Primul sărut mi l-ai dat pe ecranul unui telefon
Al doilea sărut prin versuri atent scrise,
Aprofundate de ascultarea sufletului tău.
Primul sărut mi l-ai dat cu primul cântec
Ne-ai fost alături cu inima aprinsă.
Primul sărut a fost prin primele cuvinte duioase
Primul sărut a fost ca o necesitate
Şi ca stăvilirea setei de iubire.
Primul sărut a fost acela ce te-a curăţat de sentimente vechi
Ce nu-ţi dădeau pace, sentimente incerte
Neîmpărtăşită iubire.
Atunci când îţi vei deschide sufletul
Nu uita că doar asta ţi-ai dorit,
Un vals al versurilor în libertate maximă...
Iubesc poezia şi ţi-am răspuns promt
Sunt oricând aproape de ale tale trăiri.
Şi atunci când vei pleca din versuri
Va rămâne doar o amintire frumoasă.
Iubesc poezia... Cum îmi respect respiraţia...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar mai veni!

Când vine toamna cea mai lungă,
Cu bruma ultimei himere,
Răgazul n-o să-mi mai ajungă,
Să mai dau gândului putere.

Să rupă pânza de uitare,
Ţesută-n vechile războaie,
Ca pe o toană oarecare,
Cu geruri prinse în piroaie.

De-ar mai veni o primăvară,
Să ţină doar un an şi-atât,
Prin ochii tăi de domnişoară,
Sticlească apa de-nceput!

De-aş mai trăi măcar o zi,
Prin ochii tăi de domnişoară,
Corolele de simetrii,
Plecarea mea să nu mă doară!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui anonim

Te voi iubi cu ură şi pe faţă,
Tăioasa mea cu muchii de baltag,
Te voi iubi chiar dacă dimineaţă,
Îţi voi lăsa absenţele pe prag.

Eşti condamnata mea la nemurire,
Şi discreţionar te-oi judeca,
Uitarea să îmi fie lămurire,
Când martori mincinoşi vei invoca.

Cu ură şi iubire laolaltă,
Voi face declaraţii de avere,
Că fără tine sunt sărac şi parcă,
Sunt colile cu versuri austere.

Mă simt acum dezmoştenit de soartă,
Cuvintele fug parcă de la mine,
Se-nşiruie tăcut la altă poartă,
Şi brusc mă văduvesc cu de la sine.

Te voi iubi şi dincolo de clipă,
Cu reci tăceri şi amintiri comune,
Tu numele sa-mi uiţi în nopţi ce ţipă,
Că te-ai pierdut defintiv prin lume.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra celor nevăzuţi

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulţi voi rămâne
tot nevăzut.
Precum şi voi mie.
Precum în cer, aşa şi pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Ştii, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Aşa... şi?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Aşa... şi?

Oare cum s-ar potrivi,
Aşa şi, aşa şi,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, aşa şi pe Pământ!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strig cuvântul în pustiu

Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să treci!

Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculţă ultim cântec de leagăn,
Şi leacuri de prin pieţe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.

Să treci când ţi-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Şi fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară şi sânge.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie. Azi

Respir dincolo de aerul lichefiat
într-o tăcere cât o calamitate
şi/nerambursabil/ timpul ne disecă...
Străzile se strâng şi se destind
de fiecare dată
când inima ta lipeşte afişe
despre o dragoste orbitoare
/frate, aici chiar trăiesc oamenii/

De aici suburbiile sufletului
par tot mai strâmte
şi nu este loc pentru echivoc...
Numărul 36 şi cele 55 de zile de carantină
amintesc de luna plină sub care
ai rupt frâna de mână
şi /ai văzut ai văzut/ s-au înălţat zmei
peste iordan

Parcă ne-am întâlnit în martie
şi/ înnebuniţi de sud/
am porţionat sentimentele kitsch.
Numai noi //tenebroşi şi perfizi
putem preschimba universul
într-un lift silenţios
şi/acel du-te-vino ne va ţine strâns
lângă ultima moarte cinematografică
a iubirii

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diseminare

Când fără repartiţii prin spaţiul locativ,
Angoasele parşive s-au instalat obraznic,
Tentat de Euterpe n-am fost prea restrictiv,
Şi nu le-am expediat la mama-dracu-n praznic.

Nu m-a-ntrebat nimic când mi s-a pus în poală,
Poemul ce abundă de false viziuni,
Şi m-a înseminat cu boala cea fatală,
Ce-o iau inchipuiţii prin televiziuni.

Am început întâi să scriu despre iubire,
Apoi am fost tentat de drama socială,
Şi voi sfârşi probabil cu o banală ştire,
La rubrica decese, ediţie specială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!