Știu doar atât, că inima-ți fur
Stele de lapte țâșnesc din ochii tăi,
Iezii din flori le sug pe apucate,
Miroase cerul sângele iubirilor curate,
Ne ascundem taina în știutele văi.
Visul este-atins de iarba crudă,
Pământul încolțește vechea ispită,
Veșnicia-n suflet arde, mă incită
Trilul ciocârliei din lumina surdă.
Cântă și umbra ei, în inimi se revarsă
Aripi de zbor peste povestea noastră,
Poveste deschisă în zarea-albastră
Punând fericirea în fundă de rază.
Ne-atinge primăvara cu verdele pur
Pe frunți, pe coapse-n mișcare,
Nu știm dacă-n noi e vis sau e soare,
Știu doar atât, că inima-ți fur!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Iubirea
Nemărginită,
Netămăduită,
Ne bagă-n ispită,
Ne-atinge, ne-alintă.
Cu flori e sfințită
În creuzet de ghindă,
Prinde aripi, s-agită
Și de zbor e-avidă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul îmi deschide pleoapele în zori
Aripi se învârt printre frunzele moarte,
Rotunjite maiestos în inimi încercate.
Zborul meu trece cu vântul în zare
Punând peste răni la aripi culoare.
Visul îmi deschide pleoapele în zori,
Din sânul tău sug lapte îngeri și cocori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zburăm spre stele...
Sunt cu ochii pe tine,
Nu-mi părăsi speranța,
Nu ieși pe ușa
Unde-i lipsă clanța.
Mai bine intră-n mine,
În domul de iubire,
Te voi simți un înger
Cu zbor în prelungire.
Ne-om ostoi în farmec
Din ochii tăi țâșnind,
Aș vrea să-mi fie viață
Un dulce labirint.
Să ne ascundem gesturi
În fapte împlinite,
În ochii tăi doar stele
Ce mă ating, fierbinte.
Luminile să curgă
Din oglinzi în cafele,
Speranța să ne pună
Clanțe în vâlcele.
Să ne ascundem ritmic
De lume printre flori,
Să zburăm spre stele
Pe aripi de cocori
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunți suferitoare,
Oh! ningeți, albe flori de măr.
Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitați, dormiți sub liliac.
Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocență răpitoare:
Amanți cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.
Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Și-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naște ca o floare
Ah! de-aș muri sub nucul lat.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Umbră cu imaginație
Pe-o umbră cu imaginație
Desenez o inimă cu grație,
Desenez buzele-n cuvinte
Și fluturii cu aripi infinite.
O pasăre ciugulește ușor
Din visul ce curge în zbor,
Tu râzi, umbra dispare
Sugând lapte din soare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserarea dorurilor mele
Sub gândurile cu pălării de flori
Zâmbesc în rouă boabele de stele:
Doi ochi bătuți în aripă de fluturi
În primăvara încercării mele.
Tu cânți în struna unui măcelar
Ce-nvârte moartea-n limba dinspre zei,
Păianjenii din vorbe prelungesc grădina
Unde se plimbă umbra decoltând căței.
Se răsucesc în mine steaguri curcubeu
Și-aștept în spaima gândului din flori
Religia iubirii cu dragoste s-o porți
În cerul tău de îngeri cu sânii roditori.
Zâmbesc la rana pusă între miez de foi
De leacuri odihnite în prelungi istorii,
Ochii tăi se zbat ca șoimul care trece
Cu prada crudă pe statui de glorii.
E primăvara înălțării mele
Și-i primăvara ta sub boabele de stele,
Pe elipsa zborului de fluturi
Crește înserarea dorurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi pentru iubire
În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Și am zburat s-aduc lumină
Pe țarna plină de rugină.
Tu șlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Și te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată
Să-ți pună și ție în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci și să cobori
Copiii îngeri printre flori.
Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le șoptești ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...
Că știm să trecem peste munți
Și marea-n ochii celor mulți,
Că știm ce-i pâinea în iubire
Și Sfânta Cruce-n mănăstire.
De-aceea spun că-n visul meu
Tu porți culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa aceasta miroase a verde
Iarba pufoasă doarme a ploaie
La atingerea mâinii scăldată în dor,
Vântul răgușește când pipa își moaie
Fulgerele rostogolite în aprigul zbor.
Îți admir fericit zulufii în trepte
Căzuți pe obraz, punându-ți contur
Iubirii curate trasate-n concepte
În clipa cu fluturi, în zborul lor pur.
Doi aștri tereștri pun clipă în clipă
Pe tufa de iarbă cu florile-n cer,
Sângele nostru aievea înghite-o aripă,
Zboru-n stomac se-nalță stingher.
Clipa aceasta miroase a verde,
A trandafiri crescuți în surâs,
Iarba pufoasă prin ploaie te vede,
Ochii de-apus se scaldă în plâns.
Mi-ascund somnul în sânii visării,
Blândețea mea tace demult,
Umbra mi-a plecat în valurile mării,
Acolo te aștept și te ascult.
Ești toată un cuvânt, ești poezie,
Cu ploaia iarba înflorești,
M-atingi cu ceața veșniciei
Și-n țepi adânci încă iubești.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi prind când dorul mă apasă
Măicuța mea când dorul mă apasă
Aripi prind, prin nori, să zbor acasă,
Să-ngenunchez țărânei și virtuții,
Să depăn amintiri, în praful curții
S-adun în sân și mere dar și nuci,
S-ascult în zori și mierle dar și cuci,
Să merg la pescuit în apele cu stele
Unde-noată luna în valurile rebele,
Unde lebăda ca semn de întrebare
Gâtu-și rotunjește în razele de soare,
Unde tricoloru-i mândru în ferestre,
Cruce din istorii pe iatagan de creste.
