Numărătoare
privindu-te pe furiș
culcușindu-te fetus în mine
aș putea crede
că ai ajuns în Nirvana
dar mereu te aud
mai ales în întuneric
numărându-mi respirațiile
încercând să mă ții viu
1296,1297...5000...
așa cum stai ghemuită
să nu-mi ocupi toată iubirea
nu-ți pot zări teama
ochii tăi sunt mereu plecați
după Dumnezeu
în încercarea ta sisifică
de a mă face etern
iubito iubito
îți strig în toate gândurile
ca nu cumva să mă aud
și să mă cred
toate sunt așa cum trebuie să fie
uite
pescărușii vor colinda marea
și mâine
furtunile vor veni și vor pleca
stelele tot ale cerului vor fi
până se vor face perseide
cocoșii toți vor cucurigi
așa cum au făcut-o
și în joia neagră
să nu mi te crezi cumva Iudă
căci orice ar fi
îmi rămâi Magdalenă...
chiar și atunci când numărătoarea ta
se va opri
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Păpăruz. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.