
Cristalizare
Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc și răspândesc
Tumulturi de iubire și sulfină.
În hăul meu plutești în așteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Și ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranța de vis încununat.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Să zburăm spre stele...
Sunt cu ochii pe tine,
Nu-mi părăsi speranța,
Nu ieși pe ușa
Unde-i lipsă clanța.
Mai bine intră-n mine,
În domul de iubire,
Te voi simți un înger
Cu zbor în prelungire.
Ne-om ostoi în farmec
Din ochii tăi țâșnind,
Aș vrea să-mi fie viață
Un dulce labirint.
Să ne ascundem gesturi
În fapte împlinite,
În ochii tăi doar stele
Ce mă ating, fierbinte.
Luminile să curgă
Din oglinzi în cafele,
Speranța să ne pună
Clanțe în vâlcele.
Să ne ascundem ritmic
De lume printre flori,
Să zburăm spre stele
Pe aripi de cocori
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vieții neîncăpătoare
Primăvara iese din scoica nopții
Luminată de întrebări semețe
Zboară-n cer cu sufletul blajin
Ca o barză prinsă-n două bețe
Cresc mugurii și frunzele la rând
Pâinea aburindă de-al ei soare
Apoi, Doamne, scoica o ascunde
În lumina vieții neîncăpătoare
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii
Nu te lăsa risipit printre flori,
Nu-ți fie frică de furtuni și nori,
Ascultă-ți inima, atunci, când vine
Timpul iubirii, fărâme, peste tine.
El nu aduce nori, durere si nici frică,
Aduce inimii culoare, în ceruri o ridică,
Plutești cu mii de fluturi în stomac,
Îi sorbi din ochi lumina celui drag.
Când timpul tău e copt, ca-n vis,
Lasă-ți sufletul iubirilor deschis,
Vei fi ca-n rai, un pom, plin, roditor
Și dragostea un nesecat izvor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecie
În odăița îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu lațul privirii
Prinde curioșii
Care urcă
Sau coboară.
Eu sunt prins
În nodul de susținere,
Acolo, unde sângele
Își murmură
Continuitatea.
În odăița încrețită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
Așa-i mama, țăranca
Muncește sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Crește grâul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu hematii de statuie
Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopții cu visele mele.
Ochii stelelor crapă rușinați de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.
Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre brațele noastre croite în miez de gutuie.
Tu te așezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul inimii cu dor
Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăși în păcat,
Îți privesc trupul, piciorul
Și-ți duc de aproape dorul.
Fără tine lumea-i goală,
Fără sărutul de la școală,
Eram colegi cu state vechi
Și-n iubire doar perechi.
Te-aș mângâia mereu, oricând,
Fluturii-n stomac fac rând
S-ascundă sub aripi ușor
Izvorul inimii cu dor.
Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăși în păcat,
Îți privesc trupul, piciorul
Și-ți duc de aproape dorul.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina
Fă-mi cu ochiul și mă-mpinge
Spre culmea fericirii-nalte
Unde amândoi vom fi
Spălați de îngeri și păcate.
Vom fi stăpâni peste pârleazul
Întins de mâini necunoscute,
Cu inima vom privi cerul
Lăsându-l ca să ne sărute.
În culmea fericirii noastre
S-atingem raiul cu lumina
Unde doar Domnul peste clipe
Lasă ușor, ușor cortina!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spații cafenii
Toamna-aduce spații cafenii
Florilor cuprinse de culoare,
Le prinde-n coapse și pe creștet
Eșarfe moi și moi fulare.
Sunt norocos să am o clamă
Să-ți prind și eu o floare-n păr,
Să mă săruți, să te sărut,
Până cădem în adevăr.
La iarnă o să-ți pun cojoace
Pe trupul tău pătruns de vis,
De cer, din veșnica iubire
Ce-n primăvară s-a aprins.
Un pas vom face, încă-un pas,
Prin amintirile vârtej
Unde al nostru trandafir
Rămas-a verde pe-un gătej.
Acum și strada pune ceață
Și fermoare strâns legate
Iubirilor ce trec pe rând
Prin frumuseți alambicate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de viață cu rădăcina sfântă
O pasăre își croiește din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.