Măicuța mea când dorul mă cuprinde
Sângele de neam ca flacăra m-aprinde
Și ard în zbor s-ajung cu nerăbdare
Să-ți ating lumina de românească floare.
Nimic nu e mai scump în lumea toată
Decât a fi acasă, pe prispă, laolaltă
Și frați, dar și bunici, frumoși nepoți
Punând cununi la stâlpii de la porți
În ochii tăi speranță mă re-ntorc
Să-mi fac din obicei izvor de foc,
Să ard îngenunchind profund, fierbinte,
Pătruns de amintiri, de vise sfinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiestria clipelor noastre
Pământul mângâie tangentele timpului
Cu aripi de albi porumbei,
Oamenii curbează orizontul înaltului
În parfumul florilor de tei.
Poetul îndeamnă Floarea Albastră
Să vină la lacul împodobit cu stele,
Scriu cu sânge pe cerul iubirii
Punând în clepsidre nisip și pietricele.
Pământul mângâie, universul încântă
Sferele invizibile, albastre,
Muzica printre aripi de albi porumbei
Înalță măiestria clipelor noastre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Targa de spital
Zodia cu rouă fără rod
Își târâie picioru-n iarba crudă,
Clopotul îi sună dintr-un melc,
Semnul ei e rudă-paparudă.
S-a scăldat în sângele de piatră,
A fluturat cu nurii peste tot,
Dracii sug din laptele-i untos
Făcând din cimitire doar imensul tort.
Nimeni nu adoarme cu oasele sub cap,
Nimeni nu mai gustă din sângele de cal,
Doar viermele parșiv mușcă din trupul
Poporului pe targa de spital.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul Pitic
Universul Pitic se rotește-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieșite din neuronii în formă de glastră.
Când fluturii bat din aripi în mișcare vioaie,
Universul se trezește în pragul iubirii,
Aleargă-n spațiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort și-l toarnă în cupele-nnoirii.
Fericirea mi s-așază la piept și s-aprinde
Când tu-ți speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în brațe, te duc spre Dumnezeu.
Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se așază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupțial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele roz al iubirii
Am uitat să te strig în fiecare dimineață pe nume
Afară zorii își trezesc iarba
Cântă cocoși și în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul își varsă capul în zăpadă florilor de cireși rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Șade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ți în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul pașilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munți, așteptându-și iubita.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te nasc în mine rază de-nceput
Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață,
Ne dăruim săruturi cu ardoare
La o ceașcă de cafea cu aburul în soare.
Zâmbetul tău coboară dintr-o poză,
Ai buzele petale dintr-o roză
Care a crescut ușor în mine
Cu rădăcini de dor și de iubire!
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu știi că-i porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!
Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să-mi fii cânt ascuns în colivie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te salut din lungul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste munții-nalți, peste adânc de ape.
Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut
Amestecată-n sângele iubirii
Înflorind pe culmea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră fi-va pomenită
Mi-am pus tinerețea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfințită din ghiers de viori.
Viorile ajuns˗au la tine în brațe,
Brațele s-au făcut ram de poveste și dor,
Povestea și dorul au început să ne-nalțe
În propria casă cu soare˗n pridvor.
Timpul a mușcat hoțește din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.
Acum tinerețea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfințită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase iar a dor și vară
miroase a fân, a flori și viata
miroase-a zbor și-a seri cantand
a ceas batand din aripi ude
a primaveri cu dans de flutur.
miroase iar a nopti rapuse
de inimi ce-n iubiri se zbat
a gangur de povesti ascunse
la umbra nucilor din sat.
miroase a mesteacan dulce
a papadii ce umbla-n zori
a plans de salcii si naluce
a dor si lungi imbratisari.
miroase iar a pasi prin ganduri
si a suspine in amurg
scrisori pe frunze si pe ciuturi
a dragoste in demiurg.
miroase iar a seri de vară
a lacrimari în ochi blajini
a-ndragostiri ce or sa doară
de așteptări, fiori și vini.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire la capatul lumii
Erau la capătul de lume doi ochi sublimi ce nu-i știam,
Puteam să ferec amintirea mai multor vieți în luciul lor,
Atât de tainic și adânc ca trilul unei păsări pe un ram
Ce-așteaptă însetată un strop de apă să vină dintr-un nor.
Mai știu că mi-am vândut visarea unei triste amăgiri
Pentru un pumn de stele ce luminează viața-mi dintr-odat,
O, ce întristător comerț, ce neștiință și câte prăbușiri
Pentru-o iubire la capătul de lume ce doar m-a întristat.
Și prin rotirea firii nepotrivite-s și acele nevinovate de la ceas
Când vezi la noi un soare arzător acolo-i iarași noapte,
Si-atunci și cerul și pământul devin ca două ființe de pripas
Ce nu mă mai ajută cu nimic și nu mai au însemnătate.
Și iarăși mă întreb dece nu mă ajută luna, regină peste noapte
Ea care-mi știe visul, și dorința de a pleca la capătul de lume,
Să caut ochii să-i știu ai mei, și să îi am mereu aproape
Ochii aceia ce-i știu doar eu, și ai cui sunt, dar nu spun nume?
De ce?...
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu mai știu...
Eu nu mai știu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subțiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.
Eu nu mai știu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărțirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.
Eu nu mai știu dacă exiști
Sub cerul înecat de aștri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaștri.
Eu nu mai știu ce e iubirea,
Eu nu mai știu ce e durerea,
Eu nu mai știu dacă exiști,
Știu c-a intrat în zbor, tăcerea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!