Chipul tău din rouă înfloreşte

Răsăritul... trupul ţi-l răsfaţă,
Aruncând luceferii-nspre tine,
Sărutându-ţi ochii-n dimineaţă
Şi-ncalzindu-ţi tainele, puţine.

În smaralde clipele se scaldă,
Peste coapse-alunecând uşor
Şi-atingându-te... încep să ardă,
Când timid coboară spre picior.

Chipul tău din rouă înfloreşte,
Magici trandafiri... ai în obraz,
Curcubeul blând te-ntinereşte,
Chiar şi florilor... le e necaz.

Răsăritul... parcă-ţi dă putere,
Te-nveleşte şi mi-te desface,
Curge lin prin tine, în tăcere
Şi îţi umple inim... de pace.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu trandafiri

Te aştept cu trandafiri
Şi cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.

Mângâieri şi dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Şi-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor şi plouă.

Te aştept cu buze dulci,
Cu atingeri şi cu şoapte
Şi-ai să vezi şi tu atunci,
Aşternut arzând... în noapte.

Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Şi-nspre clipele puţine,
Agăţându-se de-un gând.

Te aştept în dimineaţă,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viaţă,
Vino... vreau să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru!... ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte!
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă... la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră!
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă!... când inima ţi-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu, iubito... sunt aici

Iubita mea! spre dimineaţă
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă şi dându-mi viaţă
Surâzătoare şi spontană.

Eşti ca un lujer, ce-nfăşoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.

Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă şi lumini.

Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrăţişează şi ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Şi nici nu plec în sihăstrie.

Voi creşte-n tine... cu tandreţe,
Hălăduind... pe unde... nici,
Un altul n-ar putea să-nveţe,
Dar eu iubito... sunt aici.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul din tine

Iubirea mea în suflet îţi curge,
Ca o furtună de ploaie şi vânt,
Potopul întreg nebuneşte te strânge
Şi-nvaţă sărutul... din orice cuvânt.

Dorinţa îmi creşte pe buzele tale,
Mereu pofticioase... şi-atât de fierbinţi,
Demult aruncat-am cămaşa de zale
In ape albastre şi-atât de cuminţi

Voi curge în tine cu foc şi izvoare
Şi visele toate... le urc pe picior,
Adânc pătrunzând în trupul de floare,
Topindu-mă dulce... nebun de uşor.

Şi plouă, şi tună, şi fulgeră încă,
Vulcanul din tine... mă-nalţă la zei
Şi marea te uită... cum bate în stâncă,
Din seva iubirii... timidă... când bei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti iubirea mea

Eşti iubirea mea de-o vară,
Furişată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Şi-n parfum de aşternut.

Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... şi mi-te duc
Pe un colţ uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.

Eşti iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă şi cuminte.

Eu... te despletesc de gânduri
Şi-n odihna nopţii... blândă,
Pun speranţele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.

Esti iubirea mea... ştii bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Şi alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş iubi nebun cu tine

De m-aş iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viaţă-n sânii-ţi goi.

Te voi cuprinde tremurândă
Şi-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor

Te voi topi... dumnezeieşte,
În mângâieri şi-n aşternut,
Reînvăţând cum se iubeşte
La marginea... unui sărut.

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergările gândului

Cum prin răsăritul soarelui
se vede primăvara luminii,
aşa printre zilele apusului meu
se vede iarna mea.
A răsări. A apune.
Răsăritul este a inimii primăvară.
apusul este înţepenirea iernii.
Şi câtă primăvară încape răsăritul
iar şi iar
când gându-mi aleargă
ş-aleargă
ş-aleargă
prin fluturi translucizi spre tine
neobişnuitul şi nemărginitul meu.
Ce copilărie a putut să aibă răsăritul tău?
Şi câtă iarnă încape apusul
iar şi iar
când groaza gândului aleargă
aleargă
aleargă
prin spinii ţepeni spre sinele
obişnuit şi mărginit al meu.
Ce copilărie a putut să aibă iarna mea?
Şi-acum când pământul se-odihneşte
în braţe întineritoare de prim anotimp
mă-ntreabă gândul
oare în ceasul apusului
răsăritul tău din colţul ochilor mei
va încăpea o iarnă sau o primăvară?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine,
Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde -n dimineaţă,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Şi pe razele de soare,
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puţine
Şi-ntr-un vis, mereu, carmin.

Te-aş întinde-n dimineaţă
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe-o mângâiere
Şi pe razele de soare
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi şi noroc.

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.

Ascunşi sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele... ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfinţit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Când ploaia de la geamul tău
Plângând, te va trezi în noapte
O picătură voi fi eu
Venit la tine de departe.

