Împlinire

Îndreaptă-ţi ochii către mine
pătrunzători să intru-n ei,
închide pleoape şi mă ţine
în noaptea lor să-mi fie zei

Şi nu-i deschide prea curând
lumina lor să mă încânte,
să mor înecăcios plângând
cu lacrimi ei să mă sărute.

Îndreaptă-ţi ochii, nu pleca,
nu sta cu spatele la mine!
Nu vreau să calci pe urma ta
pe care mi-ai adus suspine.

Întoarce-te, te rog, aşa!
Şi luminează-mă plăcută,
eşti pentru mâne ca o stea
şi ştiu că vrei să fii văzută.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist rămâne

dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să ştiu,
ce în urma mea rămâne,
ştiu, e totul străveziu

şi când nimeni nu mă ştie,
nici un bun şi nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău

ştiu, e trist şi trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
şi-ai mei ochii s-au chinuit

au fost ochi furaţi de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric

prea-i târziu, bate la uşă,
furişându-se încet,
moartea care-i jucăuşă,
o să vrea să fim duet

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în liniştea deplină

Pot da vina doar pe mine, pentru cele întâmplate
Nu contează gropi şi urme, de-a lungul vieţii rămase
Nu contează că-s stropite şi plouate de-a mea viaţă
De aş şti că va fi bine, cum aş dispărea în ceaţă

M-aş duce către o zare, albastră şi înnorată,
Când de soare smălţuită, când de ploaie asudată
Nu mai vreau lacrimi să-mi cadă, nu mai am un strop de apă
De mi-ar cade de sub pleoape, aş simţi ochii că-mi crapă

Nu mai vreau nicio arsură, nu mai vreau nicio spoială
Vreau doar umbra mea ascunsă, sub luminile de ceară
Vreau tăcerea mortuară, care stinge orice boală
Vreau să uit gustul de dulce şi de orice amăreală

Pot da vina şi pe soartă, ca o scuză motivată
Învârtita mea de roată, nu-i rotundă niciodată
Învârtindu-se cu mine, fără plăcerea de viaţă
Ameţit sunt de durere, umbra mea-i neîmpăcată

Doamne, dacă priveşti vreodată, până-n sufletul meu trist
Tu mă iartă şi iar mă iartă, mă închin de-acum smerit
De eşti totul şi pământul, fă-mi un loc ascuns de vânturi
Şi de gerurile iernii şi de înnegrite gânduri

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul diminetii

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ţine cu
sufletul la gură şi în
răgazul dintre clipe--
şi mă ţine strâns
ca un braţ inspăimântat de
înstrăinare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni şi nimic;
mi-ai adus un timp
ce mă lasă
fiindu-ţi,
să-mi fiu.

poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă poetică

Mă rog de tine, Lună,
pe tine doar te ştiu,
tu eşti cu mine noaptea
când ceasul e să fiu!

Nu m-ai certat odată
de ceea ce-am gândit
şi mi-ai trimis doar vraja
să scriu nemiruit!

Mă rog de tine, Lună,
să nu mă aiureşti,
mă rog te tine lună
să nu mă umileşti!

Dictează-mi să pot scrie
în versuri tot ce simt,
să scriu ce mă loveşte
în piept şi să mă mint!

Rămâi cu mine până
dispare nebunia,
rămâi cu mine până
îmi pleacă şi trufia!

Şi du-te când ţi-oi spune,
mă simt acum mai bine
şi calcă alte urme
ţinând ochii pe mine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi

v-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi,
v-aţi îndrăgostit şi-mi puneţi jar,
pe sufletul cuprins de-atâta patimi
şi-mi daţi să gust mereu din cupa cu amar

prea m-aţi iubit şi prea devreme,
v-am cunoscut şi m-aţi pătruns
şi-acum mă părăsiţi alene,
prin ochi şi gene care-mi plâng

îmi sunteţi ca surate îmbătate,
şi rătăcite în mine de demult,
îmi ţineţi sufletul împuns de ace
şi sufletul îi sete de-atâta plâns

m-aţi iubit şi nu m-aţi părăsit lacrimi,
veniţi din ce în ce mai des şi mai curând,
îmi faceţi ochii roşii, storşi de ape,
furaţi răcoarea trupului ce-mi simt plăpând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet shakespeare-ian

Pentru Daniela O.

