Vin rândunelele!

Se-ntorc rândunele-acasă sfârşind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni şi vânturi pe-ale mărilor cărări.

Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streşini, pe la case, le aşteaptă şi le-ndeamnă
În culcuş să se-odihnească, să îşi tragă răsuflarea,
Să le-aline suferinţa străbătând în soare zarea.

În al nopţii vis lăuntric zburdă mieii pe imaş,
Puişorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caş,
Vor începe noul ciclu în a vieţii grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generaţii migratoare.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânte aripi de copil

În oriunde triste locuri,
înfruntând perfide focuri,
frânte aripi de copil
-de un crud, hain destin-
ţipă-n aer cu durere
dor de viaţă, zbor senin...
Rogu-te tu, vânt din Soare,
cată aripa ce doare,
mângâind-o, fă-o bine,
redă-i zborul către tine,
dă-i din majestatea Lunii
planând lin pe somnul lumii,
ocroteşte-o de furtună,
ghideaz-o spre vreme bună,
scoate-i aere deşarte
din penaje-mpăunate
şi învaţ-o să mângâie
dor şi viaţă... să rămâie
pavăză pentru iubire,
tuturor să dea de ştire
că odată, chiar rănită
şi în viaţă poticnită,
a-ntâlnit sămânţa vieţii
în seninul dimineţii!

Doctore, mă doare tare
lacrima din Carul Mare
unde azi se zbat febril
frânte aripi de copil...!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru meteor

Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezeşte un fior.

Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.

Ar fi un fapt înălţător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopţii lucitor.

rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A strigat suspin

Îţi strig, bună seara, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Venisem cu apa la mal,
Să plâng cum plângeai singurică,
Pe vânturi şi ger de opal...

Îţi strig, bună seara, mămică!
Sunt dragostea ta, sunt feciorul,
Venisem pe aripi de frică,
Să-ţi mângâi, în noapte, fiorul...

Îţi strig, sărut mâna, mămică!
Eu sunt amintirea, sunt dorul...
Venisem pe drum de urzică,
Să-ţi umplu cu soare pridvorul...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

ochiul pe imaş
zburdă prin albul ierbii -
soare lângă pom

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zăboviţi

Mai zăboviţi, cocori şi berze, nu vă-ncumetaţi la drum,
Acolo-i cald şi vremea-i bună, frigu-i peste noi acum,
Au căzut ninsori puhoi, zăpezi târzii ne-au fost trimise,
Zace îngheţată balta, cărările sunt închise.

Zăboviţi, cocori şi berze, sosirea voastră-i în zadar,
Stau izvoare-nţepenite, se fură zile-n calendar,
Încă nu-i topită neaua, câmpuri dalbe, zgribulite
Dorm sub plăpumi îngheţate, de polei înmărmurite.

Mai zăboviţi, rândunele, pe la streşini agăţate
Sloiurile împietrite stau de-a valma spânzurate,
Cuiburi roase, părăsite în restriştile uitării
Vă aşteaptă-ncremenite să veniţi din largul zării.

Mai zăboviţi, păsărele, iarna va sfârşi-n curând,
Mângâieri v-aduc în zboruri vânt călduţ şi-un soare blând,
Primăvara ne surâde alungând umbra tristeţii,
Pe aripi să ne aduceţi dulcea bucurie-a vieţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile plâng lângă uşă

ea stă nemişcată în frumuseţea ei
e un martie pe înţelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândeşte după corpul mult iubit
secunda găseşte încă o literă
o aşez pe buzele roşu carmin
adun tăcerile târzii şi le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea

spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită şi înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin

poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un ciclu misterios în evenimentele omeneşti. Unele generaţii primesc mult. De la alte generaţii se aşteaptă multe. Această generaţie de americani are o întâlnire cu destinul.

citat din Franklin Delano Roosevelt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ţi va fi dor...

De-ţi va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ţi voi fi, şi-n gând...

Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Şi-n trandafirul roşu şi spinos...

Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă şi când plânge sub arcuş,
Voi fi prezent şi-atunci când simţi fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuş...

Mă vei găsi şi-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Şi-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...

În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Şi-n chipul sacru-al pruncului plângând...

Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaş,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ţi amintesc sărutu-mi pătimaş...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi atinge zorile decât străbătând cărările nopţii.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă şi ocrotitoare.

Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândeşte-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare.

Dinspre deal vine tristeţea împroşcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă şi nu renunţă, e o bravă luptătoare,
Sfârşeşte ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Înspre câmpul cel cu grâne,
Spic de foc pe lan întins,
Mai arunc câte-o privire
Căutându-le 'nadins,

Zile păsări călătoare,
Petrecându-le în larg,
Au răpit în ciocuri pânza
Scorojitului catarg.

Ştiu le caut înzădarnic,
Înapoi nu vor veni,
Se vor duce deodată
An cu an şi zi cu zi...

Şi privind aţepenirea,
Amintirile-mi rămân,
Tânăr sunt la-nfăţişare,
Dar cu sufletul bătrân.

Parc-un glas încet te cheamă,
Spre hotarul celor zări,
Iar în suflet se revarsă
Valul apelor de mări...

Bate vântul la fereastră,
Printre gene suflă rar,
Împlântaţi în coloritmul
Stinsului crepuscular,

Ochii stau robiţi de vraja,
Aţintiţi spre-acelaşi loc,
Căutând să dea de urma,
Rătăcitului noroc.

