Primăvară fără cuci

Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Şi simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deşi a-nmuguri a inceput.

Ce primăvară plină de hachiţe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caişii înfloriţi sunt doar o schiţă,
De simfonie cu bondari rătăcitori.

Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absenţă,
Petale în livezi se-aştern tăcute,
Iar albul radiază emergenţă.

Un an impar cu primăvară şuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopţile cu frigul pe daiboj.

Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Şi-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veşnic cânt o simfonie
şi singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoţesc
şi prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă şi mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă şi vor să mă vadă

în nopţile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am şi zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

nu pot ca să mă furişez
de trupul tău să mă lipesc
şi să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară-lăcrămioară

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor şi dragoste şi rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Şi am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieţii tale
Ce-a aşezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de zăpadă

Noi suntem nişte oameni în trupuri de zăpadă,
Împrăştiaţi de hoarda acelor patru zări,
Cu ochii de cărbune ce nu mai pot să vadă
Cum ninge-n felinarele nestinse de prin gări.

Sub streşini se strecoară pumnale lungi de gheaţă
Şi oameni de zăpadă mai trec perechi, perechi,
Sunt umbre de fantome ce-alunecă prin ceaţă,
Cu inimile frânte, cu haine mult prea vechi,

Pe drumul imposibil ce nu-l mai pot distinge
Când ninge problematic şi cinic pe dorinţi,
Doar cerbi cu coarne albe ar mai putea străpunge,
O iarnă timpurie, de trupuri prea fierbinţi.

Şi-n zodia în care nu-i loc de primăvară,
Strigoii nopţii albe se vând din doi în doi,
A îngheţat şi trenul ce ne-aştepta în gară
Şi omul de zăpadă ce mai trăia în noi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri tăcute

Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopţi trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.

Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădeşte un castel din petale mute
şi-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.

Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele şi mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.

Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe ştirile tăcute,
uscăţive rime aduc un tăcut pistol.

Început fără secunde guralive,
sătui tăcuţi cu genele căzute,
multe tăceri născute costelive.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Şi ochi te vor privi prin lupă.

Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nţeleagă,
Ce cauţi tu aici smintito?
Lăsaţi-o, n-are mintea-ntreagă!

Vei fi total descoperită
Şi nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neştiute.

Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viaţa ce-am privit prin lupă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin primăvară

Am mers desculţă prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduţi au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireşi
mi-a aşezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin ţărâna de stele...
Tăişul lunii întemniţat în noapte
mi-a luminat umerii
prinşi sub povara iubirii tale...
Am mers desculţă prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculţă prin primăvară..

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu veni, încă, primăvară

NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până trece,
Jalea din lume şi ţară,
Moartea cu fioru-i rece.

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până când,
Vom putea ieşi afară,
Firul ierbii căutând.

Să simţim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrăţisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.

Nu veni, încă, Primăvară,
Ţine doliu ca şi noi,
Şi plângi şi tu seară de seară,
Când ne listăm morţii, pe foi.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viaţa ne este amară,
Şi respirăm printr-un tifon.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Şi drepturile noastre, toate,
În Ordonanţe sunt cuprinse!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaure

la moartea lui Adrian Antonescu

Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Şi-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ţi mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?

Mereu am amânat, şi eu şi tu, scadenţa
Şi n-am creat noi punţi, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Şi temeri s-au născut, absurde, nefondate.

M-ai prins nepregătit cu goana-ţi prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Şi-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunţ la ziar cu vorbe cugetate.

Ce-aş mai putea sa-ţi spun şi cum să-ţi trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmaşi direcţi?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă
Şi cu sfioasă milă, o cruce cuviincioasă!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte din livezi

(Soţiei mele, poeta Titina Nica Ţene)

Când a trecut atâta amar de vreme?
Iubito, peste noi zăpezi s-aştern,
Cât sunt aici cu tine, nu te teme
Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern.

De când ţi-a înflorit pe deget iarbă,
-vergheta legământului pe veci-
Lumina din oglinzi se-mpleteşte salbă
Când prin poezia mea tu treci.

