Sunt obosit
Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar știut.
Sunt obosit de Viața ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.
Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârșit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.
Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt obosit
Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aș ști, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeași.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Și-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:
În trup o nevoie de-a dormi,
În suflet o dorință de-a nu gândi
Și, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranțe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe și-am înțeles multe
Din cele ce-am văzut.
Și mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum și sentimentul că, la urma urmei, capul folosește la
ceva.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Am obosit...
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
și-aș vrea să rătăcesc în nemurire undeva
C-am obosit
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt obosit de tine, Paris...
Sunt obosit de tine, Paris, și de-ntomnare,
Și cât de mult mi-e dor
De valul ce se umflă, de-a ierbii legănare
Sub vântul călător
Dar nu e nici o vrajă să poată să-mi ajute,
Paris, spre-a te uita,
Căci toamna știe bine că frunzele căzute
Mă țin în preajma ta.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învins !
De mult înstrainatul
De-abia ce ti-a sosit,
Asterne-i, mama, patul
Sa doarma dus baiatul
Bolnav si obosit!
Batu el multa cale
De când te-a parasit...
Învins de dor si jale
Pe prispa casei tale
Se culca obosit...
Ci nu-ntreba: pe unde
A fost si ce-a gasit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va sti raspunde
Decât: - Sunt obosit..
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lehamite!
Mi-am luat vacanță de la tine...
Doar ban, aproape, mi te ține!
Un scop ai, cum să te îmbraci...
Doar dacă-ți dau, sexul îl faci!
Sunt card bancar, acces direct...
Și cum n-ai bani, pretinzi ghișeft!
Totu-i ruletă, e un joc...
Mizezi că-ți sunt, veșnic noroc!
Duci lipsă de sinceritate,
Profiți de-a mea naivitate...
M-am săturat, sunt obosit...
Găsește-un altul, s-a sfârșit!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am Obosit De Vin, De Stele
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa atomică
hai, nu plânge, vor mai fi eclipse
nu plânge, vor mai fi eclipse
vor mai fi eclipse
chiar mai grozave eclipse vor fi
la locul lor (?!) al eclipselor
de lună vor fi și oamenii printre care ne-am întâlnit
fiecare cu fiecare:
atom puțin obosit obosit obosit
cu atom aproape obișnuit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: M-ați chemat, deci, aici sunt. Și... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar ședința de azi deschisă. Așa că, puteți începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Așa te prezinți tu la ședință? Ciufulit și... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteți fi mulțumiți că am venit totuși, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e și asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat și schimbă-te în uniformă! Și aranjează-te puțin! Dă-ți cu apă rece pe față, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezești!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeți cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înțeles?
Stela: Greu de înțeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb și să mă aranjez... puțin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Și repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori
Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obosit de-a ști atâtea și mai obosit de-a le lămuri, invidiezi pe Jupiter c-a-nlocuit prin trăznete cuvintele.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Muntele nu ne-a obosit niciodată. Ne-au obosit doar clipele lungi de așteptare și incertitudine când cercetam crestele din spatele cărora trebuiau să apara confrații din alte echipe.
citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Mi-am luat vacanță să te văd
Aveam un dor nebun de tine.
Credeam că singur e mai bine...
De-atuncea viața-i un prăpăd.
Visam "sublim" și nu vedeam
Că sunt departe de-un "model"...
Vedenii aveam, mă înfierbântam;
Mi-am pierdut timp, nu mai am țel.
Eram nebun de întâlniri,
Credeam că "noul" e mai bun
Fără să știu că-s doar "veniri"
Și totu-i gol, nu-i simț, nicicum.
Doream vâltori și "stress "continuu
Să am ce nu mi se dădea.
Uram candoarea în rectiliniu
Și mângâierea la o cafea...
Mi-e dor, sunt obosit de gol
Nu mă înțelege nicio ființă.
Amant, să fiu, nu mai vreau rol;
Sunt doar smerit și cer căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leul alizeu
A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
și nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.
Se odihnește-acum, e trist,
retras din viața-i dură,
nu e nici laș, nici defetist,
e doar sătul de ură.
A obosit și nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.
Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
și îi va fi mormântul.
Doar gândul lui, mereu la ea,
o mai aduce-alături
exact așa cum o știa
din vechile desfături.
A obosit bătrânul leu,
dar încă o iubește
în visul lui, ca alizeu
ce tainic îi grăiește.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turlă cu vin
Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una și mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Și avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Și noi pietre mari tot mai mari și mai mari
Și-am obosit
Și-a obosit
Și ne scuipa
cu scuipatul nostru
Și noi ziceam
"Ce viață!"
Și ea zicea
", Ce moarte!"
Așa am băut o turlă cu vin...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsuri
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că în casă era frig.
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că asta am făcut întotdeauna între răsărit și apus.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
Costum albastru, cămașă albă, cravată galbenă și șosete galbene.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
N-am purtat nimic. Un fular de durere mi-a ținut de cald.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit în fiecare noapte cu o altă femeie.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit singur. Întotdeauna am dormit singur.
De ce mă minți?
Întotdeauna am crezut că am spus adevărul.
De ce mă minți?
Pentru că adevărul minte frumos, iar eu iubesc adevărul.
De ce pleci?
Pentru că de-acum pentru mine nimic nu mai contează.
De ce pleci?
Habar n-am. Niciodată n-am avut.
Cât timp va trebui să te aștept?
Nu mă aștepta. Sunt obosit și vreau să mă culc.
Ești obosit și vrei să te culci?
Da, sunt obosit și vreau să mă culc.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Hopper Hardcover" de Mark Strand este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Însingurare
Sunt tot amurgul înserarii
Sunt patima ascunsa-n flori
Sunt strigat mut al disperarii
In drumul scurt al vietii-n doi
Sunt eu aici cu mine insami
Sunt trupul gandului pribeag
Ce-a obosit sperand in vise
Îngenuncheate intr-un prag
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit să fiu un nimeni
Am obosit să fiu un nimeni
În ochii unui NIMENI.
Doresc să fiu un CINEVA
În sufletul CUIVA.
Ba, pot
- Nu poți,
- nu ai cum,
- vino cu picioarele pe pământ,
- nu ai voie,
- visezi,
- cine ești tu?
Atâtea roți
Se-nvârt pe drum.
Am și eu un cuvânt:
Nu mă predau de bunăvoie.
Iar tu, trișezi
Și n-ai nici un atuu!
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu mă mai pot certa cu nimeni. Sunt prea obosit să ne împăcăm.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De drum nebun
Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat
și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.
Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.
Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!