Iz(bucnire)
Sângele meu, simțind mirosul verii,
Mă-mbie către munți ca pe somoni,
Anticipând sfârșitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.
Sângele meu, simțind miros de mări,
Mă-mbie către țărm și către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.
Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar țâșni afară,
În pieptu-ți ocnă, dintr-o săritură.
poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.