Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Şi-l umpleau cu negre patimi.

Şi curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniştit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Şi-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau şi ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

Şi-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.

Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Şi în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.

Cine va mai ştii vreodată
De ce luna se prelinse
Şi ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?

Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc şi-nalt,
Fără nuferi şi culoare
Taina lunii l-a lăsat.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de dragoste

Descarc razele de lună
de pe lacul îngheţat
auzi noaptea cum răsună
la pasul meu de bărbat

De pe lacul îngheţat
am sărit direct în puţ
să sting noaptea iar în sat
nicio groapă n-o să cruţ

Am sărit din lac în puţ
auzi noaptea cum răsună
cel mai bel şi cel mai ţuţ
descarcă raze de lună

De pe lacul îngheţat
taman vai la tine-n pat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 septembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei în noapte

Era o seară cum puţine-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiţi, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost.

Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei
puteai vedea sclipind pe apa lui
ieşind albastre, uneori... verzui,
din ochii noştri –mai ales ai mei!-

Trăgeam la vâsle iute, covârşit
de nerăbdarea unui sentiment
ce depăşise pragul transcendent,
căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.

Chiar lacul liniştit simţea ceva,
când barca noastră,-n fine, s-a oprit,
şi a uitat şi somn, şi picotit,
când tot ne legăna... ne legăna...

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc,
Nici nuferi nu-s, iarna nu înfloresc,
De ger şi stufu-a devenit flacid.

La sat, poeţii, în odăi se închid
Şi muzele cu versuri le peţesc,
Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc.

În munţi e jale, lupii, oi, ucid,
Pe stânci abrupte, brazi se preoţesc,
Parfumul de tămâie-l risipesc
Şi-n dangătul din clopotul rigid

Pe lacul mort, un val face un rid!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

meteoritul
peste lacul cu nuferi -
lebăda neagră

haiku de Vasile Culidiuc‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub un tei care trăieşte

Te-ai născut în zi de iarnă când zăpezile tronau
Şi ţi-a fost adolescenţa o iubire ca-n poveşti,
Lângă lacul tău albastru poezii se creionau
Tu Luceafărul albastru, fiu din satul Ipoteşti.

Ai iubit un tei în floare şi o salcie la mal,
Şi scrisori ai scris mai multe să tot fie peste ani,
Cu un singur dor pe umeri cucerit-ai înc-un val
După ce atâta vreme te-ai ascuns de vechi duşmani.

Luna, cerul, lacul, teiul ţi-au fost muze la apus,
Veronica şi condeiul la mijloc de codru des,
Au fost îngerii şi demoni dar ai spus ce-aveai de spus
Sol prin valurile vremii, trubadur neînţeles.

Nu te vom uita vreodată, nici poemele-ţi de-amor,
Ai deschis un drum de versuri pentru generaţii-ntregi,
Şi-ai lăsat un praf de stele dar secundele nu mor
Sub un tei care trăieşte fără nici un fel de legi.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sclipiri de argint
în răcoarea nopţii
luna plină
luminând lacul
cu nuferi şi lebede

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet potcovit

Lângă lacul fără fund
În faţa mea tu pieri,
În macul ce mă cufund
Te aud cum zbieri-

Trăind momente fără leac
Şi linişte deplină
Acum, eu aş vrea să tac
Dar viaţa mă deprimă.

E totul gol şi pustiit
Şi trupul îţi pluteşte,
În lacul ce l-ai veştejit
Iubind ce în el trăieşte.

poezie de Izabela Geamănu (2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul lebedelor

Şade lebăda pe baltă
Liniştită-n legea ei,
Vine unul şi o saltă,
Altul vine cu mujdei!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede negre

În lacul argintiu, până mai ieri, pustiu,
Se-neacă, în dureri, visele părăsite...
Simţind că e nevoie de ele, 'ntr-un târziu,
Sosiră, fără glas, trei lebede-obosite...

Erau lebede negre, cernite de uitări,
Plecate să îşi cruţe-o singură-amintire,
Zburând, fără vreo ţintă, în lume, peste mări,
Făcură un popas pe-a lacului sclipire.

De linişte-ameţind, pluteau... ca o eşarfă,
Îndoliind durerea din lacul cel tăcut,
Pe muzică din cer, cântată de o harfă,
Ce răscolea IUBIREA păstrată din trecut.

Din ochii mărgelii picurau nestemate
Şi luminau adâncul - al viselor mormânt...
Adânc ce le şoptea că erau blestemate
Să cadă pe-ntuneric, din înalt pe pământ.

Privindu-se pe rând, ca-ntr-o oglindă mută,
Trei lebede zburau, lovind cu nepăsare
În visuri ce-au murit în lumea cea tăcută,
Luând pe-aripi IUBIRI, în asfinţit de Soare....

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eclipsă-n noapte -
luna reflectându-se
pe lacul din parc

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel anonim bolivian (în traducere imaginară)

D-lui Cristi Cheşca

Lângă lacul Titicaca,
Tu visând, eu stând de pază,
Iscodeam după amiază,
Ca să nu-mi dispară vaca.

Mirosea a stuf baraca
Şi-ţi cădea pe sâni o rază,
Lângă lacul Titicaca,
Tu visând, eu stând de pază.

Când bătu, în seară, toaca,
Printr-o lungă parafrază,
Te-am sculat în prima fază
Cu-n pupic, să-ncepem joaca,
Lângă lacul Titicaca...

rondel de Constantin Deneş din Nehoiu... vă zâmbeşte!
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritate

Din mare-n mare
mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Roşu

Lacul Roşu e bizar, e un munte răsturnat, un munte lichid cu vârful în jos.

definiţie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Îngheţat

Pe lacul îngheţat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.

Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheaţa tare, în vis de iarnă
Cer şi lac, îngemănate
La orizont îmbrăţişate.

Ceaţa rece se ridică
De pe gheţuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Şi în loc, Soarele se ridică.

O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheaţa răcoroasă
Viaţa creşte, reînvie.

poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări

soare cu dinţi
se dezbracă de rele
cu floricele

ploaie de vară
porumbei vagabonzi
cântă manele

pe lacul de aur
o lebădă albă
mă sărută timid

ah, polixenia
cum ai stiut să ascunzi
pisica roşie

de ce, medeea
ţipă copilul din mine
oh, de mânie

ahile e mort
viespea îşi lasă fierea
în calcâiul meu

a nu face e
un lucru greu sa faci
e ca un lătrat

pisica neagră
aduce norocul alb
la poarta popii

pe lacul de aur
limbi de foc alb-negru
petale de vis

doar în poveste
e fericit un copil
şi barza plânge

In spate o stradă
şi o pasăre albă
gravidă de nea

poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un lac

Într-un lac alb de lumină,
A ieşit o lună plină.
Ce mai caută şi luna
Tot în lacuri totdeauna?

Limpezeşte şi îşi spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu-având o pată
De argint necurăţată.

Azi în lacul îngheţat,
Blidul nu i-a mai intrat
Şi-l atârnă-n ceaţa sură
Vătămat de-o ştirbitură.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!