Nuferii din palme

Nu-mi strânge mâinile atât de tare
C-ai să-mi striveşti nuferii din palme,
Iar linia vieţii va irumpe în peţioluri...

Haide mai bine să hoinărim prin nufăriş,
Să inventariem lişiţele şi găinuşele de baltă,
Iar luntrişoara s-o ţinem ascunsă-n lintiţă,
Vreme lungă!

Se vor găsi destui ce se vor pune luntre şi punte
Ca să facă, din frumoasele noastre trăiri, amintiri...
Cu noi vor suferi şi nuferii,
Dragule!...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă

Mă cheamă o luntre
mă strigă o stea
cui pot fi o punte
când e vreme rea?

Mă mângâie-zâna
şi mă rog la zeu
dulce sa-mi ramână
infinitul meu.

Mă uimeşte pleoapa
care mă facu
sa îi sorb eu apa
dintre "da" şi "nu".

Haide, vino fată
vreme-i de iubit
ziua mă răsfaţă
şi cobor din mit.

De un drag de tine
si la sânul tau
sinele-mi cunosc
caut adăpost.

Haide, haide viaţa
vino tu sublim
risipita-i ceaţa!
Vă iubesc! Amin!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi se fac luntre şi punte
Ca să ştie cât mai multe
Să pară persoane culte,
Dar se pierd în amănunte!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem făcuţi mai mult din noapte

Suntem făcuţi mai mult din noapte.

Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Şi veşnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca nişte vietăţi din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viaţă pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braţ, o ţeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaştem
Şi-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.

În marii munţi de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?

Dar dacă noaptea mă va birui
Şi negre avalanşe grele
Din muntele cel mare se vor rostogoli
Şi mă vor nărui cu ele?

Trecutul meu şi alte trecuturi şi mai vechi
Ca nişte continente scufundate
Sub suflet stau necercetate
Cu urme anonime şi străvechi:
Sunt visuri ale stâncii ancestrale,
Sunt amintiri din viaţa mea de plantă,
Fiori de viermi şi nostalgii astrale
(Şi poate-o tainică prefigurare
A vieţii mele viitoare).

Dezgrop în mine rădăcina lumii;
În pieptul meu ce amintire grea!
O urnă-n care veacuri de vis şi-au pus cenuşa:
Luna sau inima mea?

poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaştele

Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
(...)

poezie celebră de George Topîrceanu din Balade vesele şi triste
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Cu cânepa laolaltă
În vâltoare-am făcut baie,
Dar la ieşirea din baltă
Ea şi eu... am luat bătaie!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi pierde de mine o vreme. Cât să învăt să fiu şi să dăruiesc. Mult şi intens până se vor topi orgoliile hâde în măreţia lor. Pe urmă tu le vei cerne uşor cenuşa în pământ roditor, înăltând silueta altor trăiri atât de utile esenţei noastre. Ne vom strânge în braţe lent şi sincer. Ca o regăsire de sine în celălat. Cu îngăduinţă şi blândeţe, dincolo de aşteptare şi compromis. Ne aveam. Şi era bine în răcoarea privirii tale, la adăpost de singurătate....

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Şi-l umpleau cu negre patimi.

Şi curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniştit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Şi-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau şi ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

Şi-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.

Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Şi în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.

Cine va mai ştii vreodată
De ce luna se prelinse
Şi ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?

Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc şi-nalt,
Fără nuferi şi culoare
Taina lunii l-a lăsat.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DMS-ul vieţii

Pe scara vieţii urcă timpul
Şi noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri şi de păcate
Să ţinem stâlpii cerului.

Cântăm şi ne-nvârtim în braţe
Cu anii noştri, douăzeci,
Dimineaţa,-n miezul zilei
Şi seara pe-ntinse poteci.

La patruzeci de ani râvnim
Duminica şi marţi ades,
Şi sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.

La anii mulţi, peste şaizeci,
Decembrie şi mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.

