O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya

Plăcerea de a gândi nu are sfârşit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea şi cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopţii să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munţi, Steaua Sudului,
O ceaţă lină ridicându-se deasupra apei
Şi luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Şi să fiu doar un om bătrân cu undiţa lui.

poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de pe umărul lunii

Calc printre frunze ce acoperă inima mea
şi mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
şi mă aşteaptă sfioasă ca să o iau de mână

Mai eşti acolo pierdută între străduţe de fildeş
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie să îţi şoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?

Apleci către mine capul tău cleştar argintiu
şi mă îndemni să ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naşte dintr-o scăpărare din amnar.

Întoarce luna ochii către steluţa-i de pe umăr
şi îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărţi fără munţi şi ape ar trebui să străbată
doar ca să treacă prin glasul oglinzii în nemurire.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişarea cerului, culoarea apei (fragment)

Înfăţişarea cerului, culoarea apei – lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescăruşii şi egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân şi mă pierd în triluri şi în ritmuri.

Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut prin mine absenţa ta

a trecut prin mine absenţa ta
ca o aripă prin aerul rece al nopţii
şi acum
sentimentele se reîntorc
la sanctuarele distruse de poemele
nescrise
care stau în sertarul inimii.

poetul n-a fost acasă,
o beţie sub cerul liber
pe malul râului
nimeni nu-i mai purta de grijă,
obscuritatea serii
îl copleşise,
natura toată colcăia de sunete
ca-n muzica lui Vivaldi,
ieşiseră ghioceii cu albul lor pur
şi primăvara râdea la el
ca o curvă pe centură
care aşteptă să fie îmbrăţişată.

meteoriţii cădeau în apă,
luna dansa un tangou languros
şi căprioarele din vis
se lăsau la râu să sorbă
văzduhul albastru al apei.

aripa aceea a nopţii fâlfâia
pe deasupra lui
ca un înger de pază
străjuind nevrotice miraje
pâna când
hainele lui de hlamindă
s-au topit în întunericul nopţii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament
cerne peste mine splendoarea unui vis
privesc pe fereastra cu geamul deschis
cum lumina-i blândă intră-n apartament

vino lumină lină strecoară-te în suflet
să fii tu alinarea de bătrâneţe grea
îţi voi da slovele din fremătarea mea
şi toate amintirile strânse prin umblet

aşează-te în mine ca în cuib de cocor
înmulţeşte gânduri ca florile boabe de rouă
îmbracă-mi trupul firav cu haină nouă
să primesc mântuirea înainte să mor

vino lumină lină scaldă-te-n al meu izvor
sufletul meu de floare s-a umplut de dor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din paradis

Vino-alături de mine în munţi,
Vino sus, dincolo de nori, pe piscuri cu mine,
Vino cu mine să simţi libertatea
Bolţii cereşti şi-a păsării, a brizei alpine.
Vino cu mine departe pe marea cea largă
Unde ritmic bat valuri în ţărmuri: lo-la, lo-la –
Sau navighează-alături de mine
Spre castelele de nisip din Shangri-la.
Bucură-te-alături de mine de pacea din jur
Şi lasă-ţi mintea să-alunece pe-înfioratele unde,
Pe-oceanele străbătute de nave
Cu mărfuri scumpe şi rare sub punte.
Stai lângă mine,-aceleiaşi vele tovarăş,
Şi-adună licurici din întâmplări trecute,
Reînoieşte legământul cel vechi
Şi revigorează speranţa lipsită de vlagă, bătrână,
Înainte ca toate visele tale s-ajungă ţărână.
Vino cu mine pe piscuri de munte,
Urmează-mă-n azurul zărilor marine,
Alege un loc de liniştit şi,-împăcat,
Îngână-apoi vrăji pentru mine.
Există, încă mai există timp pentru vis
Înainte ca lumina pleoapa să-şi fi-închis.

poezie de Flora Nicolich (1997, Brooklyn, N.Y.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit...

Te invit în Paradis, unde soarele şi luna
strălucesc precum în vis ne trezim întotdeauna.
Te invit la mine-n Rai, unde padini şi izvoare
te aşteaptă ca să stai lângă mine în picioare.
Te invit în grădiniţă, unde am copaci şi flori,
să mă săruţi pe guriţă de cu seară până-n zori.
Te invit în Valea Vlăicii la un suc şi o cafea,
strânge-ţi trupu-n jurul găicii şi vino când oi putea.
Te invit pe lac în parc, la debarcader să stăm,
frumuseţea să-ţi remarc, să dansăm, să ne distrăm.
Dar... degeaba te invit, tu eşti surdă, nu m-auzi,
gândul ţi-e la alt iubit şi de mine ţi-l ascunzi.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Peşti de argint scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea,
Aruncă repede undiţa".
Peşti de aur scot capul din apă şi-mi spun:
"Aruncă undiţa să ne prindem în ea.
Aruncă repede undiţa".
Mă uit la ei, zâmbesc şi grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undiţa mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aştept să cadă sara, aştept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu şi-n undiţa mea. "
Peştii de argint se uită la mine şi râd,
Peştii de aur se uită la mine şi râd.
"Luna e uscată şi aspră", îmi spun,
"Uscată şi aspră... "

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ceaţă

Dincolo de cuvinte – e o ceaţă
în care uneori mă cufund.
Acolo, doar cu mine mă-n frunt,
cu muntele meu ursuz, călător, de ceaţă.

Ca nişte păsări pierdute în nori,
cuvintele zboară uneori departe de mine.
E o toamnă, atunci, câd soarele-i singur cu mine,
şi aştept marii, negrii tăi nori.

