Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

Provocare perpetuă
Un puzzle fără sfârşit
De rezolvat peste generaţii.

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie retro

A debutat întocmai efemeră
O tentaţie incisivă de cunoaştere
Ca un joc variabil de puzzle
Peste ani imagini pline de nostalgie
În secvenţe pâlpâind melancolic
Amintiri conexe de certă duioşie
Infantile vise survolând în memorie
Pe trasee recognoscibile în etape
Privită în oglinzi retrovizoare
Prim prisma unui poem simfonic.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Eu nu voi ceda
Nici o zi
Nici o noapte
Nici măcar o clipă
Toate mi le voi asuma
Alături de poeme
Şi aforisme şi stihuri
Nu voi ceda nimic
Din cuvinte şi din expresii
Nici din partea
Nevăzută a lunii
Pentru că în univers
Este prea multă
Materie neagră
Şi mai multă energie neagră
La care nu avem acces
Nici nu le putem defini
Nu voi ceda nimic
Până în ziua de azi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Revine simptomatic
Nostalgia antologică
În secvenţe descendente
Cu melancolii confuze
Printre pământeni,
Ca fantome repetitive
Dispuse în convoi,
Peste sintagme ingenui
După model repetitiv
Aproape de gratis,
Pe săgeta infinitului
Apare complice duioşia
Un conglomerat pervers,
În serii alarmante
Aprinde focul sacru
În văpăi interioare.

poezie de David Boia (26 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totem

Răstignit
pe cuvinte
încrucişate
un poem
va învia
după tipic
a treia zi
şi asta
secole la rând
departe
peste milenii
în termeni
onirici
peste ere
renăscând
de fiecare dată
cu emfază
înălţându-se
din stihuri
în consens
cu infinitul
cum se naşte
steaua sacră
din condei.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie

Multe cuvintele sunt
pregătite să devină poeme
făcând un salt peste idei
ca un arc de cerc
incitant cap de pod
adevărul va ieşi din gând
ideile din adevăr
aceasta-i provocare certă
un consemn autentic
va deschide traseu nou
intuitiv şi ascendent
invocând schimbări
şi multiple valuri
în termeni sacramentali.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Privesc cu rezerve
Departe în zare
Şi iată discrepanţa
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Şi peste tot
Universul fără margini
Şi în jur nimic viu
Nici urmă de viaţă
Numai eter
Total relativ
Şi pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intens

O gaură neagră
este intens
populată
la cea mai
mare densitate
mai ales cu materie
dar şi energie
pe lângă
toate acestea
ea înghite orizontul
încât nu mai lasă
nici un loc
de întoarcere.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincope

Sincope sunt peste tot
Şi nu numai aici
În clipa naşterii
Apare cel puţin o sincopă
Cât un bob ne înţeles
În variantă extensibilă
Trecutul a conspirat
La perfect compus
Şi a reprodus sincope stranii
În bătălii cu suspans
Ades sustenabile
La cheremul altor
Priviri ascunse reciproc
Prezentul e plin de sincope
Ce garantează goluri
În propria poartă
Viitorul prevede alte
Sincope la standarde noi
Stocate în cosmos
Până la stadiul de apocalipsă.

poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii stingheri
Într-un colţ de univers
Produc din condei
Poeme despre iubirii
Un puzzle fără sfârşit

tanka de David Boia (15 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii universului

În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers

Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot şi peste unde
Universul le ascunde

Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine

Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc

Din ample ecuaţii
Formează constelaţii
Peste generaţii

Din constelaţii mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Peste tot
Va fi aeroport
Dacă primeşti
Aripi versatile
În cenaclul poeziei
Poţi să te înalţi
La paritate cu zborul
Peste limita umană
Într-o clipită
La soborul eternităţii
Momentelor
De fiecare clipă.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc. Transformator materie în energie.

citat din David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseişti

Copii cu destin cosmic
Efemeride pământene
Purtaţi de duhuri tainice
Cu viteza luminii
Străbat străini spaţii galactice
Făcând schimb de roluri
Cu extratereştrii
Seduşi de gânduri răzleţe
Fără reguli autoimpuse
Numai din impulsuri spontane
Fără regrete notabile
Doar nostalgii primordiale
Moştenite de pe terra.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galactică

Stele fără număr licăresc pe sus,
Raze argintii de lună de se ivesc
Peste orizont ce-n noapte îl privesc,
Cugetu-mi colindă spre înalturi dus.

Aştri-n Universul nostru se strivesc
În vacarmul lui ce nu-i de reprodus
Şi divinitatea nu li s-a opus;
Crede că astrale lumi se mai tivesc!

Peste ani aceleaşi astre se găsesc
Ţintuite-n bolta fără de sfârşit
Şi mi-e teamă că se prăbuşesc
Pentru faptele ce-avem de ispăşit.

În a noastră eră e de presupus,
Galaxia se apropie de apus!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuri exagerate

Scumpirile la benzină
Efecte stranii încep s-aducă
La unii... piele de găină
La alţii păru'-n cap... măciucă!

epigramă de David Boia (27 martie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

În prezent
omenirea are energie
cât să făurească
mici sateliţi
în jurul planetei
dacă ar avea
mai multă energie
ar putea să facă
o planetă cu sateliţi
dacă ar avea
mai multă energie
ar putea să facă o stea
cu planete în jurul ei
în speţă
un nou sistem solar
dacă ar avea
şi mai multă energie
ar putea visa
la o galaxie
şi aşa mai departe
la o panoramă imensă
poate un univers
pentru viitor.

poezie de David Boia (4 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allegretto

Pe ţărmul cu alge
Tot sezonul estival
Freamătă teribil
Iar cel hibernal
Şi mai acătării
Din valuri în valuri
Se transmite freamăt
Murmur din murmur
Fără de sfârşit
Ecou peste vremuri
Cu iz de zbucium
Peste ecouri suprapuse
Neastâmpăr duios
Cât permite oceanul

poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu e să trăim în prezent, fiindcă prezentul e infim.

aforism de David Boia (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!