Muntele nu ne-a obosit niciodată. Ne-au obosit doar clipele lungi de aşteptare şi incertitudine când cercetam crestele din spatele cărora trebuiau să apara confraţii din alte echipe.

citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne intrepătrundem parcă cu muntele, apărându-ne împreună de natura dezlănţuită, de viscolele ce dezgoleau crestele, de furtunile ce dezrădăcineau copacii, de avalanşele care pustiau totul în cale. A doua zi însă muntele ne primea din nou cu liniştea-i maiestuoasa, răsplătindu-ne înzecit efortul din seara precedentă.

citat din Mircea Noaghiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar ştiut.

Sunt obosit de Viaţa ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.

Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârşit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.

Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obosit...

Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai ştiu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viaţă chiar.

Am obosit şi-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
şi-aş vrea să rătăcesc în nemurire undeva

C-am obosit…

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învins !

De mult înstrainatul
De-abia ce ti-a sosit,
Asterne-i, mama, patul
Sa doarma dus baiatul
Bolnav si obosit!

Batu el multa cale
De când te-a parasit...
Învins de dor si jale
Pe prispa casei tale
Se culca obosit...

Ci nu-ntreba: pe unde
A fost si ce-a gasit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va sti raspunde
Decât: - Sunt obosit..

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori

Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuţitul care îţi taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâşietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenţii marini închişi în vasele de cleştar

poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am Obosit De Vin, De Stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul alizeu

A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
şi nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.

Se odihneşte-acum, e trist,
retras din viaţa-i dură,
nu e nici laş, nici defetist,
e doar sătul de ură.

A obosit şi nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.

Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
şi îi va fi mormântul.

Doar gândul lui, mereu la ea,
o mai aduce-alături
exact aşa cum o ştia
din vechile desfături.

A obosit bătrânul leu,
dar încă o iubeşte
în visul lui, ca alizeu
ce tainic îi grăieşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-o să am

N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Şi asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
paşilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlneşte cu pământul
şi când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ţi vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de aşteptare
şi de prea plin!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa atomică

hai, nu plânge, vor mai fi eclipse
nu plânge, vor mai fi eclipse
vor mai fi eclipse
chiar mai grozave eclipse vor fi

la locul lor (?!) al eclipselor

de lună vor fi şi oamenii printre care ne-am întâlnit
fiecare cu fiecare:
atom puţin obosit obosit obosit
cu atom aproape obişnuit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit de-a şti atâtea şi mai obosit de-a le lămuri, invidiezi pe Jupiter c-a-nlocuit prin trăznete cuvintele.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu aud

Azi aud doar vuietul din mine
Şi pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.

Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniştite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aş vrea să fii cu mine-acum din nou.

Simt gustul dorului şi-al tău,
Şi iar, şi iar gândesc la tine.
Ştiu, ne despart doar dimineţi
Ce-au fost scaldate doar de nopţi senine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt obosit

Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aş şti, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeaşi.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Şi-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:

În trup – o nevoie de-a dormi,
În suflet – o dorinţă de-a nu gândi
Şi, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranţe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe şi-am înţeles multe
Din cele ce-am văzut.
Şi mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum şi sentimentul că, la urma urmei, capul foloseşte la
ceva.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai deprimate sunt femeile care încep a îmbătrâni. Se trezesc deodată singure, iremediabil singure, într-un decor veşted şi obosit, fără o afecţiune sinceră in jurul lor, pentru că n-au căutat niciodată afecţiunea, când erau tinere şi frumoase, ci numai admiraţia locvace, elogiul poleit şi sclavia ipocrită.

Mircea Eliade în Insula lui Euthanasius (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit în patul conjugal

Pentru-a treia oară,
Soaţa mă descheie:
- Nu pot, ca şi-aseară,
De 3 X... femeie!

epigramă de Ioan Toderaşcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate verbele în luptă

Când nedreptatea trece pe stradă
liber ca păsările sunt,
să plec sau să rămân,
aştept să se limpezească apele nopţii.
Printr-o sită cu ochiuri mici
şi fără gene lungi
se filtrează întunericul,
lumina se înalţă deasupra.
Mă voi îndoi de tot ce se spune,
trecutul mă obligă să o fac

în jocul evolutiv
ce nu se lasă înfrânt.
Crezul meu obosit de aşteptare
doreşte o schimbare,
cu toate verbele în luptă
ceva trebuie să se întâmple,
dar lupta nu se va opri
fără pâinea rezultatelor
aşezată pe masă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănâncă doar când îţi este foame şi dormi doar când eşti obosit!

proverbe zen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a obosit cuvântul...

Mi-a obosit cuvântul şi-n tăcerea sacră,
Priveşte cu ochi trişti voinţa ce masacră
Şi vis şi bucurie şi vers înflăcărat,
Şi şade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.

Şi-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Şi n-a spus niciodată că şi pe el îl doare
Şi sufletul şi fila şi soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!

Mi-e istovit cuvântul şi-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veşminte,
Să-şi bandajeze suflet şi răni să-şi oblojească,
Că e aşa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...

Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, şi spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranţă şi zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supliciu sau favoare

Astăzi
ochiul mi-e obosit
de-atâta alb ce-a poposit în floare.

Pe sub pervaz
grăbită iedera îşi croieşte
drum,
amintind obsesiv
de patimi ce-nrobesc
şi-adună plânsul.

E poate doar supliciu sau favoare
să laşi să se prelingă peste buze
amara lacrimă spre aşteptare.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octogenarul văduv

Obosit a adormit,
Noaptea lângă o babuşcă,
Cu pistolul ruginit
Şi femeia goală puşcă.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana: Alo, da! Cine e la telefon? Secretariatul general al Împărăţiei? Cine? Măria Sa Împăratul? Da... Vi-l dau imediat pe Făt-Frumos... (Făt-Frumos, obosit de luptă, preia telefonul.)
Făt-Frumos: Alo! Da, Măria Ta! Făt-Frumos la telefon. Nu Făt-Frumos din tei... Făt-Frumos din Balta Albă... Cum? Ce fac? Mă lupt, Măria Ta... Pentru slava şi onoarea Măriei Tale... Mă lupt cu un pârlit de zmeu, care-şi spune Zmeul Zmeilor... Cum? Să nu mai luptăm? Aaaa! S-a semnat tratatul de pace cu toţi zmeii, fără deosebire de naţionalitate... Să depunem armele? Am înţeles, Măria Ta... (Obosit, se aşează pe scaun. Zmeul Zmeilor se aşează şi el, cu spatele la Făt-Frumos.)

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!