Steaua de pe umărul lunii

Calc printre frunze ce acoperă inima mea
şi mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
şi mă aşteaptă sfioasă ca să o iau de mână

Mai eşti acolo pierdută între străduţe de fildeş
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îţi şoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?

Apleci către mine capul tău cleştar argintiu
şi mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naşte dintr-o scăpărare din amnar.

Întoarce luna ochii către steluţa-i de pe umăr
şi îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărţi fără munţi şi ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Când picură ploaia pe geamuri
Şi ochii îi îndrepţi către mine
Iubirea sunt gesturile mele
Care le îndrept către tine.
Şi calea pe care eu urc
E o cale ce duce spre cer
Acolo eu stiu ca e bine
Acolo nu e nicăieri.

poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice Kingsleigh: Îmi pare rău, Hamish. Nu mă pot căsători cu tine. Nu eşti bărbatul potrivit pentru mine. Şi îmi pare rău dacă asta îţi va cauza probleme cu digestia. (Se întoarce către sora ei.) Te iubesc, Margaret. Dar asta e viaţa mea şi eu sunt cea care decide ce face cu ea. (Alice se întoarce către Lowell, întâlnindu-i privirea aspră.) Eşti foarte norocos să o ai pe sora mea drept soţie, Lowell. Să te porţi frumos cu ea. Te voi urmări cu atenţie. (Alice se duce la mătuşa Imogen şi o ia de mână.) Nu există niciun prinţ, mătuşă Imogen. Trebuie să vorbeşti cu cineva despre halucinaţiile tale. (Alice trece pe lângă Lady Ascot, uitându-se urât la ea.) Se întâmplă să-mi placă iepurii. În special, cei albi. (Se duce la mama ei.) Nu-ţi face griji, mamă. Voi găsi eu ceva folositor de făcut cu viaţa mea. (Se întoarce către surorile Chattaway.) Voi două îmi amintiţi de doi băieţi hazlii pe care i-am întâlnit într-un vis.
Lordul Ascot: Pe mine m-ai uitat.
Alice Kingsleigh: Ba nu, domnule. Dumneavoastră şi cu mine avem de discutat despre afaceri.
Lordul Ascot: Am putea merge la mine în birou? (Alice zâmbeşte şi se îndreaptă spre casă, când, deodată, se întoarce cu faţa către mulţime.)
Alice Kingsleigh: Şi încă ceva. (Alice îşi ridică marginea fustei până la genunchi şi începe să dansese futterwacken.)

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă!

O catedrală s-a-nălţat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină şi Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!

Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-aşteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!

Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deşertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!

Mă-mpiedic iar în iederă şi teamă,
Şerpi vii mă prind în lumea necredinţei
Cu muguri fini şi netezi de aramă
Care promit reînvierea fiinţei.

Alungă Tu-ntunericul din mine
Şi lasă-mă-n păşunea Ta să stau,
Căci Tu eşti calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă Alunka

Mă cheamă Alunka
şi mă duc încotro mă cheamă ea
cu brăţările ce se mişcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creţ este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle creţe prinse în creştet de pieptăne
strămoşii mei nu-l cunoşteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brăţările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinşi de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars şi bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
şi ducându-mă cu pas leneş acolo unde
mă cheamă Alunka

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra copilăriei

Am învăţat să înot prin viaţă şi totuşi,
adesea mă înec în valurile dorului
ce nasc din vântul uitării, din depărtări,
dintre cripte de mult ruginite.

Vântul acesta,
din când în când îşi drege glasul
şi şuieră în tivgă chemarea,
o ţipă!

În piept îmi creşte un înger
şi inima-mi plesneşte de lumina lui,
eu duh mă fac îndată şi mă evapor
într-o oază doar de mine ştiută.

Acolo, seara, cântă vesel pitpalacul sus pe deal
şi greierul, cu un ecou de pace, îl îngână;
acolo, în vale, cântă broasca la lumina lunii
şi stau şi-ascult, măi fraţi ai mei,
ascult cu inima - e simfonia lumii!

Mă pun la pas... mersul îmi devine cald,
parc-aş umbla desculţ prin vară
şi tălpile îmi sunt încălzite de sfântul pământ.
Un miros de pâine caldă răscolit de acelaşi vânt,
mă opreşte la o poartă care duce spre trecut.

