Calul zburător

A venit uşor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit uşor zâmbind
Încet dragostea şoptind

Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum

Ochii mov şi plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară

Zboară şi nu mă găseşte
Plânge şi speriat priveşte
Ce-n lumină creşte, creşte
Inima ce o iubeşte

poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit uşor

ca un vis prin vis a ve
nit a pus la plămâni
a venit uşor zâmbind a
dus la milano şi adus
încet şoptind
ceva greu de redat
despre un înger desenat
cu cretă de un bărbat
mort acum
un înger cu aripi de dantelă
neagră
nefiresc de neagră
aproape de fum de corona
virus
înger galben de ceară
a venit prin vis ca un vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt

Un vânt ce bate-acum afară
Îmi spune-ncet, şoptind uşor
Vorbe dulci cu gust amar
Ce doar tu, iubito-mi zici.

Printre frunze-l văd cum zboară
Şi-l aud greu, respirând,
Cum alintu-ţi îmi aduce
Pentru inima-mi speriată.

Amorţit îi spun să plece
Înspre tine demon sfânt,
Să îţi spună cum mă vede
Cât de trist în dor eu plâng.

Urca-n el înger iubit,
Lasă-te plutind uşor.
Când aici tu vei ajunge
Bate-n geamul plin de dor.

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNGER

ÎNGER
autor Ludmila Maciuga
Mi-a venit în noapte-un înger,
L-am simţit cum m-a atins,
L-am văzut atât de sincer,
Nemişcată l-am cuprins.

Aveam multă timideţe,
Şi stăteam fără mişcare,
Văzusem, o fumuseţe,
Care n-are-asemănare.

Îmi stătea vecin, alături,
Nu mi-a spus, nici un cuvânt.
Armonii simţind în gânduri,
Iar în suflet un avânt.

Genele-am deschis uşor,
Mi se luminează faţa,
Şi-l mai văd şi-acum cu dor,
Îmi şopteşte cu Amor,
Bună dimineaţa...
2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul roz

Înger din visările-mi rebele,
Cum ai reuşit, cum ai ajuns
Tu, din universul nepătruns,
În furtuna gândurilor mele?

Le-ai văzut, în cerul plin de stele,
Nopţile, dorindu-l şi zburând?
Spune-mi, recunoaşte, înger blând:
Ţi-au plăcut, erai chiar tu în ele.

Ai venit, plutind pe aripi roze,
C-un surâs pe buzele-ţi fiebinţi,
Cu lumină-n ochii tăi cuminţi
Şi-un parfum plăcut de tuberoze.

Te-am primit în braţele-mi deschise
Şi te-am strâns, cu drag, la pieptul meu,
Ca şi când noi doi - un singur eu,
Am fi fost în raiul dintre vise.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Cu ochii lacomi de iubire,
Privesc cum pe sub geamul meu treci,
Inima mi-e plină de fericire,
Chiar dacă paşii tăi sunt reci,

Ştiu că pe altul îl iubeşti,
Ştiu că pe altul îl săruţi,
Şi de pe alte buze
Cuvinte de dragoste vrei să asculţi.

Dar nu o să uit niciodată
Clipa în care la mine ai venit
Şi ochii tăi de înger
Cu ochii mei s-au întâlnit!

poezie de Vladimir Potlog (27 iunie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger şi demon

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiţi de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...

În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
şi-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simţăminte seci.

Făţarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumeşti,
şoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ţi place să citeşti.

Înger şi demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-şi piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...

Mă-ntorc la iarba verde de Acasă...
Ca prin minune, sufletul mi-e-ntreg
şi viaţa mi se pare iar frumoasă
când visul, de blesteme îl dezleg.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara şi lumina mea - fiicei mele

Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când priveşte cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi coloraţi
Inimă ce împarte vin şi odihnă
Tu, micuţa mea, eşti sufletul tatii peste ani şi pasărea ce creşte
Cu ochii bogaţi de atâta blândeţe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
şi Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor creşte aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopţii,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înţepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streaşină vieţii,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să muşc din coaja cerului.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger zboară

- cu dedicaţie pentru Pescăruşul Fericirii

Un înger de lumină zboară
Prin fiinţa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...

