Cuibul
Din cuibul meu, pui au zburat în zi de vară, zi senină,
Și bucuroasă îi priveam cum dau din aripi în lumină!
Când bruma toamnei se așterne și frigul simt cum mă-nconjoară
Mă uit în zări, cât mai departe, aștept un pui ca să apară...
Un scurt popas.-Ce faci? Cum ești? Vrei supă sau o pană-n dar?
Vom sta o noapte la povești... lângă o sobă cu mult jar!
Pe rând, ne amintim de toate, câte au fost în cuibul plin,
De zilele cu bucurie și albul florilor de crin....
Dar vremea trece, zori apar, răsfrâng luminile-n mușcată
În liniște ușa deschid și trag zăvorul de la poartă.
Cred c-am visat în noaptea lungă, solstițiu este pe aproape
Și iarna rece mă așteaptă, în braț, cu două-trei cojoace.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.