Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

Ascult tăcerea nopţii fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranţele rebele
tot aşteptând din depărtări să vii.

Pe liniştea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ţinute în secret.

Se-aază peste cuget în neştire
sub bolta unui gând fără sfârşit
lăsat cândva pe-o muchie subţire
la marginea lui minus infinit.

Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.

Le-aşez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citeşti,
când prinsă de uitările-ţi vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine eşti"?

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

Ascult tăcerea nopţii fără stele
din umbra neuitărilor târzii
ce-mi bântuie speranţele rebele
tot aşteptând din depărtări să vii.

Pe liniştea întinsă ca o pată
se prind în horă clipe de regret
venite-n pragul serii deodată
cu amintiri ţinute în secret.

Se-aşază peste cuget în neştire
sub bolta unui gând fără sfârşit
lăsat cândva pe-o muchie subţire
la marginea lui minus infinit.

Dar gândul, mai agil decât lumina,
spre seară-ajunge înlăuntrul meu
cu versurile-aduse din grădina
unde-a căzut cândva un curcubeu.

Le-aşez, fidel, în rime potrivite,
într-un poem pe care să-l citeşti,
când prinsă de uitările-ţi vrăjite
o să te-ntrebi mirată: "cine eşti"?

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 24.06.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecţie

Îngeri în văzduh
Transcendenţi albi
Cu roiuri de stele la brâu

Aniversând epifanii
Impun oportun
Reputaţia divină

În clipa de fată
Izbânda devine ardentă
În imnuri de slavă
Sau în imagini video

Totul devine posibil
În termeni euforici
Nu mai pierdeţi

Din vedere expresia
Cinetică a zborului
În vogă spre eden.

poezie de David Boia (11 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Căutând libertate
Seduşi de dorul libertăţii
Mereu încercăm evadare
De peste tot
Din noi şi dintre noi
De orişiunde
Sau de nicăieri
De aia Cel de Sus
Ne-a pus dinadins
Într-un univers infinit
Din care evadează
Numai cine poate
Sau poate că n-are rost
O evadare fiindcă aici
E libertate nelimitată
Care totuşi presupune
O înălţare la ceruri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

inspiraţie

Inspiraţie. Putere de creaţie mult peste marja intuiţiei.

definiţie aforistică de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vuiet

Fostele
Iubiri
Vise ideatice
Stau la rând
În studio
Aşteptând
Să fie resuscitate
Cu sârg
Să fie difuzate
Pe unde
Până când
Vine scadenţa
Cum necum
În termeni
Euforici
Prelungi
Cât veacurile
Viitoare
Tăinuite
În milenii.

poezie de David Boia (1 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o cetate

"Spre ţărmul meu, spre ţara mea
Când voi ajunge, când?
Şi steaua ce a dus pe magi
Aşteaptă tremurând"
Horia Furtună
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit
Domnul dă să mi-o arate
Înainte de sfârşit.

Văi cu flori sunt aşezate
În paradisul iubit
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit.

Lumina nu se desparte
De Ea sunt călăuzit
Mi-e aproape, nu departe
În veci fără de sfârşit
Am o ţară, o cetate.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunare cu râvnă

Adunam cuvinte şi expresii bizare
In tolba reveriei eminamente vie
Acolo pe meleaguri concludente
Se gângurea un destoinic pretext
Sub forma unui formular contemplativ
Şi acolo se hrăneau cititorii de baştină
Adunam aforisme în plus la proverbe
Şi cu ele se de delectau înţelepţii
Adunam desăvârşirea în cuplete
Dar răsăritul straşnic cu străluciri
Determina mersul în cercuri gregare
De atunci planele si stele şi particule
Ne dau rotocoale in tumultul inerţiei
Şi adunam fără oprire şi fără răstimp
Secvenţele colaborau adesea pe margini
Şi în centru sau pe ritmuri lingvistice
Luam şiruri fără sfârşit şi fără de început
Şi le însumam din imagini răstălmăcite
Şi compuneam infinitul din fragmente
La rândul meu fără tăgadă de expresie
În varianta disimulării voit cumularde
Toţi pentru unu şi el tot pentru sine.

poezie de David Boia (29 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Un poem din praf de stele
pe variaţiuni multiple
cu extensii accelerate
şi interminabil la capete
până unde nici gândul nu ajunge
mişunând de-a binelea
în panorama următoare
aşa pare universul
citat în termeni euforici
văzut din Calea Lactee.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa unui ideal

Ideal pelegrin destoinic
Emisar din conştiinţă
Interpretul firi umane
Virtual dar cognitiv
Forţă potenţială de soi
Forţă cinetică la bază
În ipostaze pururi nobile
Când cu viteză infinită
Şi cu trăire fără margini
Vibraţie de natură sacră
Poartă ce duce în veşnicie
În lumi noi fără hotare
La o putere absolută
Inspirând creaţii proprii
Deschizând ferestre la cer
Platonic sau speculativ
Spirit eminamente firesc
Depăşind lumina lumii
Cuget animator în gest
Traducând ideile în fapte
Potenţial viu cu vocaţie.

poezie de David Boia (25 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi fost

Aş fi scris despre
Oraşul acela cu nostalgii
Cu drag şi poate cu spor
Dar am fost refuzat
De cei de cu staif de acolo
Aş fi compus un poem
Tip acrostih cu dedicaţie
Cu temă angelică
În variantă euforică
Cu tentă metaforică
Cu rezonanţă istorică
Pentru urbea selectată
Dar am fost respins
Din start fără menajamente
Fără drept de apel
Frără fără argumente
Cu îngâmfare patetică
Din orice poziţie
Aşa că am scis poemul
Pentru o urbe primitoare.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

infinit

Infinit. O cifră fără număr.

definiţie aforistică de David Boia (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Dacă atigi amintirile
ele vibrează inopinat
pe o durată nedefinită
dacă evoci trecutul
el vibrează nostalgic
dacă invoci iubirile
ele reverberează tandru
răscolind melancolii
sacrosante peste limite
în departări elocvente
pe direcţia unui reper
cu extensii emoţionale.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie fără inspiraţie e ca şi cum ai vorbi o limbă necunoscută.

aforism de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repertoriu

Un cântec îngeresc
Peste planeta albastră
Va răsuna divin
Asta fără doar şi poate
Ca un ecou repetitiv
În hiperspaţiu
Ca un poem exhaustiv
La lumina unui nou
Răsărit perpetuu
Efectiv sacru
Elocvent cucernic
Până la stadiul de sublim
Făurind reverii
Potenţial benefice
Pentru noi pământenii.

poezie de David Boia (7 decembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

Provocare perpetuă
Un puzzle fără sfârşit
De rezolvat peste generaţii.

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Vine ca o adiere.
De n-o prinzi când ea se naşte,
Te salută în tăcere
Şi-apoi nu te mai cunoaşte.

epigramă de Georgeta Tretelniţchi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Am privit deseori munţii
Şi i-am sorbit din ochi
Din interior şi din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munţi
Şi am desenat nişte vulcani
Pe urmă şapte coline verzi
Şi toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munţi
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent şi tandru
Până atunci adulmec munţii
Caci munţii dau inspiraţie
Şi tărie şi forţă şi putere
Ei sunt chintesenţa planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munţii
Fără să aştept, fără echivoc
Aşa dintr-un reflex primordial.

poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!