Să zburăm spre stele...

Sunt cu ochii pe tine,
Nu-mi părăsi speranţa,
Nu ieşi pe uşa
Unde-i lipsă clanţa.

Mai bine intră-n mine,
În domul de iubire,
Te voi simţi un înger
Cu zbor în prelungire.

Ne-om ostoi în farmec
Din ochii tăi ţâşnind,
Aş vrea să-mi fie viaţă
Un dulce labirint.

Să ne ascundem gesturi
În fapte împlinite,
În ochii tăi doar stele
Ce mă ating, fierbinte.

Luminile să curgă
Din oglinzi în cafele,
Speranţa să ne pună
Clanţe în vâlcele.

Să ne ascundem ritmic
De lume printre flori,
Să zburăm spre stele
Pe aripi de cocori

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt semnul tău de întrebare

În mine-mboboceşte timpul
Venit din ochii tăi de stele,
Mă tot cuprinde, creşte dorul
Şi ne ascundem printre ele.

Mă năpădesc din amintire
Frumoase clipele trăite
Şi sufletul mereu mă arde,
Rămân pe căi nedesluşite.

Urmează raza lungă-a rugii,
Devastatoare în chemare,
Deşi rămâi iubirea mea,
Sunt semnul tău de întrebare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt semnul tău de întrebare

În mine-mboboceşte timpul
Venit din ochii tăi de stele,
Mă tot cuprinde, creşte dorul
Şi ne ascundem printre ele.

Mă năpădesc din amintire
Frumoase clipele trăite
Şi sufletul mereu mă arde,
Rămân pe căi nedesluşite.

Urmează raza lungă-a rugii,
Devastatoare în chemare,
Deşi rămâi iubirea mea,
Sunt semnul tău de întrebare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu doar atât, că inima-ţi fur

Stele de lapte ţâşnesc din ochii tăi,
Iezii din flori le sug pe apucate,
Miroase cerul sângele iubirilor curate,
Ne ascundem taina în ştiutele văi.

Visul este-atins de iarba crudă,
Pământul încolţeşte vechea ispită,
Veşnicia-n suflet arde, mă incită
Trilul ciocârliei din lumina surdă.

Cântă şi umbra ei, în inimi se revarsă
Aripi de zbor peste povestea noastră,
Poveste deschisă în zarea-albastră
Punând fericirea în fundă de rază.

Ne-atinge primăvara cu verdele pur
Pe frunţi, pe coapse-n mişcare,
Nu ştim dacă-n noi e vis sau e soare,
Ştiu doar atât, că inima-ţi fur!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăceri de vis

Două aripi au prins inima ta
În florilegiul plăcerilor de vis,
Ai încercat profund, cu mine,
Să zburăm sub cer deschis.

Planăm aşa spre munţi şi văi,
Peste mări cu valuri înspumate,
În zborul larg tu eşti, erai,
Raiul profund cu stele coapte.

Gustam cu ochii fluturând
Clipa ce-aduce viitorul,
Tu mă hrăneşti cu noul vis,
Sub aripi eu îţi zidesc zborul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cernutul de stele

Unii şlefuiesc stele în singurătatea lor,
Cerul le întinde aripi pentru lungul zbor,
Viaţa cu săruturi îi primeşte-n larg
Unde orizontul e-n ochii celui drag.

Fără griji sunt, Doamne, doar o clipă,
Cât iubirea lor, e sub a Ta aripă,
Doresc tristeţea să fie-ngenuncheată,
Să fie arsă pe-o nedefinită roată.

Să explodeze în marea lor iubire,
Săruturi, strânsu-n braţe, multa fericire,
Iar la despărţire, în dureros mister,
Să cearnă împreună stelele din cer!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftând în ochiul meu de fericire

Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriţi în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.

În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.

La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agaţă stele,
M-aşez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.

Încărunţit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.

Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieşit, îi este cald şi bine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre crenguţe de stele

Printre crenguţe de stele visele plutesc spre mare,
Forţe-nnoitoare poartă şi credinţa mea-n spinare...

O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...

Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguţă de soare speranţa e ghiocel...

Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...

Forţe-nvolburate trag viaţa către maluri noi,
Ne murdărim de lumină şi rămânem în ea goi...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalizare

Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc şi răspândesc
Tumulturi de iubire şi sulfină.

În hăul meu pluteşti în aşteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Şi ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranţa de vis încununat.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj

Mi-am pus aripi la picioare,
Tatuaje-n zbor spre soare,
Spre iubiri şi mângâiere
În prelingeri de tăcere!