Întinde doar mâna, şi mă găseşti.
Întinde doar mâna, fără cuvinte.
Pe cărări ce înca n-au început să se zvânte,
dincolo, la rădăcina cuvintelor mă găseşti.

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke Havergal

Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde braţele iederii, albe, flutură pe pereţi batiste ca un sol,
Şi aşteptă-acolo-n amurg, vei primi veşti curând.
Frunzele-ţi vor şopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, şi dacă-asculţi, ea te va chema încetişor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal –
Luke Havergal.

Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopţii în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis –
Iar iadul nu se judecă în jumătăţi de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit –
Dinspre răsărit.

Am ieşit din mormânt să-ţi spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină şi de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credinţa nu-l va pierde pururi.
Am ieşit din mormânt să-ţi spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.

Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereţi albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâşie zi de zi,
Nu-încerca să desluşeşti ghicitori lumeşti, orice ar fi –
Nici să le urmăreşti căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, şi dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Valea Cernei

Pe Valea Cernei, un apus de soare
se-ascunde printre stânci pierdute-n nori
ce îşi transformă albul în culoare
împrumutată dintr-un câmp cu flori.

Pădurea înceteaz-orice mişcare
şi totul pare c-a încremenit,
petalele se strâng la câte-o floare,
chiar apa din izvor a adormit.

Se-aprind, pe cer, lumini, apare Luna,
pe râu, se duc la vale vechi poveşti,
ce se aud aici dintotdeauna,
cu iorgovani şi feţe-mpărăteşti.

Pe malul apei, două siluete
se-apropie încet, cu paşi timizi,
şi nu-ncetează ochii să-şi desfete
cu frumuseţi de care sunt avizi.

Se-apropie cabana şi, -n surdină,
se-aude-o melodie... se opresc...
... un singur martor au: e luna plină.
Îmbrăţişaţi, dansează... se iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi las inima pe spate într-un hohot liber

nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârşit învingător
este doar un nebun de negru şi un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar aşa
ca să găsesc un sprijin înălţimii
steaua polară încă se mai crede regina nopţii
iar afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripaţi nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuşi pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să distrugi, construieşte. Înainte să critici, creează. Înainte să urăşti, iubeşte. Înainte să te cerţi, înţelege. Înainte să te enervezi, acceptă. Înainte să judeci, observă. Înainte să condamni, iartă. Înainte să fii răutăcios, fii binevoitor. Înainte să te temi, îndrăzneşte. Înainte să fii lacom, dăruieşte. Înainte să fii frustrat, acţionează. Înainte să fii invidios, iubeşte-te.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu fii doar!

Ti-am şoptit
în amurg:
Nu apune
înainte să
răsari
Nu cere
înainte să
dai
Nu râde
înainte să
plângi
Nu te însingura
înainte să
fi iubit
Nu te bucura
înainte să
fii trist...
Tu fii doar!

Te voi găsi
înainte de răsărit
mă voi umple de tine
şi de inima ta
plăpândă
înainte ca ea
să apuce
să plângă.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

Ce este dincolo de mine?
Un suflet pustiu.
Ce este dincolo de mine?
O flacără ce arde.
Un strigăt de durere.
Ce este dincolo de mine?
O rază de speranţă...
Cântecul unei reînvieri.
Moartea sufletului orbit de-atâta dragoste.
Ce este dincolo de mine?
Iubirea!

poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun dejun este cel luat devreme, iar cea mai bună cină este cea luată înainte de căderea serii.

proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca

Când barca i-a fost smulsă
de lângă cheu de valuri
mai întâi a încercat
printre ţipetele pescăruşilor,
prin valurile de ceaţă,
să facă semne, fluturând mâna, celor dragi de pe mal,
dar feţele lor deja nu se mai vedeau.
Prea obosit pentru a decide
dacă-ar trebui să se-arunce-n apă sau să strige,
cumva mântuit si eliberat
de orice povară, de-acele motto-uri
ştampilate pe cartea lui de vizită:
conştiinţă, ambiţie şi, mai ales,
de acea grijă permanentă pentru alţii.
Era acum mulţumit să stea aşa,
culcat printre umbrele familiei
în căuşul concav al bărcii,
împins de furtună,
într-o derivă fără de sfârşit.
Pace! Pace!
Legănare în braţele Infinitului!

Ca şi cum nu mai conta
care este drumul către casă,
ca şi cum n-ar mai fi ştiut
cât de mult a iubit pământul,
el dorea să rămână acolo pentru totdeuna.

poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân şi mare
Şi printr-o ceaţă ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.

În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.

Şi de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E linişte... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.

Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Şi totu-îngheaţă şi deodată,
De sânge aerul se-mbibă.

Acum iar liniştea domină
şi după lunga aşteptare
Prin ceaţa deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.

poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curand am sa renasc...

Eu Sunt aici,
Pe-aproape-mi eşti Lumină
Să îmi agăţi ghirlande pe oglindă
Şi să privesc..
E lumea de dincolo de mine.
Tăcută cresc pe-o aripă divină,
Mă simt redevenind în tihnă,
Pe drumul începutului-lumină.

Te iscodesc printre mulţime,
Şi-mi urmăresc dorul cum vine
Şi parcă simt miros de pâine.
Sunt la un pas de prag de casă.
Mă lepăd de toate câte-am fost
Acum, că înţeleg ce are rost.

EL e aici,
Şi este pentru mine.
Ajută-mă, să înţeleg trăind,
Înainte de-a învăţa murind!

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!