Povestea iernii

Povestea iernii este albă, tristă
Mereu aceeaşi, dincolo de timp;
Noroc de brazi şi sănii că există,
De schiurile ce alunecă pe dâmb...!

Uitate sunt azi florile. Zăpada
Acoperă grădina şi ogorul
Iar vântul mătură grăbit ograda.
Se-aud copii umblând cu pluguşorul.

Dochiana îşi mai pune un cojoc
Şi deapănă poveştile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângă foc
Şi aşteptăm bucatele străbune.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea iernii

Pudră albă de cenuşă
Risipită peste plai,
Gerul strecurat sub uşă,
Vântul şuierând prin nai...

Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitucă
Privind ghemul de sub masă.

Jocul nu-şi mai are rostul.
Chiotul îngheaţă în gât.
A-nceput de ieri şi postul...
Iarnă, trişti ne-ai mai făcut!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

te aştept cu pom
desfrunzit
cu zăpada imaculată
ca o pânză albă
din războiul de ţesut
al timpului
te aştept cu foc aprins
şi pâine caldă
cu poarta ruginită
si poveştile bunicului
cu glasul pământului
care te-a zămislit
te chem
ca pe o rază de soare
lumină în asfinţit
ştiu... nu m-ai uitat
niciodată
pădurea de brazi
a imbrăcat argintul iernii
s-a pregătit de sărbători
te-aştept să vii....
mai mult ca oricând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina mea există un mare spaţiu rezervat sentimentelor. Grădina mea cu flori este în acelaşi timp grădina mea cu gânduri şi vise. Gândurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.

citat din Abram L. Urban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Mi-e candela mereu aprinsă
Pentru toţi cei care nu au venit.
Păstrez mereu masa întinsă
Am multe bunăţăţi de oferit...

Nu-mi este inima nicicând prea ninsă
Eu sufletul nu mi-l simt obosit.
Aştept în prag cu mâna caldă, întinsă,
Pe toţi aceia care n-au venit.

Încă-i aştept şi nu sunt tristă
Că au întarziat din nou la cina mea;
E important şi faptul că există
Atâţia oameni, vină când or vrea...!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori cu parfum de tei

Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peştii prezentului se prind
În undiţa de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul şi-a făcut leagăn.
Haideţi cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise şi jucării!
Este lumină în noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima are peste tot o aceeaşi culoare!

Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă

E-o zi rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Viţa de vie se-agaţă de putredul gard,
Iar la fiecare rafală frunzele moarte cad.
Ziua este tristă şi întunecată.

Îmi simt viaţa rece, tristă şi întunecată;
Plouă, iar vântul nu pare-a obosi vreodată;
Gândurile se-agaţă încă de trecuta viaţă,
Iar visele cad, cad ca perlele de pe o aţă.
Ziua este tristă şi întunecată.

Fii tare, inima-amară, renunţă la oftat;
Dincolo de nori soarele n-a scăpătat;
Soarta este aceeaşi pentru toţi, ştirea nu-i nouă,
În viaţa fiecăruia trebuie să şi plouă,
Să mai fie şi câte-o zi tristă şi întunecată.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile cu zâne sunt imaginare. Eu sunt o persoană reală. Eu exist. Dacă povestea vieţii mele, ca femeie, va fi spusă într-o zi, cel puţin oamenii vor descoperi o persoană reală, aşa cum sunt.

citat din Grace Kelly
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Crăciun grăbit

Crăciunul se grăbeşte azi:
Românul grabnic porcu-şi taie,
Se-aud colinzi, se fură brazi
Chiar de la Sfântul Nicolae!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă aşa

Eu nu mă pot schimba
Sunt mereu aceeaşi
femeie ce iubesc trandafirii
şi ascult ciripitul păsărelelor
în grădina cu amintiri...
Sunt femeia cu sufletul fierbinte,
ce mă încālzesc la soare
şi florile de tei îmi curg în păr
ca un balsam...
Pe fruntea mea port diademe
spre o lume necunoscută
ce luminează inimi pierdute...
Sunt aceeaşi şi nu mă schimb.
Doar iubesc...
Ca o flacără ce cuprinde
pădurea uscată, în zarea albastră...
Sunt eu şi nu mă schimb
iubeşte-mă aşa cum sunt!
Iubeşte-mă aşa...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Perfect! Doamnelor, fiţi pe poziţii! (Frumoasa din Pădurea Adormită adoarme, Albă ca Zăpada se aşează în sicriul ei de sticlă, iar Cenuşăreasa se aşază pe podea visând cu ochii deschişi.)
Prinţesa Fiona: Ce faceţi?
Frumoasa din Pădurea Adormită (se trezeşte brusc): Aşteptăm să fim salvate. (Adoarme din nou.)