Chiar dacă, tu, acum, nu mai eşti
Fetiţa din livezi, dar eşti bunică,
Porţi cu tine traista cu poveşti
Pentru nepoţica cea mai mică.

A trecut, când, atât amar de vreme?
Iubito, peste noi se-aştern zăpezi,
Eu sunt aici, alături, nu te teme
Şi-ţi mai culeg cuvinte din livezi.

poezie de Alxandru Florin Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

paşii tăi scuturaţi pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi şi acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

ridicaţi parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinşi în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

zorii vin chiar şi-n ultima zi
ce-o desfid ca şi când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca şi-acum
paşii tăi
deschizând un alt drum

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp şi rău să nu îţi pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunşi de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia din deşert

Simt în mine pustiu şi îmi ard amintiri
Printre resturi de gând ce îşi caută rost
Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.

Sub cenuşi, mai mocnesc dezbrăcate de lut,
Doar cuvinte de dor în strânsoare de jar
Ce-nconjoară scântei şi le stinge tăcut
În credinţa-n târziu şi speranţă-n zadar.

Şi mai sunt urme vechi de căldură din veri
Cu un Soare torid şi priviri de senin,
Câte-un vis de demult, când erau primăveri
Iar în verdele meu se-alina un suspin.

Îmi tresare în piept o frântură de cer
De-un albastru intens, ce m-anunţă că-s viu
Şi că pot să mă iert, şi mai pot să mai sper
La o ploaie-n deşertul din visul târziu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi!

Să nu uiţi ce ţi-am spus, în nopţi cu lună şuie,
Chiar şi iubirea moare, firesc, de bătrâneţe,
Să-i dai un ceai fierbinte, cu-aromă de gutuie,
Şi-acoper-o femeie, cu cerga de blândeţe!

Cândva vom fi străini, străin ne va fi gândul,
Vom sângera prin iarna măceşilor sălbatici,
Când spinii remuşcării ne vor cresta cu rândul,
Prin zgomotul prea surd, al anilor apatici.

Eu n-oi mai fi demult, tu gata de plecare,
De-oi trage lanţuri grele prin lumile fantaste,
Vom fi iarăşi de mâna, prin gerul de uitare,
Te-oi săruta frenetic... dar nu mă vei cunoaşte.

Tu să nu uiţi nimic, prin vremuri de restrişte,
Din tot ce eu ţi-am dat, din dragostea fugară,
Fiorul nebuniei năvalnic să te mişte,
Ca-n ziua cea dintâi, pe un peron de gară.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar mai veni!

Când vine toamna cea mai lungă,
Cu bruma ultimei himere,
Răgazul n-o să-mi mai ajungă,
Să mai dau gândului putere.

Să rupă pânza de uitare,
Ţesută-n vechile războaie,
Ca pe o toană oarecare,
Cu geruri prinse în piroaie.

De-ar mai veni o primăvară,
Să ţină doar un an şi-atât,
Prin ochii tăi de domnişoară,
Sticlească apa de-nceput!

De-aş mai trăi măcar o zi,
Prin ochii tăi de domnişoară,
Corolele de simetrii,
Plecarea mea să nu mă doară!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Îţi simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri şi-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu ştiu câta oară!

Soarele mă încălzeşte, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipeşte făcând geamul să tresară,
Şi-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcuşul de vioară!

Ieri a înflorit şi prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulţi, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mişcarea îi e mută şi în vânt florile zboară...

Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spaţiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ţi este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce eşti tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Între episoade de dureri de burtă
Şi-adesele dureri de dinţi
Eu am avut părinţi.

Între zilele de corvoadă
Când mintea inventa noi jucării
Eu am avut reverii.

Ar fi fost mai nimerit
Între neiubirile de taciturn
Să mă îmbăt diurn.

Dragă Verlaine prin flori de boz
De la musique avant tout chose
La vie c'est pas toujour en rose.

Intre preabun antum postum
Ce vers aprins ce vers nebun
Eu sunt doar scrum.

O viaţă plină de frumos
Ce inutil s-a stins duios.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

E primăvară, dacă vezi
Un câmp cu flori, un cer etern!
Se ciripeşte prin livezi
Şi-n ţară, până la guvern.

epigramă de Janet Nică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!