Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţilor, de nu veţi putea cânta, să ştiţi că este o boală care vă roade adâncul fiinţei voastre sufleteşti, sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat, iar dacă nu le veţi putea vindeca, să vă daţi de-o parte şi să lăsaţi locul vostru celor ce vor putea cânta.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi scrisori

O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate,

Eraţi iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum.

Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, şi visul meu era aşa de-ndurerat.

O, vechi scrisori, mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit şi-aşa de şubred în iubire.

Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum şi gândurile voastre moarte,

Cu negre flori voi presăra întreagă aşteptarea...
Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori: aţi răzbunat uitarea!

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricile noastre, mai ales frica de pierdere ne face sclavii perfecţi. Omul face orice doar să nu piardă ceva ce consideră că îi aparţine, mai ales dacă a depus efort şi muncă pentru a obţine acele lucruri: - o relaţie. - avere. - reputaţie. Dar câte din aceste lucruri ne aparţin cu adevărat? Sunt ele ale noastre? Ce anume am putea spune că ne aparţine şi cum putem să fim eliberaţi de frica de pierdere?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii pot tânji după certitudine absolută; ei ar putea aspira la aceasta; ei s-ar putea preface, că au obţinut-o, la fel cum fac partizanii anumitor religii. Dar istoria ştiinţei ne învaţă că cel mai mult ce putem spera este să ne îmbunătăţim înţelegerea, să învăţăm din greşelile noastre, să avem o abordare asimptotică a Universului, dar cu clauza că: certitudinea absolută ne va scăpa pentru totdeauna.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase scrisori

Singuri morţii mai scriu scrisori de pe front
Eu parcă-i aud scrijelind
răcoare de ierburi
cu mâna
în care rugineşte un glonţ.

Parcă şi eu eram cândva o iubită
cu părul nebun
alergând să-şi îngroape duminicile
în faţa unui mormânt,
dar parcă eram mai mult, mai mult,
această linişte de tine
în care se mai întâmplă, arar,
doar putreziri de frunze.

Nu-i aşa, toamnă, nu-i aşa
că te vei ţine de cuvânt?
Mi-ai promis
un stilet în dreptul inimii
o să aştept
poate îmi voi face o casă,
poate îmi voi face un rost,
cum suavele din trecut
lasă resturi de evantaie
pe nisip.

Voi aprinde o lampă
într-un tango de demult
şi voi citi, pe genunchii lui,
cele mai frumoase scrisori de dragoste.
Cele mai frumoase scrisori
de pamânt...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul felurilor de spune adio

Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aş putea scoate ochii la amândouă.
Le-aş putea sfâşia ca pe un vechi şorţ brodat.
Dacă le-aş îngrămădi în maşina de spălat sau în storcător,
s-ar putea ca o parte din durere să se dizolve, o pată murdară plutind.
Poate aruncându-le la tomberon aş mistui pierderea.
Nu mai spun că – asta, da, afacere – telefonul m-ar costa mai ieftin.
S-ar termina cu lungile călatorii aeriene pe vreme pâcloasă.
S-ar termina cu râsul isteric şi cu binecuvântarea acelui preot al bursei.
Preot care probabil mai pluteşte încă pe perna lui de ceaţă.
Binecuvântează-ne. Binecuvântează-ne.

Trebuie ca eu, stând aici cu sufletul tulbure
să te binecuvântez?
Vremea propagandei a trecut.
Sunt acum aici, pe tăişul adevărului.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai străveziul peşte al memoriei
care alunecă înăuntrul şi în afara creierului meu.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai simţurile mele răvăşite
de cămaşa de noapte mângâind-mi trupul ca o lumina care se stinge.
Îmi aminteşte sărutul inventat de noi, limbile ca nişte poezii,
întâlnindu-se, retrăgând-se, invitând, iscând febra unor nevoi urgente.
Râsete, hărţi, casete, atingeri cântându-şi potecile –
toate rupte şi depozitate departe, într-o cutie de fontă.
Moartea monotonă se agaţă de mine şi doar
întuneric invitând întuneric se scurge din cutia neagră.
Trebuie s-o golesc şi-apoi să aşez inimile şi picioarele
perechii care am fost unele peste altele deasupra unei stive de lemne
şi-apoi să dau foc, cum şi mie mi s-a dat foc odată, lăsând învolburarea
de flăcări să urce la cer,
înroşindu-l, ameninţător, până la incandescenţă.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vreme nu visez în versuri
Nici nu mă mir măcar, nici nu respir
Eu, care trimiteam prin Universuri
Navete spaţiale de delir...

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura, atât cât se putea vedea de sub mustaţa groasă, avea un aer crud şi dinţii – deosebit de albi şi de ascuţiţi – ieşeau peste buzele de o roşeaţă neobişnuită pentru un bărbat de vârsta lui. Urechile îi erau palide, cu vârfuri foarte ascuţite, bărbia largă şi puternică, obrajii traşi, dar fermi. Toată fiinţa lui emana o paloare extraordinară, aproape inumană.

citat clasic din romanul Dracula, 2 de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest lucru îl face atât de adevărat. Ochii tăi – sufletul tău sunt acolo, dar restul din tine continuă să fie nedefinit. Aceasta este frumuseţea copilăriei. Ochii îţi arată tot ceea ce ai văzut până atunci, dar restul din tine este deschis posibilului, spre orice ar putea să apară.

