Teide
ce caută lupii
în ținutul acesta
unde nimeni
nu mănâncă nimic?
mi-am găsit sălaș
sub pietrele fierbinți
lângă șopârle
port un coș de nuiele
pe brațul drept
mâna mea stângă
mângâie luna născută
aproape de tropice
câtă risipă de suflet
și sânge lichefiat!
câtă risipă de oase
și verde nescris
pe craterul selenar!
respir prin alveole
și nu mă mir
dacă sunt om sau pește
mai ușor ajung
în inima unei pietre
decât în suflet de om
să nu mă-ntrebi
de ce iubesc atât de mult
stânca fierbinte
să nu mă-ntrebi nimic
din ce nu știi
îți zic așa
ca un final de poveste
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.