Mă privesc călărind liberatatea deplină...
ce simplă viaţă aveam atunci şi plină,
fiind copil la ţară!
Duhul meu se opreşte-n şezut
la umbra copilăriei - am găsit locul!

O scenă biblică-mi inundă simţurile-ndată:
bunicul meu e-n bătătură şi îl privesc în ochi,
el nu mă vede, dar cumva mă simte
şi râde către soare,
îşi face sfânta cruce, ia sapa-n mână
şi pleacă împăcat către răzoare.

Şi iată eu îmi ştiu trecutul prin ochii lui,
iar el işi simte viitorul, prin ochii mei
şi între noi oglinda-n care se sticleşte umbra timpului
se sparge!

Blânda adiere a serii mângâie matern ţinutul
şi îl scaldă în miresme de recolte aurii...
un cocoş îi dă onorul şi mă face să tresar
- se pare că am aţipit în oaza mea -
iată-mă din nou la mal, dar mă îneacă dorul!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsaţi parul să-ţi acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Eşti ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumuseţea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viaţa unităţii divine.

Hai sa-mi dai mâna şi sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptăţii şi pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă şi tu de şoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopţii ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma şcoala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un capelan (către Balian): Eu nu cred în religie. "Religie" este cuvântul pe care mulţi fanatici nebuni îl dau voinţei Domnului. Am văzut destulă religiozitate în ochii asasinilor. Sfinte sunt faptele corecte, curajul de a-i apăra pe cei neajutoraţi şi bunătatea. Ceea ce Dumnezeu doreşte este aici (Arată către capul lui Balian.) şi aici (Arată către inima lui Balian.), iar ce hotărăşti să faci în fiecare zi este ceea ce face din tine un om bun... sau nu.

replică din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina pe care nu o poţi vedea
Să află ascunsă în inima ta
Lumina pe care nu o poţi vedea
Luminează-n taină calea ta.

Lumina pe care nu o poţi vedea
S-a născut odată cu tine.
Ea este în fiinţa ta,
Şi te călăuzeşte doar spre bine.

Lumina pe care nu o poţi vedea
E splendidă şi frumoasă ca o stea,
S-a ascuns după un nor
Şi aşteaptă să răsară luceafărul, sfetnic călător.

poezie de Vladimir Potlog (17 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, acolo

Tu eşti acolo, între lumi, singurătatea mea,
Tu eşti acolo, între inimi, pulsând ca o speranţă,
Cântec născut din nevăzut, dar intonând vederea,
Tu eşti acolo, lângă tine, dar eşti în siguranţă?

Îţi vede, oare, cineva, tristeţea de sub pleoapă?
Cuiva îi pasă de lumina ce ţi se stinge-n sânge,
Ce pâlpâie şi cere-ntr-una un glob de spini cu apă
Ca să îşi prindă rădăcină şi mugur care plânge?

Tu eşti acolo, între lumi, eu sunt aici, cu tine.
Tu strigi, eu chem, eu strig, tu chemi... ecou...
Eu sunt acolo, lângă tine, tu eşti aici cu mine...
Două culori încrucişate, o inimă din nou.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya

Plăcerea de a gândi nu are sfârşit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea şi cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopţii să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munţi, Steaua Sudului,
O ceaţă lină ridicându-se deasupra apei
Şi luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Şi să fiu doar un om bătrân cu undiţa lui.

poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă îmbrăţişez cu tine pe mine

Oglindită în apă încerc
să-mi ating reflexia
scoţând apă din ea
şi obosesc, spre
oglindă mă grăbesc
poate o ating
dar o sparg şi cioburi
talpa o însângerez
de dorul să mă îmbrăţişez
cu tine pe mine
căci doar în ochii
tăi simt că trăiesc
în ceilalţi în care m-am privit
mi-au lăsat apă
şi cioburi de nimic...

Mamă către fiică

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată

Tu eşti ca şi o stea îndepărtată,
Ce străluceşte făr᾽ să dea căldură,
E frumuseţe fără de măsură,
Dar nu încălzeşte-un suflet vreodată.

Te tot privesc de fiecare dată
Cu dragoste, iar uneori cu ură,
Căci vraja ta doar liniştea mi-o fură
Şi nu mi se întoarce niciodată.