Sunt profundă ca un vis
Care cordul a cuprins
Cu sărut pe ambii sâni
Şi cu vibraţii în mâini.

Sunt ca piatra necioplită
Sub o daltă fin călită,
Când m-atinge, mă-nfierbântă
De topesc liniştea sfântă.

Şi cât sunt de dezmierdată
Nu voi muri niciodată,
Voi zbura din floare-n floare
Cu aripi dulci la picioare.

Voi gusta zborul vieţii
Dintr-o fantă-a dimineţii
Şi voi fi lumina ta
Sculptată pe-o canapea

Ne-om legăna în sărut,
Dar din dar pentru-mprumut,
Ne-om topi până în zori
Printre îngerii din flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu primăvara până-n tălpi

Hai, prinde-mă iubire în braţe
să-mi curgă primăvara până-n tălpi
flacăra să se joace-n lămpi
cântec să-mi rămână
în căuş de pălmi...

Striveşte ochii toamnei agaţă-i de stele
când ceasul prea mă tic-tac-ticăie...
să simţi iubire,
cum viaţa ne scapără

cum din săruturi
pe întreg pământul
verdele pe braţe iubite se cutremură
cum apele se încolăcesc spre soare
nisipului îi cresc aripi de acvilă
cântec de neiade pe noi murmură

Ridică-mă pe-amurguri lungi de cer
topeşte-mă-n săruturi... să nu pier
cu fir de dimineţi coase-mă de tine
trece-mă prin tăiş de vămi

De-or să mă doară rănile iubirii prea tare
voi pune răsărit de muguri alintaţi
pe palme şi-n uitări
cu bob de rouă de pe negrii struguri

Tu doar să mă îmbraci cu tine iubire
cu primăvara... până-n tălpi.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul zburător

A venit uşor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit uşor zâmbind
Încet dragostea şoptind

Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum

Ochii mov şi plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară

Zboară şi nu mă găseşte
Plânge şi speriat priveşte
Ce-n lumină creşte, creşte
Inima ce o iubeşte

poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând spărtura sa pot intra în rai

Pasărea de iarbă răguşeşte-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.

Se înalţă-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porţile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În linişte păşind în dulcele pronaos.

Îngerii pun aripi la sfinţii păpuşari
Care ştiu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus îşi poartă iarba
Iertării împărţite sub cruce cu Baraba.

Pasărea s-avântă în calea lor spre stele, –
Cântă universul în visurile mele
Şi mi se răsuceşte inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia iubirii

Se ridică-n lumină şi cerul e senin
Senini sunt şi ochii ce mă privesc şi mă mint
Cuvinte, sunete par ca angregează o întreaga lume
Prin simfonia vibraţiei divine
Simfonia ce vis a promis
Sau poate un leagăn de cuvinte duioase
Te chem să-mi mângâi pleoapele cu-un sărut
Căci ochii mi-s plini de nisip
Adorm cu tine lânga mine printre stele mă conduci
Şi inima mea e tot mai iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multicolori-stropi de iubire

Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ţi reglează
şi azi mersul
în izvorul
bucuriei

clipele
aleargă-n cor
ca şi mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate

sens şi drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
şi acum
antrenaţi
spre veşnicii

flori
şi ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele

de dor plini
şi călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi prind când dorul mă apasă

Măicuţa mea când dorul mă apasă
Aripi prind, prin nori, să zbor acasă,
Să-ngenunchez ţărânei şi virtuţii,
Să depăn amintiri, în praful curţii

S-adun în sân şi mere dar şi nuci,
S-ascult în zori şi mierle dar şi cuci,
Să merg la pescuit în apele cu stele
Unde-noată luna în valurile rebele,

Unde lebăda ca semn de întrebare
Gâtu-şi rotunjeşte în razele de soare,
Unde tricoloru-i mândru în ferestre,
Cruce din istorii pe iatagan de creste.

Măicuţa mea când dorul mă cuprinde
Sângele de neam ca flacăra m-aprinde
Şi ard în zbor s-ajung cu nerăbdare
Să-ţi ating lumina de românească floare.

Nimic nu e mai scump în lumea toată
Decât a fi acasă, pe prispă, laolaltă
Şi fraţi, dar şi bunici, frumoşi nepoţi
Punând cununi la stâlpii de la porţi

În ochii tăi speranţă mă re-ntorc
Să-mi fac din obicei izvor de foc,
Să ard îngenunchind profund, fierbinte,
Pătruns de amintiri, de vise sfinte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!