Acesta este DMS-ul
Vieţii noastre pe pământ,
Iubim şi ţinem bine cerul
Să nu coboare în mormânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât zărim mai aproape pereţii vieţii noastre, cu atât mai bine. Chiar dacă este doar o limită psihologică, chiar dacă în fond stim că mai devreme sau mai târziu moartea va intra fără să ceară voie, e bine să ne prefacem că ţinem totul sub control.

citat din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă în noapte cu un potop de gânduri,
Fulgere-mi luminează amintiri despre tine,
Mă aşez să-ţi scriu pe suflet câteva rânduri,
Şi-ncetişor închid ochii ca să te văd mai bine.

Simt timpul trecându-mi printre degete,
Şi destinele noastre împletindu-se-n ploaie,
Îmi las trecutul în întuneric să cugete,
Şi apa prin simţuri să-mi curgă-n şuvoaie.

Şi-mi tună trecutul prin al vieţii întuneric,
Îmi scânteiază prin amintiri câte-un fulger,
Vreau să-ţi vorbesc chiar acum ca un cleric,
Aşa că la icoană am să te chem ca pe-un înger.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinicul, văzând că sănătatea mă-sei tânjeşte, nu ştia ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. Iară dracul de zmeu atât de harnic se arăta în ale slujbei, încât n-apuca să iasă bine vorba din gura voinicului, şi el o ghicea; apoi se făcea luntre şi punte, ca să-i îndeplinească voile. Voinicul băgă el de seamă tragerea de inimă ce avea sluga spre a-i sluji cu credinţă, şi nu se căia de loc că l-a priimit la curtea sa, ba încă începuse a-l privi cu ochi buni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibila datorie

Ca răsplată
viaţa,
de dincolo de moarte
sufletul.
Voi găsi odihnă
în grădina zeilor.
Gândurile noastre,
mâinile noastre,
sunt hrana celor puternici.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele cuvinte...

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din...viitor

Pe drum,
viitorul m-a primit
în braţele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveştile tale
cu iz de mânăstire
linişteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuşi Dumnezeu
ne-a mângâiat
creştetul
a mulţumire.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tu luntre, nu tu punte

doar saci cu nisip încă virgin
neînvăţat nici cu risipitul clipelor
nici cu trupurile topite din iubire
o lună cât mai nouă până-n zece zări
drept ofrandă pentru lacrima oprită-ntr-un efemer
ochi întors a dincolo de viaţă
spre prăpăstiile gândului ca o promisiune de acolo
nu mai este nicio cale nici mai albă nici mai vie
de parcă scările timpului se adâncesc în cerul moale şi circumvolut
ca într-un început nesigur de creier galaxie
din ce în ce mai cenuşie cale a robilor
cât să-mi caut două flori albe de pus aminte
nu tu luntre nu tu punte
doar clepsidre afumate de privit eclipsele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În straturile băltite, ale lumii, nuferii devin rarităţi.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

doar nuferii albi -
portretul artistului
pe un perete

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghemuit într-un butoi

ghemuit într-un butoi
şi din care-ncet se scurge
taina vieţii demiurge
rătăcită printre noi

fuge somnul de pe gene
lişiţele dorm pe baltă
ghinioanele fac haltă
doar la mine, Diogene!

aş aprinde lumânarea
şi să trec aşa prin vremuri
că tu n-ai de ce să tremuri
dacă mi se schimbă starea

m-am născut şi totuşi parcă
altă naştere mă cheamă
zestrea lumilor - o zeamă
mai subţire ca la zarcă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit făr'de simbrie

La răspântia din vale
Şade dorul plin de jale,
Plânge bietul că-i uitat,
Flămând tare şi-nsetat.
Haide dorule, cu mine
Şi-ai să vezi că ţi-o fi bine,
Mai am vreme, zmeu să fiu
Cât în lume încă-s viu.
Uite, stai sub ăst alun
Stele-n palme să îţi pun,
Tu să faci din ele scară
Să urcăm la mândra iară.
Dorule, mă rog mereu
Să-mi dea Bunul Dumnezeu,
Încă cinci ani de putere
Să iubesc trup de muiere
Şi s-adorm pe sân de fată,
Dar şi-n pat de măritată.
Chiar de mi-s plin de păcate
Pomenit să fiu de toate,
Apoi, când o fi să zbor
Unde nu-i urmă de dor,
Despre mine să se ştie
C-am iubit făr'de simbrie.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!