Eşti steaua care-n veci lumini trimite,
De mii de ani să-ajungă pân-la mine,
Prin spaţii întinse şi nebănuite,

Ca depărtarea cumva să ne-aline,
În urma ei, doar veacuri risipite,
Ca şi-ale mele gânduri către tine!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatul dăruit

sting visuri-n focul macului.
roşul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citeşte cartea vieţii.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aştept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânţă.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopţii.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ţi le sărut.
ating suav cu palmele pernele vieţii,
iar cu dinţii ating, încet, respiraţii.
apăs adâncul venirii,
şi...
brusc răscolit el se strânge, spre mine.
deodată cazi în prăpastia vieţii,
tresari, mă prinzi strâns de mâini,
şi-ncet mă tragi
în neatul dăruit şi-ntors de amândoi,
între un mine şi-un tine.

poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închiderea ce se deschide

căror picioare li s-ar potrivi
ghetele lui Van Gogh?
poate tălpilor lui Durer
ambele, respiră un aer mistic
apoteotic, indicând un drum
-drumul către nemurire-
ambele se deschid către nemurire
îi voi aduna în perechi
precum multcredinciosul Noe
şi îi voi încălţa pe rând
pe toţi încercaţii pământului
frământat cu lacrimile azurului
şi rubinul cărnii lunare, pe toţi
cei care au călcat prin lumină
şi prin miejii stelelor de tină
preumblându-se prin vremi
şi pe deasupra vremilor...
doar lumina suferinţei
te ridică către raza nădejdii
şi slavei viitoare
e lumina văzută doar de cei
care zăresc străzile aurii
ale cetăţii veşnice.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg către cer

Tu eşti viaţa şi Dumnezeul meu viu
Tu eşti fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, eşti singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aş putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.

Tu eşti Dumnezeul puternic şi drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credinţă şi-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.

Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz(bucnire)

Sângele meu, simţind mirosul verii,
Mă-mbie către munţi ca pe somoni,
Anticipând sfârşitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.

Sângele meu, simţind miros de mări,
Mă-mbie către ţărm şi către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.

Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar ţâşni afară,
În pieptu-ţi ocnă, dintr-o săritură.

poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra păgână

O piruetă cu mişcări miraculoase
ale dansului în noapte,
cu mişcări vaporoase ascunse între palme de copil puse la ochi
mă pierd în capcana paşilor potriviţi doar ecourilor

o litieră incandescentă trece prin urletul lupilor
şi iese din corsetul nopţii
nu trebuie să părem că suntem rupţi unul de altul
în foşnetul sufletelor noastre

polenul nu mai are somn
de când se împrăştie pe pietrele fără fiori...
frunzele scuturate din copacul glasului tău
au alunecat pe umerii mei goi

simt lanţuri aruncate
printre mii de lumânări aprinse pe flori de tei
le simt şi tremur

fără să te întreb cine eşti
îţi sărut umbra păgână
şi gustul ei de cer îl păstrez ca amintire
în transformări continue de lumină

impecabilul murmură prin izvoare netrecute
decât de copitele cerbilor
care dansează - doar eu îi pot vedea
la sclipirea tăciunilor - cerbi fantomatici

încrede-te în mine fără să ştii că începutul vieţii noastre
e prins într-o scânteie aruncată de jar

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiriduşi şi fulgi de zăpadă

Pe sub scârţâitul portiţei
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se şi ascunzându-se
unii de alţii
ţinându-se de mână şi
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt

spiriduşi aprind luminiţe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorţeala nopţii îngheţate
şi pâlpâie somnoroşi
prin ninsoarea cernută

o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
şi scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiriduşului
ce în palmă încălzeşte un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciţi

luna e aruncată
de pe un acoperiş
de lopata unui spiriduş
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
şi abia pe gheaţa cerului
se poate opri

petalele îngheţate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
şi îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Îndreaptă-ţi ochii către mine
pătrunzători să intru-n ei,
închide pleoape şi mă ţine
în noaptea lor să-mi fie zei

Şi nu-i deschide prea curând
lumina lor să mă încânte,
să mor înecăcios plângând
cu lacrimi ei să mă sărute.

Îndreaptă-ţi ochii, nu pleca,
nu sta cu spatele la mine!
Nu vreau să calci pe urma ta
pe care mi-ai adus suspine.

Întoarce-te, te rog, aşa!
Şi luminează-mă plăcută,
eşti pentru mâne ca o stea
şi ştiu că vrei să fii văzută.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!