Mă cheamă
Mă cheamă o luntre
mă strigă o stea
cui pot fi o punte
când e vreme rea?
Mă mângâie-zâna
și mă rog la zeu
dulce sa-mi ramână
infinitul meu.
Mă uimește pleoapa
care mă facu
sa îi sorb eu apa
dintre "da" și "nu".
Haide, vino fată
vreme-i de iubit
ziua mă răsfață
și cobor din mit.
De un drag de tine
si la sânul tau
sinele-mi cunosc
caut adăpost.
Haide, haide viața
vino tu sublim
risipita-i ceața!
Vă iubesc! Amin!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.