Bree Despain în Divinul negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori

Iţi scriu şi acum scrisori imaginare
Căutând orbit lumini de felinare
Să văd măcar,
Am obosit s-aud doar sunet de cicoare.
Îmi pipai scrisul încet, nesigur
Citesc cu mâna şi mă-nfrigur
Pierdut, absent.
Nebun, desigur.
Citesc din nou acum văzând
Fiori mă trec, un negru gând
Sunt pete doar.
Niciun cuvânt.

poezie de Ana Nistor (noiembrie 2011)
Adăugat de Ana Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copil fiind, adesea mă-ntrebam
Când voi putea să scriu scrisori?
Ce sunt acelea sărbători?
De răutăţi habar n-aveam.

Acuma scriu, dar nu scrisori,
Citesc, dar nu-nţeleg nimic,
Adesea cad, dar mă ridic
Şi ştiu ce-s alea sărbători!

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îndrăgosteşti, şi nu ştii de ce, nu ştii ce are a face fiinţa aceea, străină până atunci, cu tine, cu cine ai fost până atunci, cu cine vrei să fii. Şi totuşi, ei, fiinţei aceleia, îi dedici totul, pentru ea începi să te sacrifici. Pentru ea pui în discuţie valori şi convingeri la care ţineai până atunci. Faci şi suporţi lucruri de care înainte te-ai fi ruşinat, şi te temi că s-ar putea să te mai ruşinezi: umiliri, provocări, trădări, întoarceri; nimic nu-ţi mai foloseşte pentru a te face să-ţi deschizi ochii, ca să nu cazi în pericolul de a numi iubire ceea ce s-ar putea să fie doar o boală.

citat din Catherine Spaak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt chip

Vremea-nalţă şi râdică,
Vremea face, vremea strică,
Vremea suie şi coboară,
Vremea surpă şi doboară,
Vremea schimbă şi preface,
Şi războaiele şi pace,
Vremea toate răzvrăteşte,
Schimbă şi schimonoseşte,
Vremea pe vericine-nvaţă,
Vremea dascăl şi povaţă,
Vremea din linişte bună,
Face vânturi şi furtună,
Vremea iar după furtună,
Face şi linişte bună,
Vremea bucură,-ntristează,
Suie-n tron şi destronează,
Vremea-nalţă, vremea creşte,
Vremea iarăşi micşoreşte,
Toate sunt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.

poezie clasică de Barbu Paris Mumuleanu (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pe cineva ce mă ignoră, mă face să sufăr la orice pas, a cărei fericire mă face fericit. S-o schimb n-aş putea. E Ţara mea!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii stau la capete de poduri

trăim de-o vreme numa' în coduri
ca un boxer intrat în clinci
toată viaţa tragi în chingi
dar nu trecem dincolo de poduri

eu te detest, tu mă urăşti
care truc şi care trac
ar mai putea veni de hac
comandorilor de găşti?!

atmosferic ori geografic
cod de ploaie, cod de frig
la orizont un biet covrig
măreşte hărmălaia în trafic

cheia n-a fost o deviză,
trandafirul sau săgeata
ne-au împotmolit şi gata:
că nu mai ieşim din criză!

c-a fost rău sau c-a fost bine
ne-am săturat de-atâţia... escu
iar la urmă ne-am ales cu
ce să mai zic, ştiţi voi cu cine!

trăim de-o vreme numa' în coduri
ce să faci să te fereşti
cu noroiul din fereşti
şi lupii care stau la capete de poduri?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare

privindu-te pe furiş
culcuşindu-te fetus în mine
aş putea crede
că ai ajuns în Nirvana
dar mereu te aud
mai ales în întuneric
numărându-mi respiraţiile
încercând să mă ţii viu
1296,1297...5000...

aşa cum stai ghemuită
să nu-mi ocupi toată iubirea
nu-ţi pot zări teama
ochii tăi sunt mereu plecaţi
după Dumnezeu
în încercarea ta sisifică
de a mă face etern

iubito iubito
îţi strig în toate gândurile
ca nu cumva să mă aud
şi să mă cred
toate sunt aşa cum trebuie să fie

uite
pescăruşii vor colinda marea
şi mâine
furtunile vor veni şi vor pleca
stelele tot ale cerului vor fi
până se vor face perseide

cocoşii toţi vor cucurigi
aşa cum au făcut-o
şi în joia neagră

să nu mi te crezi cumva Iudă
căci orice ar fi
îmi rămâi Magdalenă...
chiar şi atunci când numărătoarea ta
se va opri

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne asigurăm că cei care vor veni după noi vor spune despre noi că în vremea noastră am făcut tot ce se putea face. Am terminat cursa, i-am păstrat liberi, am păstrat credinţa.

citat din Ronald Reagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a pleca la Viena, chiar în dimineaţa plecării, el a ars scrisorile matale. Ştiu sigur asta. Dar cele de la Viena, cele din călătorie, au rămas. Şi scrisoarea matale de pe Rin, n-a citit-o. Nu mai putea citi. Era un teanc de scrisori pe masă. A doua zi după catastrofă, nu mai era. Unde-s? Băiatul nu ştie nimic. În noaptea când dragul meu se odihnea pentru întâia oară, s-au scotocit, înainte de sosirea băiatului, toate saltarele, toate dulapurile. Ce-am putut salva eu înainte, a fost salvat. Restul...

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!