Icoanele nu plâng

ţi-am spus de-atâtea ori
despre iluzii optice

icoanele stau înrămate
în ziduri
legate cu lanţuri de flori
în altarul vremelniciei

totuşi
se pare că tu ai dreptate

icoanele plâng şi zâmbesc
uneori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoanele pe lemn plâng cu lacrimi de răşină.

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a mai rămas o stâncă
în larg
unde pescăruşii se duc
să îşi facă siesta
pe singura piatră ce arde
eu nu iubesc pescăruşii
ţi-am spus de o mie de ori
cu guri închise în estuare
ţi-am zis
cu valul de foc în reflux
ţi-am spus că nu iubesc
pescăruşii
nici aerul dintre aripile lor insalubre
ce zboară pervers
deasupra cerului oglindit
în coama stâncii rămase

mă tot repet

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoanele noastre

Fost-au şi ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.

Pentru ai lor copii trudit-au neosteniţi pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă şi-al tatălui cuvânt.

Vieţuit-au la apusurile vieţii îndoliaţi între pereţii muţi,
Cu încreţituri adânci, doruri nestinse şi ochi greoi, frânţi.

Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de cer
e altceva

te iubesc
mi-ai spus
când eu învăţam mersul
pe o dungă de stea

şi eu te iubesc
ţi-am răspuns
în numele ecoului agăţat
pe un cer neclintit

iar cuvântul spus doar aşa
mai presus de cuvânt
e troiţa pe care o duc
în ţara din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

simt cum te scurgi
în golul din ziduri

în crăpături de podele
abia inventate
de cei ce şi-au uitat numele
înscris pe un act oficial

chiar şi în visuri uitate
de toţi cei cărora le-ai spus
despre blestem şi întoarceri

chiar şi în visuri uitate te duci
doar dus lângă cocori
aripa mea vede cu alţi ochi
zborul întors

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azil

casa în care trăiesc
este o temniţă
din piatră zdrobită

ce albe ziduri
şi câtă risipă de flori

sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună

inima mea în trupul acesta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azil

casa în care trăiesc
este o temniţă
din piatră zdrobită

ce albe ziduri
şi câtă risipă de flori
în ţipăt

sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună

inima mea în trupul acesta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenului de pe Facebook

Nu ţi-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoştinţă,
Nici mulţumesc nu ţi-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.

Nu ţi-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzeşte
Lumina gândului tău.

Nu ţi-am spus,
Nu ţi-am spus...

Doar mă bucuram că eşti,

Mă bucuram că sunt,

Mă bucuram că suntem...

Şi plâng acum
Şi sunt trist
Ca acest sfârşit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...

poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie selectivă

ţi-am spus de o mie de ori
că apa are memorie selectivă
ca şi vântul ce-mi bate în coastă
tăindu-mă cu foarfeci de ger
să ştiu că iarba spălată de cântec
e umbra frunzelor aşezată simetric
pe negrul pământului ce respiră
galbenul boabelor coapte pe liniştea
noastră doamne adu-ţi aminte
de păcatele noastre şi fă să crească
din ele lanuri de flori fără memorie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteore

Aici icoanele nu plâng
aici şi-n flori e închinare,
aici suspinul nu mai doare,

Aici lumina nu e albă
aici lumina-i curcubeu,
aici Iubirea este zeu,

Aici fereastra e deschisă
şi drumul suie către cer,
aici miresmele nu pier.

Aici sunt munţi cu palme-ntinse
ce pun alean pe dorul meu,
aici e cald şi bine-n mine
în braţe sunt la Dumnezeu.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

nu plâng

privesc din ce în ce mai rar
înspre fântâni din cer
ciuturi întoarse
lut

de ce să plâng lumina?

ea m-a ucis
dinainte de-a fi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

aproape înţelept
tristeţea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârşit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată şi sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus...

Ţi-am spus mereu, melodios,
Că tu eşti cea mai cea din sat,
Că-ntreci cu zâmbetu-ţi frumos
Ceata de îngeri din înalt.

Ţi-am spus şi crede-mă că-ţi spun,
Floare mirifică din vis,
Că-s sănătos, nu sunt nebun,
Iubindu-te poeme-am scris.

Dacă-ţi recit, dacă-ţi zâmbesc,
Dacă doresc şi¬-ţi fac ocheade,
Să te cuprind, să te iubesc,
Viaţa ni-i fără păcate.

Mereu ţi-am spus, melodios,
Că tu eşti stea din cerul meu,
Poate din coasta mea eşti os
Pictat de bunul Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a şti nimic
despre binele nefăcut

alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neştiinţă
în trup de mesteacăn sacrificat

de ce

pun flori albe între coperţi
de cărţi nescrise
şi tac
sacrificând totul
viaţa mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze

cât despre riscul de-a orbi subit
vom mai vorbi cândva
prin ochii unei frunze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

simt cum te scurgi
în golul din ziduri

crăpături abia inventate

pe podele deja şubrezite
de molii
chiar şi în visuri uitate
te duci
doar zbor dus

lângă cocori
aripa mea vede
cu alţi ochi
zborul întors
pe ramul cu flori

omul meu de zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se închină la toate icoanele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu sunt persoana perfectă
să-ţi fie, oricât m-ai iubi,
oricât aş lăsa de la mine.

am câteva dependenţe de;

nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoaşe
îngenuncheate să ducă
dinspre şi înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei şi sori,
beduini, corturi,
de mări cuminţi, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopţi.

Doamne,
se micşorează drumul,
tot mai îngustă-mi este calea
pe care trec uşor
cum trece suflul unei pânze
peste ochi.

ţi-am spus de-atâtea ori
cât sunt de imperfectă.

de ce să mă iubeşti?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă... Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuşi, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânţă de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei.

Pavel Coruţ în Vara ultimei iubiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul de noapte

zborul cu fluturii
pare a fi o stare de bine
pentru cei care văd
fântâna în dimineţi umbrite
câtă rouă li se scurge din aripi
îngerilor sacrificaţi
pe altarul de iarbă
şi ce stare de bine revine
în ochii străpunşi de lumină
ai celor care-au "trădat "
ciutura legănată de vânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!