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmur crescând de valuri

Trirema se şterge prin asfinţit,
Cu dânsa suspine deşarte...
Ecouri fugare au amuţit,
Departe se-aud... mai departe.

Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos şi cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Şi piere pe mare cuvântul.

E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalţă, descreşte, învie.

A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună

A mării; iar valul o fură, o ia,
O strânge — sa-i fie stăpână!
Alunecă albă pe cerul de nea
Spre ziuă Diana păgână.

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara

Pe dealuri se topeşte
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Şi-ncep florile să răsară.

Ghioceii albi, imaculaţi,
Se ridică pe câmpie
Anunţând cu bucurie
A primăverii sosire.

Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămaşă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrăţişând primăvara luminată.

Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi braţe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!

poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Şi viaţa
Şi moartea
Luate împreună,
Dospesc
Pâinea vieţii
La bine
Şi rău.
Iar Omul
Tot rupe
Din ele
O fărâmă
În timp ce-si străbate
Grăbit
Drumul său.

El pâinea o sărează
Cu vorbe
Să-i ţie
De saţ
Iar când
Sufletul cere
Îşi bea,
Din ulcior
Însetat

Apa vie
Să-i treacă
Şi dor
Şi durere.

poezie de Mariana Bendou din Poezia culorilor (2012)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observa Albă ca Zăpada: "Pe mătura vrăjitoarei ajuns-a mama vitregă. Sub mătură, oglinda ei."

aforism de N. Petrescu-Redi (18 octombrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte, cuvinte

uite!

poveştile n-ar trebui să fie adevărate
nu poţi lăsa tristeţea să inunde lumea
şi să condamni omul la nefericire

să ai grijă de tine!

dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar ştii
şi atunci poveştile nu ar mai fi poveşti ci doar răsuflări de taină

în jur sunt lucruri pe care nu le vezi

şi ce nu poţi vedea nu există. dar totuşi poveştile există
şi cu toate că nu le poţi vedea le poţi asculta
şi pleoapele se prefac de sticlă

hei aşteaptă!

dar povestea nu are timp. după ce-şi trage sufletul
pleacă mai departe ca o ispită
şi te lasă aşa... fără suflare

sfârşit

poveştile nu se-învelesc în moarte
cuvintele le poartă-n zbor uşor printre uitări
şi doar o răsuflare susurată deschide cerurile către alte zări

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile cu zâne sunt mituri, iar miturile sunt doar mituri, deoarece există un grăunte de adevăr în ele.

citat din Silas Weir Mitchell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou hibernal

iarna stăpâneşte
prin toate cotloanele oraşului,
ale nervilor
şi ale oaselor

viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici

serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe ţiglele acoperişurilor,
ascult dorinţele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândeşte sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viaţă

şi nu ştiu cine şuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie

Mi-e inima o rană de doliu şi de sânge.
Atâtea suliţi arse prin ea au străbătut,
Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge
Pe florile uitate de vara ce-a trecut.

O, muză, tristă muză! sub ceruri vagi şi pale,
În norii blonzi de toamnă, sub zările-azurii,
Eu te-ntrevăd, cu ochii deschişi - două opale -
Cu păr ce rourează în valuri aurii.

Pe lungi vestminte albe în ale căror cute
Şi-ascund uitate raze de soare ostenit,
Şi moarte foi pe care pădurile tăcute,
Pe când cădea amurgul, în păr ţi-au risipit.

O, muză blândă! în mâini de ceară fină
Ai florile uitării ce veşnic le cătai,
Să adorm iubirea-mi tristă ce-n inimă-mi suspină
Eterna nostalgie pe părul ei bălai.

Pe buzele-ţi pălite tu porţi cântări vrăjite;
În tainele de seară, printr-un suspin de foi,
Se-aud cum se strecoară în note risipite,
Ce dorm pe nesimţite durerile din noi.

Din nori coboară, muză; dă-mi florile uitării
Şi spune-mi la ureche ce cântece ascunzi,
Pe liră fă să treacă zefirul inspirării,
Să uit că mări visează în ochii ei profunzi.

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!