Când vântul, fremătând uşor,
Lin printre crengi va adia
Tu vei simţi prin al tău păr
Timidă, mângâierea mea.

Când Soarele va străluci
Şi, zâmbitoare, a ta faţă
O rază-a lui o va privi
Voi fi eu cel ce te răsfaţă.

Când marea-n ea te va primi
Şi-n apa ei vei luneca,
Un val al mării eu voi fi
Învolburat de vraja ta.

Când, la fereastră, chipul meu
Plângând, te va trezi în noapte
În poezie voi fi eu
Venit la tine de departe.

Voi fi cu tine zi de zi,
Te-oi însoţi în a ta viaţă,
La geamul tău mă vei privi
Zâmbind, în astă dimineaţă"

Din vis, atunci eu m-am trezit
Şi am privit spre curcubeu,
Ştiind că cel ce mi-a vorbit
A fost chiar El, iubitul meu.

poezie de Marilena Răghinaru din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg acum spre tine, libertate

Dintre iluzii veşnic ponosite,
De-a valma puse în năluci de fum,
Aleg un madrigal şi trei ispite
A mă-nsoţi pe nu ştiu care drum.

Tot amânat-am clipelor prea-plinul,
Charisma închizând-o în tăceri
Şi-amestecând cu umbrele destinul
Am risipit prin suflete... poveri.

Alerg acum... spre tine... libertate,
Deşi abia, abia, te înteleg,
Răstălmăcind cuvinte-ncrucişate
Păcatelor... din care te culeg.

Paşii rebeli... au început să doară,
Smerite dimineţi mă definesc...
Când liniştea în aşternut coboară
Şi-n braţe, iată, mi-te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit

Am venit în dimineaţă,
Sărutări să pun pe pleoape,
Când amorul se răsfaţă
Răcorindu-se... în ape.

Am venit cu buze coapte,
Dragostea s-o pun în tine,
Învelindu-te cu şoapte
Şi cu-mbrăţişări divine.

Am venit amiaza mare,
Sânii să ţi-i dezgolesc
Şi să-i scutur de uitare,
Poate, poate, reuşesc.

Am venit s-aduc iubire
Şi parfum de floare rară,
M-ai legat cu mii de fire
Ca un vis, de primăvară.

Am venit când seara vine
Cu alaiul ei, de stele
Şi în clipele... puţine
Am uitat... de toate cele.

Am venit, dar cine ştie?
Câte patimi şi păcate
Mă opresc şi mă-ntârzie,
Să ajung la tine-n noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărind răsăritul ei în mine

Speranţa mea în fiecare dimineaţă
Puful de păpădie din galbena păpădie
Ce bate în fereastră fără gălăgie
Cântând în raze ce o răsfaţă

Când ridică pleoapa ea, adormită
Cu o culoare de feerie din feerie
Ce nu o vezi în nici un răsărit de galaxie
Când roua de pe iarba genelor uimită

Răsare in mine cu puf de privire, minunătie
Ce trezeste fiecare nisip din mine
Arzându-l în clăbuci de cristal în retine
Ca o ninsoare în fiecare cu o petală, verzuie

Şi mă scaldă de tot şi toate în divine
Şoapte curcubeie din a ei privire
Răsăsărind răsăritul ei în mine
Doamne cu simplă clipire, de fericire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la tine

Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi laşi măcar aducerile-aminte
Şi-arama frunzei pe-aripă de vânt.

Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Şi adevăru-i totuşi... adevăr.

Mă rog la tine Doamne... cu speranţă,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanţă
Şi nu uita... cât de aproape-am fost.

Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruieşte-mi primăveri şi toamne,
Pietrificând... în clipele puţine
Greşelile ce vor să mă condamne.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog la tine

Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ
Să-mi laşi măcar aducerile-aminte
Şi-arama frunzei, pe-aripă de vânt.

Aprind lumini... iertării... de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Şi adevăru-i totuşi... adevăr.

Mă rog la tine Doamne... cu speranţă,
Cuvintelor... tot căutând un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanţă
Şi nu uita... cât de aproape-am fost.

Deschide calea gândului... spre bine,
Mai dăruieşte-mi primăveri şi toamne
Pietrificând... în clipele puţine
Greşelile... ce vor să mă condamne.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provoacă-mă

Provoacă-mă în dimineaţă
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viaţă
Ca soarele, înspre apus.

Aştept furtunile postume
Şi smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.

Dezleg de taine, răsăritul,
Şi-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil şi anost.

Apoi, arunc cu flori şi rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!