Copiii universului

În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers

Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot şi peste unde
Universul le ascunde

Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine

Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc

Din ample ecuaţii
Formează constelaţii
Peste generaţii

Din constelaţii mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yin şi Yang

Din postură de chinez
Am încercat să meditez
Fără să denaturez
În ceea ce priveşte yang
După lucire după rang
E fărâmă din big bang
Referitor la acel yin
Nu pare a fi divin
De aceea mă abţin
Numai prinse tandem
Yin şi Yang fac un sistem
Cu alură de totem.
Formează un univers
Prin metoda vers cu vers
Nici pervers nici pe invers.

poezie de David Boia (10 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită un nume

Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezenţă de spirit
Şi intuiţie polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcţie de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spaţiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine şi agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Şi stele învăpăiate
Care merită câte un nume.

poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică

Se crede că
Există poezie
Dinainte de Homer
De fapt se ştie cert
Un fior de viaţă
E poezia
Ce curge
Din poarta
Inspiraţiei selecte
Peste suflete
Peste ere
Peste conştiinţe
Peste galaxii
Şi asta cu siguranţă
În felurite ipostaze
Ca să înflorească veşnic.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prelungeşti linia ce trece prin β, α şi γ din constelaţia Vulturul în sus, spre nord, la o mică depărtare dai peste una dintre cele mai mici constelaţii, Săgeata, care e alcătuită numai din stele mici, dar cari în adevăr formează o săgeată îndreptată spre stelele Vulpei Mici.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

*

Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.

Se iveşte o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârteşte o planetă,
Lângă ea – un satelit!

Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Şi apoi dispare iar.

Se nasc mii de stele duble
Şi milioane de asteroizi
Şi omul s-a gândit să "umble"
Printre stelele cu cozi.

*

Vorbim despre galaxii,
Le facem metagalaxii,
Iară vorbind de sisteme,
Nu avem de ce ne teme.

Trimitem de pe Pământ
Mesaje aruncate-n vânt,
Spre alte civilizaţii
Ce-s din alte constelaţii.

Cunoaştem sistemul solar,
Ştim totul despre un pulsar,
Spunem despre orice quasar
Că vine şi pleacă iar.

*

Însă multe noi nu ştim,
Iară dacă ne gândim,
Foarte multe întrebări
Aşteaptă răspunsuri şi completări.

Dar cine să le răspundă?
Că sunt mult prea dificile!
Iar pe-a nopţii dulce undă
Apar nişte proiectile.

Ele sunt moderne nave
Din acelea spaţiale,
Nu-s deloc nişte epave
Ce nu fac două parale.

*

Universu' acesta e
Şi e plin de mistere,
Iar ca să-l cunoaşteţi bine,
Studiaţi-l toţi cu mine!

Universu-i infinit,
Capete nu are,
Universu-i nesfârşit,
Nu-i disc ca al nostru Soare.

........................................

*

Poate unii pământeni
Visează la marţieni
Şi O. Z. N.-uri visează,
Ce planete cercetează.

Este un basm ştiinţific,
Ştiinţifico-fantastic,
Un basm despre viitor
Îl vezi la televizor.

Este basm, dar ştiinţific,
Este basm, dar electronic,
Este basm de viitor
Şi-i fantastic mai uşor.

Pretinde că n-are trucaje
Şi ne arată peisaje,
Peisaje de pe alţi aştri,
Unde stau extratereştri.

*

Însă acelea sunt doar filme
Despre spaţiul nesfârşit,
Frumoase şi nostime,
Despre albastrul infinit.

Dar de vezi şi adevărul,
Fără pic de ficţiune,
O să crezi că Universul
Nu este chiar ca în filme.

Este negru şi închis,
Căci aici domneşte noaptea,
Nu-i albastru şi deschis,
Aşa cum e la noi ziua.

*

Univers – un haos cosmic,
Un pustiu, un neant frumos,
O perdea de întuneric
Întins, măreţ şi faimos.

Un deşert cu multe case,
Stele – oaze distanţate,
Nişte puncte luminoase
Rotunde şi-ndepărtate.

Univers plin de mistere
Şi de taine mii şi mii,
Cufundat într-o tăcere,
Tăcerea adâncă a nopţii.

Un regat de întuneric,
Împărăţia nopţii,
Veşnicia-n spaţiul cosmic
Domneşte zi de zi.

Univers cu mii de stele,
Ele – adevărate perle;
Un pustiu aşa frumos,
Imens, falnic – un colos!

Un mărgean cu multe stele
Înşirate armonios
Pe o salbă de mărgele,
Un peisaj măiestuos.

*

În deşertul atmosferic
Găseşti stele mii şi mii,
Despărţite de-ntuneric
Prin distanţe şi armonii.

Ani-lumină depărtează
Un astru de celălalt,
Depărtează şi crează
Probleme la cercetat.

Univers – un hău ciudat,
Plin de stele şi aştri,
Universul neîncetat
Crează minunăţii.

*

Acesta e Universul
Adevărat şi real,
Nu vă luaţi după filmul
Ce-l arată ideal.

El e plin de capcane
Nevăzute, neştiute
Şi ascunde secrete multe,
De oameni nebănuite.

Ascunde cu măiestrie,
Cu atenţie şi migală
Şi omul sigur nu poate să ştie
Ce-i dincolo de albăstreală.