Pe când cerul cel albastru,
S-a desprins de ei demult,
Mă mai uit în depărtare,
Căutându-le mai mult,

Păsări dând din aripi, zarea
Umple-ar, câte-s depărtări,
Purtând ciocuri fericirea
Şi de binele păreri!

Rezemînd de palmă barba
Mai îngân cu doru-mi plin,
La deschisa mea fereastră,
Zile trec, păsări nu vin...

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul înserării

Tainică, noaptea îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări,
Cenuşiul amurg fură zilei urcuşul,
Negre perdele se întind pe umbrite cărări.

Spre cuibu-nserării zboară lin pescăruşul,
Sătul, istovit, răvăşit de lungi căutări,
Tainică noaptea îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări.

Cuminte, pădurea moţăie-n dulci frământări,
Al nopţii izvor larg îşi deschide căuşul,
Greieri burtoşi încălzesc viorii arcuşul,
Luna spune-o poveste pe-argintate cărări,

Tainică, noaptea îşi pregăteşte culcuşul.

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Pe un ram se-nalţă casa,
Cuibul păsării din cer,
Dar să nu striveşti, copile,
Frunza pomului de măr!

Braţul căruia îl poartă
Adevărul neştirbit,
Ce ţinuse peste veacuri
Fructul legii, cel oprit.

Azi pe-acelaşi pom înalţă
Păsările ciubul său,
Dar să nu arunci, copile,
Piatra ochiului ce-i rău!

Cuibul ţine puii fragezi,
Ce abia s-au încălzit,
Chiar pe ramul ce ţinuse
Fructul legii cel oprit!

Tot ce are preţ în lume,
Ce e sfânt pe-acest pământ,
Odrăsleşte pe la cuiburi,
Se ridică prin cuvânt!

Dar de vânturi, ploi şi pietre,
Şi de ochi hapsâni şi răi,
Ce pălesc şi ard adese,
Cuibul pierde puii săi!

Şi rămâne ramul veşted,
Frunza-i cade pe pământ,
Dar să nu striveşti, copile,
Cel din urm-al ei cuvânt!..

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era, de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într'al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute şaizeci şi cinci de ani. Iar dintr'al cincilea ciclu, credincioşii vechi dela Carpaţi numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele şi puhoaiele înălţimilor se prefac în pâraie şi lacuri, iar oamenii îşi clădesc case din bârne în aşezări statornice, lumea îşi întorsese faţa cătră o lege nouă şi număra anul 780 dela izbăvitorul Hristos.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

singur în lume -
un drum fără capete
străbătând stepa

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă

Vântu-îşi fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se opreşte pentr-o clipă
Şi priveşte lung în zare.

Lanu-încins, galben la faţă,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfaţă
Pe-o floare de colilie.

Păpădia-îşi pierde puful
Scuturându-şi pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârşit călătoria.

Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Şi prin vene curge sânge
În strugurii copţi din vie.

Rândunele dau ocoluri
Scrutând zarea cea senină,
Pleacă linistite-n stoluri
Spre ţinuturi de lumină.

Graurii-nnegresc văzduhul,
Ţipă-nnebuniţi de foame,
Clocoteşte-n jur pământul
Prăduind negrele poame.

O răcoare vine-n noapte
Pornită de sus, din munte,
Greieri zdrăngănesc în şoapte
Frigul nopţii să-l înfrunte.

De cămaşă se dezbracă,
Închide uşor din pleoape,
Vara mulţumeşte, pleacă,
Semnul toamnei e aproape

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Din cuibul meu, pui au zburat în zi de vară, zi senină,
Şi bucuroasă îi priveam cum dau din aripi în lumină!
Când bruma toamnei se aşterne şi frigul simt cum mă-nconjoară
Mă uit în zări, cât mai departe, aştept un pui ca să apară...

Un scurt popas.-Ce faci? Cum eşti? Vrei supă sau o pană-n dar?
Vom sta o noapte la poveşti... lângă o sobă cu mult jar!
Pe rând, ne amintim de toate, câte au fost în cuibul plin,
De zilele cu bucurie şi albul florilor de crin....

Dar vremea trece, zori apar, răsfrâng luminile-n muşcată
În linişte uşa deschid şi trag zăvorul de la poartă.
Cred c-am visat în noaptea lungă, solstiţiu este pe aproape
Şi iarna rece mă aşteaptă, în braţ, cu două-trei cojoace.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O FEMEIE RARISIMĂ

Ce-mi place în viaţă-i femeia de soi,
Total năzdrăvană, cu ochii de foc,
Cu zâmbet poznaş ce-nrobeşte pe loc
Şi vorba de spirit o-ntoarce-napoi

Pereche găsită c-un car de noroc,
Prin anii ce zboară-mpărţind amândoi
Tristeţi – bucurii, cer albastru şi ploi,
Luând toate cele, voioşi, ca pe-un joc!

Copii alintându-i, crescându-i frumos,
Ghidându-i cu tact pe aceleaşi cărări
Ce duc spre-mpliniri, c-un umor sănătos...

Norocul găsit străbătând patru zări
E scumpa soţie, zâmbind drăgăstos,
Ce ziua-nsoreşte cu dulci sărutări!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!