O, nu ştiu dacă te iubesc...
Dar trupul tău mi-aruncă foc în vine,
Şi eu aş preţui ca pe un dar ceresc
Să-mi dărui zvârcoliri ca şi suspine.
Şi iarăşi mă înclin şi mă trudesc,
Vei fi făcută oare pentru mine?
Ah, ochii tăi pătrunzători grăiesc
Chiar când lăsaţi în jos împart lumine!
Lumine, da, şi-n suflet răscolesc
Imagini, patimi, şi-uneori sublime
Şi sfinte rătăciri pe un pământ ceresc...
Mi-aş pierde chiar şi suflet pentru tine!

De-am fost prea clar, e musai să mă scuzi,
Căci iarăşi eu te văd prin ochii uzi!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndreaptă-ţi faţa către soare şi lasă umbra în spatele tău.

proverbe maure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii

Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Aşa cum ştii numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Eşti atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira acelaşi cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopţii...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezeşte îngerul din mine,
Nu mă vinde pe treizeci de arginţi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţilor, daţi-mi un semn...

îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinţilor mă urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simţiri
şi umeziţi-mi ochi şi-acum încă îi cheamă

îmi amintesc prin gânduri răzleţite
cum mă purtau pe braţe, obosite,
cum mă fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite

eu nu ştiam şi nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna să coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană

când am crescut nimic, nimic n-am înţeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost şi sens

acum e prea târziu, îi plâng îi chem,
îi vreau din nou aproape, simt un ghem,
în coşul pieptului, mă doare, noaptea gem,
îi strig şi-aş vrea:.. "iubiţilor, daţi-mi un semn"

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călare pe umbră

Nu pot să mă mai satur de felul tău de-a fi
Eşti respiraţia vitală dintre viaţă şi zi,
Întorci totul după tine,
De ce însă şi pe mine?
Numeri ora şi secunda peste loc, peste timp,
Până viaţa colapsează şi se scurge-n infinit.
Lasă-mă liber, să pot fugi de tine!
Lasă-mă liber, să pot scăpa de mine!
Ce vrei mai mult, să-mi numeri zilele?
Ce vrei mai mult decât să-mi furi dorinţele?
Iadul tău îmi arde-n suflet
Eşti un elixir de plânset
Mă scalzi în lacrimi, mă simt rănit de moarte,
Mă pun pe ruguri, cuvinte moi şi şoapte.

Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest
And your tears to the night.

Sunt pregătit, deci, poţi veni pentru sfârşit
Să facem iute pactul pentru infinit,
Tu eşti aici, aproapte de tot, mereu te simt
Sărutul tău e dureros şi ucigaş ca lama de cuţit,
Vino la noapte iar, pentru ultima oară,
Să mă ucizi, dar fără ca prea mult să mă doară.
Dă-mi tot ce mi-ai promis, să pot pleca,
Aştept să-mi dai răsplata şi să mor de mâna ta.
Îţi dăruiesc pe azi, pe mâine şi pe ieri,
Şi-atunci se va închide cercul marilor dureri.

Ştiu că nu mă mai pot întoarce,
Lumina vie a speranţei mă va naşte.
La final mă-nveşmântez în straie de-ntuneric,
Să pot trăi mereu în veşnicul himeric.

Out of the dark,
Auzi tu vocea care-ţi spune
Că o lumină se naşte şi-alta apune?
Închide ochii şi priveşte doar în tine-adânc
Ascultă vocea morţii cântând fals în timpul demiurg
Priveşte-n urmă să poţi vedea ultumu-mi salt
Out of the dark...

... Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest and your tears to the night

cântec interpretat de Falco, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te la mine!

Mi-ai fost refugiu lin în nopţile pierdute
În care, cu durere, o lacrimă vărsam
Şi nimeni nu ştia tristeţea să-mi asculte
Iar sufletul doar ţie, plângând, ţi-l închinam.

Mi-ai fost o călăuză şoptindu-mi împlinirea
Ce-am reuşit s-o scriu prin sacre legăminte
Zâmbind, îndrăgostită, mi-am exprimat iubirea,
Adesea nerostită, prin sute de cuvinte.

Mi-ai fost o temelie zidind a mea credinţă
Ce-am aşternut-o-n versuri, adeseori timide,
Am biruit, crezând, absurda neputinţă
Ştiind că însuşi Cerul, creând, îl voi deschide.

Mi-ai fost reazemul blând plângând la crucea unde
Mi-am îngropat cu jale iubiţii mei părinţi,
M-ai învăţat, prin stihuri, durerea a-mi ascunde,
Sperând că le e bine, Acolo, lângă sfinţi.

Mi-ai fost suavul glas al inimii ce simte
Dragostea fără margini de soră, de nepot,
Vibraţia sublimă a lucrurilor sfinte,
Un strop de nemurire din tainicul chivot.

Am vrut să fug de tine, ţi-am renegat divinul,
Lovită pe nedrept de-o cruntă erezie,
Dar astăzi vreau din nou să ne-mpletim destinul.
Întoarce-te la mine, Frumoasă Poezie!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea iubirii

Îndreaptă-ţi, iubito,
privirea către mine,
cu ochii tăi albaştri ca marea
şi lasă-te dusă de vânt
în zări neştiute de nimeni.
De ce îmi opreşti tic-tacul inimii,
când vreau să-ţi dăruiesc o rază de soare?
Priveşte câmpul înverzit
şi albul florilor de peste tot,
vino, iubito şi strâge-mă în braţe
să-ţi simt sufletul candid.
Nu părăsi iubirea, că-i păcat,
este un dar divin
ce trebuie păstrat.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rimă şi silabe

Mi-aş spune ceva să îmi fugă noaptea,
să îmi lase zorii, să-mi gonească ceaţa,
să-mi alunge toamna şi liniştea mare,
să m-aud râzând de-al meu gând, oricare.

Mi-aş spune ceva să mă simt un altul,
să îmi beau cafeaua şi să-mi fugă ceasul
în colţuri ascunse şi necunoscute,
în colţuri umbroase rămase oculte.

Mi-aş spune ceva să îmi uit visarea,
să îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine şi-ale mele gânduri
care uricioase mă duc în străfunduri.

Mi-aş spune ceva despre rădăcini,
să îmi amintesc că îmi aparţin,
să îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.

Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic şi nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoşii
călcând libertatea până-n ceasul morţii.

Nu mă vreau un critic şi nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îţi privesc ochii luminoşi
cu frunze pălite, uneori colţoşi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pleca! ...

Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ţi căpătâi?!
Să uit de al tristeţii gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ţi-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Şi-am să îţi spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschişi visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunea

Frumoaso cu ochii tăciune
pierduţi pe-o frântură de vis,
îndreaptă-ţi privirea şi spune:
îmi eşti tot ce-n noapte-ai promis?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Spune-mi ce lume frumoasa pot să-ţi dăruiesc?
Închide ochii şi spune: vreau o lume de vis
Vreau ochii să-mi deschizi spre Marea Neagră
Magia să ne lase vrăjiţi în stelele cuminţi
O floare să ne găzduiască zâmbete la loc de cinste
Cu ultimele săruturi să reuşim
A schimba lumina din ochii-nconjuraţi de lacrimi
Apele tulburi se vor dispersa către noi lumea albastru-roz
Va dăinui spre a aduce lină muzicalitate.
Să ne pierdem în lumină... stelelor de porţelanuri
Cu ultimele cuvinte se vor amesteca...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!