Şi din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viaţa asta sens.

Prietenia-i un amnar!
Este al vieţii noastre har.
Lăsaţi panerul cu minuni
Să ne-nsoţească în furtuni!

Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.

Şi pică lacrimă şi ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simţim şi spunem: vrem schimbare!
Dar porţile interstelare,

Ne ţin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite şi de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mădălinei

Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.

Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârşitul lumii.

Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.

Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viaţa a fost doar un vis.

Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.

Noaptea, cerul îşi aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" străluceşte printre ele.

poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger suspendat în vise

Îmi suflă vântul prin vene,
Pneumatic, nebunatic;
Sunt un înger fără pene,
Singuratic, enigmatic...

Îmi curge apa din sânge
Prin privire, hidraulic;
Sunt un înger care plânge
De-o murire, somnambulic...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deşi din lut eram, de Cer făcut
Şi nu din Duh, ca înger blând născut.

Şi azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el şi de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viaţă, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o pala de vant

Pe o pală de vânt
cuvinte zburau însingurate,
departe de orice adevăr
uitat prin sertare prăfuite.

Pe o pală de vânt
un înger îşi răsfrângea amăgit
aripile arse de soare.

Înger şi demon,
opreşte ceasornicul
să bată mai încet
liniştea.

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zborul meu mă simt condor

Semeţ, peste un pisc de vreme,
privesc în jos.
Zăresc trecutul,
o pajişte, un verde de smarald.
Croiesc cu aripi drumul falnic,
destinul îl curbează în spirală,
răscruci cu cedri sunători,
ce plâng cu-al lacrimii suspin,
privind la frunza lor cuprinsă-n vânt.
Un arc de luna se arată,
e prins într-un alai de stele,
jos, creanga magică de cedru.
În zborul meu, ca un condor
netulburat întind un braţ
şi smulg o rămurea de cedru...
iar... cedru mut
se tânguie şoptind la lut.
La poala-i lacrimi verzi, smarald,
coroana-i îndreptată-n sus,
priveşte la condor şoptind...
- Tu înger neştiut!

poezie de Gheorghe Şerbănescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta...

Vine o zi când nu poţi refuza aerul
fără soarele meu
care s-a strecurat în odaia ta.
Vine o clipă în care reflexia lui va străluci
în ochii tăi prea plini de mine.

În partea asta a lor am rămas
la prima mângâiere.
Aerul pe care nu-l mai aveam atingea inima ta
cum parfumul crud şi dulce al primăverii
atinge inima iasomiei.
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta
când un zbor fără tine m-ar ucide?

poezie de Camelia Opriţa din Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minţi, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheaţă,
ce-mi spală gândul nopţi când mă trezesc în ceaţă,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalţă jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aştept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mişcă dor în dune
peste deşert de aur, ce-ţi fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ş-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei şoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să ştii că prin a nopţii de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

Şi să-mi deschizi fereastra, să trec o boare sântă
Prin oalele uitate de veştejite flori,
Să mângâi cu suflarea-mi a ta faţă pălindă,
Ochii tăi gânditori.

Dar de-i muri tu, înger de palidă lumină,
O, ce m-aş face-atuncea, mărite Dumnezeu?
O să te plâng cu vântul ce fluieră-n ruină
În rece zborul său?

Înger venit din ceriuri, oi plânge al tău nume,
L-oi sămăna-n flori palizi şi-n stelele de foc,
Cânta-te-aş ca şi râul cel scuturat de spume
În nopţi ce stau pe loc.

Şi aş primbla durerea-mi pe mări necunoscute,
Prin stânci ce stau în aer, prin munţi cu cap de fier,
Prin selbele bătrîne şi prin pustii tăcute ­
Prin nourii din ceriu.

Pân' ce bătrân şi palid, cu cap pleşuv ca stânca,
Aş rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun'
Şi aş culca în piatră inima mea adâncă,
Cu dorul ei nebun.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!