*

Însă acum s-a mai aflat
Ceva din adevărul adevărat;
Dincolo de zarea albastră
Se ascunde o lume măiastră.

O lume-n expansiune,
Cu stele ce toate vor apune,
Însă altele-n loc vor apărea,
O lume aflată-n continuă schimbare.

În întinderea-i nebună,
Vastă, imensă, nesfârşită,
Ocupă o suprafaţă
Ce-i enormă, infinită.

El mereu se tot întinde
Şi nu vrea să stea deloc,
Se măreşte, se extinde,
Ocupă atâta loc.

Un imens laborator
Pentru un cercetător;
Pentru ştiinţe spaţiale,
Astronomice, mondiale.

.................................

*

Şi-n acest spectru stelar
Se formează iar şi iar,
Mereu, mereu altă lume,
Ce la rându-i va apune.

Şi apar pulberi interstelare,
Prafuri interplanetare;
Organizată-n materie,
Viaţa-n Univers se-nscrie.

*

Sper că aţi aflat adevărul
Pe care l-aţi căutat:
Acesta este Universul,
Universul adevărat!

.....................................

*

Toate acestea laolaltă,
Adunându-le-ntr-un vers,
Definesc poezia toată
Prin cuvântul: Univers!!!

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prelungeşti o linie din α din Casiopeia prin β din aceeaşi constelaţie, la cinci ori distanţa dintre aceste două stele, dai peste o stea de mărimea 3, care e α din Cefeu. E lesne apoi să recunoşti celelalte stele ale acestei constelaţii. Tot de mărimea 3 sunt şi β, γ şi δ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În luna martie observaţi cum constelaţiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit. La mijlocul ţi sfârşitul primăverii observaţi cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine, adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteţi identifica alte constelaţii. Porniti de la oiştea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeţi după curbura arcului şi daţi de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelaţia Bootes sau Văcarul pe româneşte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvare

Neverosimile tăceri
umplu spaţiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene linişti
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spaţiu
şi a spaţiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
şi toate aste de peste ere
nu se mai ştie câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existenţa.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din η din Ursa Mică duci o linie prin α din Câinii de Vânătoare, stele ce acum le cunoaşteţi pe cer, daţi peste un grup de stele, cari mai ales cu binoclul sunt foarte frumoase. Aceste stele formează constelaţia numită Părul Berenicei; stelele ei sunt mici, chiar α şi β din această constelaţie.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecţionaţi în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viaţa este declanşată de lumina solară şi de fulgere, în aerul şi apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluţia biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru aşa de frumos ca şi o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari şi quarci, fulgi de nea şi licurici, unde ar putea fi găuri negre şi alte universuri, şi civilizaţii extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparaţie afirmaţiile superstiţiilor şi ale pseudoştiinţei; cât de important este pentru noi să urmăm şi să înţelegem ştiinţa, acea strădanie caracteristică omului.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de urare

Tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte,
sunt urări ce-ţi dau bineţe
când ziua iese din noapte.
De astfel de urări
tot omul să aibă parte.
Trenul vieţii intre-n gări,
apoi meargă mai departe.
Omenirea dăinuiască
în timpul vesel, hoinar.
Steaua vieţii strălucească
în lumea fără hotar.
În Universul nesfârşit
apar multe constelaţii.
În timpul nedefinit
se nasc alte generaţii,
de noi încă neştiute.
Vor cuceri noi spaţii,
cu multe necunoscute.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

galaxii spiralate
cu stele încolăcite
în braţe imense
într-un Univers
fără mijloc şi margini

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - picur de rouă

România
e piatră luată din stele
un picur de rouă
din Univers
bucuria
primului vers

România
e umbra chipului tău
întins peste ape şi munţi
e floarea iubirii
de vrei s-o asculţi
ţâşnind peste hău

România
e mâna fecioarei
ce-n gingăşie
cu atâta sete faţa îşi spală
ca luna să fie
şi haine de gală

cântul
ciocârliei ce urcă spre soare
înveşmântând păşunea-n melodie
cu flori de aer pe-aripioare
mai altfel veşnic ea să fie
e România

pe nori de stele şi de astre
croind lumina uneori
ne soarbe-n căile albastre
cu flori de zi
la subsiori
România
patria mea

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf şi fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor şi foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?

poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză, e vers; şi tot ce nu e vers, e proză.
Domnul Jourdain: Şi cum vorbeşte omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică aşa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii şi dă-mi scufa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să ştiu!

replici celebre din piesa de teatru Burghezul gentilom, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele lacrimi, stelele ruginesc... sau formează noi constelaţii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată existenţa lor, oamenii şi-au căutat locul în Cosmos. În copilăria speciei noastre (când strămoşii noştri contemplau stelele cu un aer distrat), printre oamenii de ştiinţă ai Greciei antice şi în propria noastră epocă am fost fascinaţi de această întrebare: Unde ne aflăm? Cine suntem? Descoperim că locuim pe o planetă neînsemnată a unei stele obişnuite pierdută între două braţe spiralate la marginea unei galaxii ce face parte dintr-un mănunchi slab populat de galaxii, ascuns undeva într-un colţ uitat al unui univers în care se găsesc mult mai multe galaxii decât oameni.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este o stea din 100 de bilioane de stele în această galaxie. Galaxia noastră este una din bilioanele de galaxii ce populează universul. Ar fi ilogic să credem că suntem singuri în acest univers.

citat din Wernher von Braun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!