Galactică
Stele fără număr licăresc pe sus,
Raze argintii de lună de se ivesc
Peste orizont ce-n noapte îl privesc,
Cugetu-mi colindă spre înalturi dus.
Aștri-n Universul nostru se strivesc
În vacarmul lui ce nu-i de reprodus
Și divinitatea nu li s-a opus;
Crede că astrale lumi se mai tivesc!
Peste ani aceleași astre se găsesc
Țintuite-n bolta fără de sfârșit
Și mi-e teamă că se prăbușesc
Pentru faptele ce-avem de ispășit.
În a noastră eră e de presupus,
Galaxia se apropie de apus!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.