Clepsidra istoriei așează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Așează-n jurul mesei veacul meu.
Se închină marea munților înalți
Și munții fac mătănii către ape,
Clavicula existenței aduce-n bărbați
Gravitația femeii mereu mai aproape.
Rememorez lanuri de săbii și cai
Ducându-l pe Marele Ștefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodește luna.
Fragedul ecou caută în sămânță
Crăpături din zidul unde-o năzdrăvană
A meșterit mănăstiri de-naltă voință
De-a nu purta în suflet urmașii nici o rană
Cresc păsări în ouă rotunde de lut,
Spicele de grâu spre soare s-avântă,
Vertebrele istoriei sapă-n pământ
După izvorul de viață cu rădăcina sfântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea ce râde în soare
Merg visător pe câmpul cu flori,
Pictez imaginea ta în crude petale,
Pun pe obraz și pe buze roșii bujori,
Pe ochi pun iriși ce-mi pâlpâie-n cale.
Sprincene aleg, pe încercate,
Din spuza de flori frumos arcuite,
Gene de vis îți pun pastelate
Flori de iubire-n săruturi gândite.
Cercei îți pun la urechi, Cerceii
Doamnei care cresc pur, senzual,
Pe unde în voioșie aleargă mieii
Imaginației mele scăldată-n real.
Las pe gâtu-ți firav părul sulfină
Să mângâie moale vântul fierbinte,
Trupu-i întins mereu în lumină
Amfora de flori plantată-n cuvinte.
Merg în genunchi pe câmpul întins
Pictând imaginea ta în crude petale
Sau, poate, am inima scoasă din vis
Și-i pusă în floarea ce râde în soare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred și sper...
Cred și sper, și sper, și cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers și stele pat!
Fac din flori, și stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălțimi fac și inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde ești mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred și sper, și sper, și cred...
Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ținte
Și ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veșnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred și sper, și sper, și cred!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina căzută
Prin ceața de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristețea învie.
Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalță
Un cântec subțire.
Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.
Prin ceața de aripi culeg
Liniștea luminii rușinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome
Din ochii toamnei curg boabe de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.
Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome
Din ochii toamnei curg boabele de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.
Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate contemporane
Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împletește raze imemoriale, îmblânzește astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.
Dintr-un pântec de rouă trezește un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari crește-o putredă floare.
Aștept resurecția pietrelor căzute din spații
Unde îngerii morții fac în tămâi incantații,
Pământul se albește la față de lovituri și de ură,
Invazia catastrofei intră pe ușă cu oase în gură.
Măruntaiele rușinii se-nalță în noapte spre stele
Gândurile introspecției prăpastiei devin rebele
Și-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morți cum pacea-n somn o strigă.
Se desface pielea pământului în haine împuțite,
Păcatele contemporane au zboruri ascuțite
Și intră unu-n altul ca ruinată iedera în noapte,
În ocean de lacrimi lumea catastrofal se zbate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
Adâncim gândirea prin pletele de stele,
Pururea să fim iubire și cuvânt
În care-orice iluzii sunt trecătoare flori,
Putredă cenușă în vatră de pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul tau
Ochii umezi de lacrimi
nu vor să spele din amintriri
umbra trupului tău.
Buzele tremurânde și firave
caută să guste flămânde
aroma trupului tău.
Mâinile întinse sre tine
încearcă să redefinească
formele trupului tău.
Singurătatea clipei efemere
îmi crispează trupul dezvelit
de căldura trupului tău.
Liniștea ce mă apasă
nu poate să șteargă din memorie
fremătul trupului tău.
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai
Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Și speranțe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.
Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocențele să strângă,
În paharul fără de noroc.
Hai în târg a căuta credință,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aștepta... recunoștință,
Vulturii destinului i-am vrut.
Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ți-e la fel ca o grădină
Și mereu prin el m-am rătăcit.
Hai să așteptăm luna să vină,
Hai să așteptăm un curcubeu,
Nu cred că ceva o să-l rețină,
Hai să-l așteptăm, nu este greu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!