Totem

Răstignit
pe cuvinte
încrucişate
un poem
va învia
după tipic
a treia zi
şi asta
secole la rând
departe
peste milenii
în termeni
onirici
peste ere
renăscând
de fiecare dată
cu emfază
înălţându-se
din stihuri
în consens
cu infinitul
cum se naşte
steaua sacră
din condei.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj idilic
Un poem de iubire
Vis peste azur
Sărutul eternităţii
În variantă sacră

tanka de David Boia (15 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuiri

Pe spaţii astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri

Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelaţie în vogă
Făcând din cuante
O şansă multiplă
De iniţiere sacră

Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice

În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.

poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestiv

Sugerând ce ar mai fi zis
Nichita în versuri
Pe urme virtuale
Căutând potenţiale virtuţi
Şi cuvinte care ar da viaţă
Versuri rulând ascuţite
Înainte şi înapoi
Până sus în nori albi
Ar fi continuat semnele
Mult peste cinci
Inimă bătând cu emoţii
Toamnă după toamnă
Punctul lui extins
Cât univers uriaş
Cuvinte renăscând din mare
Prefacere în dragoste imensă.

poezie de David Boia (4 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vuiet

Fostele
Iubiri
Vise ideatice
Stau la rând
În studio
Aşteptând
Să fie resuscitate
Cu sârg
Să fie difuzate
Pe unde
Până când
Vine scadenţa
Cum necum
În termeni
Euforici
Prelungi
Cât veacurile
Viitoare
Tăinuite
În milenii.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperion

De fiecare dată
când scria Eminescu
să deghiza în propriul lui poem
cazul ce mai celebru
a fost când a scris Luceafărul
s-a deghizat aşa de bine
încât s-a prefăcut în Luceafăr
după modelul lui Hyperion
şi a rămas Luceafăr
peste veacuri
ca să strălucească veşnic
numai un geniu ca el
putea realiza aşa ceva.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viaţa
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai ştie
Nu are de unde şi nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârşit botezul vieţii
Tu ai venit ca o prefaţă divină
Când nu era nimeni de faţă
Şi apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul
Cu un covor de verde ascendent
Sub nuanţe albastre de azur
Încântare de peste alte ere
Secvenţă sacră din edenul sfânt
Încântare cu efect de bun augur
Tu ai tradus raiul pe pământ
În limbaj facil ad litteram
Purtată pe braţe de vânt
Pentru taica Adam şi urmaşi
Peisaj strălucitor cu îngeri
Încântare pentru totdeauna.

poezie de David Boia (1 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică

Se crede că
Există poezie
Dinainte de Homer
De fapt se ştie cert
Un fior de viaţă
E poezia
Ce curge
Din poarta
Inspiraţiei selecte
Peste suflete
Peste ere
Peste conştiinţe
Peste galaxii
Şi asta cu siguranţă
În felurite ipostaze
Ca să înflorească veşnic.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul român. Icoană vie şi sacră a neamului, peste vremuri.

aforism de David Boia (19 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venim pe rând plecăm haotic peste rând.

citat din David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti departe...

Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.

Inima-mi ascunsă îţi va bate-n geam
Cu cenuşa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meşterită, şlefuită-n rubine.

Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beţii bărbăteşti de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Şi eu după tine la fel de duios.

În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu eşti departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

Provocare perpetuă
Un puzzle fără sfârşit
De rezolvat peste generaţii.

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţii

Nimic nu-i de colo
Şi nu voi renunţa gratis
La proiectele auto impuse
Dincolo de aparenţe
Apar munţi de proiecte
Dincolo de intenţii
Se văd coloşi de aspiraţii
Dincolo contemplaţii
Se văd etape în devenire
După nuanţe incerte
Răsar fluvii de inerţii
Peste secole de vis
Întrevăd paşii regăsiri
Călăuziţi de serafimi
Senzaţia de reuşită
Se va înfiripa activ
Cu fiecare intenţie
De colo până dincolo.

poezie de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem

Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munţi
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de poem
Cu zâmbet de magie
Mult peste extaz

haiku de David Boia (27 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un tic după un tipic personal.

aforism de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară
Curcubeul peste munţi
Naşte speranţa

haiku de David Boia (23 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Am pictat un triolet
Din cuvinte, dar discret
Răstignit pe şevalet.

tristih de David Boia (10 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nfiorat natura ...

Un ram în floare freamătă la geam.
Alerg să văd de-aievea e, sau vis.
Ca să nu-l sperii, privesc prin perdea;
E primăvara!... poposea-n cais...

Venea ca-n orice an, după tipic,
Să-mbrace-n flori, aşa cum era scris,
Tot ramul peste iarnă dezgolit,-
Priveliştea cerşind bis după bis.

Toti pomii freamătă la unison.
Cât vezi cu ochii muguri s-au deschis.
Miresmele plutesc îmbietor
Şi năvălesc prin geamu-ntredeschis.

M-a-nfiorat natura renăscând.
Cu drag privesc, cum se-admira Narcis.
Parcă nirvana-n braţele-i m-a strâns.
Şi pe Pământ e-un colţ de Paradis!...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!