Zgomotul surd al roților negre se pierdea în aglomerația de pași și urmele timpului scrijeleau adânc gânduri nespuse pe asfaltul fierbinte. O priveam în tăcere, cuprinzand într-o palmă mică, întinderea nesfârșită a cerului albastru. Soarele ațipise într-o geană de amurg și aripile albe de metal mângâiau pământul cu mantia umbrelor. Doar vântul cobora agale pe pistă, cu bagajul viselor îndesate într-o doară, fără regrete. Ne-am strâns în brațe, cu toată puterea iubirii care ne unea. Era atât de frumoasă. I-am făcut o poză cu sufletul și zâmbetul ei, mereu tânăr și viu m-a îmbujorat. Și-a cerut iertare că pleacă. Eu mi-am cerut iertare că n-o pot urma.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-aș strânge bagajul viselor într-o clipă. Fără regrete, fără șoaptele timpului prinse într-un mănunchi de amintiri târzii. Mi-aș face cuib din mangaieri, pe aripa umbrelor răsărite din jalea taincă a nopților. Aș arde ca jarul de dor nestins...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceasul acela ne-am rugat amândoi în tăcere, înăltându-ne la margine de asfințit fiecare bătaie a inimii. Sub lespedea grea ne-am ascuns întunericul tainic și mândria rece, stăruitoare. Din zare, doina gândurilor nespuse se înălța falnic în ecouri mute. Sub pașii mici, o mare de suflete cuminți, ispitite de zgomotul vieții, se legănau sărutând cu atingerea delicată, adâncuri de timp necuprins. Mângâiau lutul moale și apoi într-o frântură de clipă, pe ramuri de salcie bătrână împleteau zorii proaspeți cu brațe de Cer.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am oprit să ne odihnim iubirea la marginea unui apus văratic de șoapte. Molcom, sărutând mireasma umbrelor fade, noaptea cu tainele necuprinse de freamătul timpului, ne îmbrățișa. Miroseai a flori și a vise răsfățate de zâmbetul dimneților de vară. Pofta flămândă a buzelor tale roșii, îmi cuprindea inima, purtând-o în adâncul albastru al valurilor învolburate. Vântul hoinărea nestingherit printre amintiri, într-o dulce chemare a ispitelor și marea ne ademenea pașii spre o noua zi. M-ai strâns în brațe cu grijă, fără să tulburi glasul tăcerilor. Eram în sfârșit acasă. Într-un fel, îmi pierdusem locul în lumea aceasta, dăruită sufletelor străine în lipsa ta..
Andreea Palasescu (1 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am sărutat mâinile îmbătrânite de vis neîmplinit, brăzdate pe alocuri de trecerea greoaie a răsăriturilor mute. Mi-am ascuns sufletul în căușul lor. Într-o zi, adierea blândă a dorului o să-mi restituie fiorul trăirilor într-o răsuflare de clipă. Ne-am însemnat fiecare cu propria Cruce si adâncă smerenie. Dumnezeu ne era liant și pace în zbuciumul lumii din noi. Ne era punte și călăuză în aglomerația de ispite care mușcau din suflet hulpav, fără vreme de vindecare. Eram murdară de păcate și urlau în mine tăcerile necontenit.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am întâlnit în rugăciune, iertându-ne. Ne era dor de noi, într-o lume mică în care spațiul era limitat de o privire. Am înțeles că e necesar să ne iubim azi. Mereu azi cu toată puterea inimilor sărace. Și să-l rugăm pe Dumnezeu ca mâine să ne fie viată și dar...
Andreea Palasescu (18 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am pus capul pe umărul său. Tăcerea sfâșietoare care plutea tainic peste umbrele fade ale clipelor, contrasta vizibil cu zgomotul gândurilor neodihnite de glasul inimii. Nu mai știam drumul înapoi către mine. Fără o șoaptă mi-am rezemat amintirile de podul palmelor și am așteptat răbdătoare să curgă picuri de timp din văzduh, ca o ploaie de vise menite să limpezească tumultul îndoielilor. M-am apropiat să-l sărut pe umărul gol. Mirosea a flori de câmp și a nopți de dor, rătăcite într-o întindere nesfârșită de apus. Era totul și cerea totul. Doar trecutul rămăsese împachetat în bagajele vremii, fără să ceară răspunsuri întrebărilor nerostite. Iar eu hoinăream prin lumi colorate, căutându-mi neoprit sufletul. Într-o zi îl dăruisem voit, fără regrete, ca o dovadă clară a iubirilor nemuritoare..
Andreea Palasescu (7 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am strâns în tăcere toate amintirile. Separat și demn, fără nostalgii sau regrete ca niște oameni mari. Simțeam că n-au nici o noimă cuvintele fade, fără esență validă, menite să păstreze mirajul aparențelor. Timpul o să curgă lent și lacom, aruncându-ne în brațe de hazard efemer, fără menanjamente. O să uităm. Nu pentru că e impus în legile nescrise ale existenței ci pentru că altfel, indubitabil ne-am sufoca de nevoie reciprocă. Trăim într-o lume stranie, însetată de critică și superficial. Ne vom da sufletele la schimb, nesocotind orice glas de gând. Nu-i ca și cum într-o aglomerație de călători prin hazard, n-am găsi un înlocuitor. Tu ști cel mai bine...
Andreea Palasescu (11 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine încă apunea soarele verilor târzii. Priveam amândoi într-un adânc infinit de gânduri în care se oglindea tainic surâsul amintirilor. Te-am închis într-un suflet flămând. Ascultam liniștea timpului și glasul tău picura veninul uirării într-o șoaptă de dor. Parcă plecasei de veacuri din povestea noastră...
Andreea Palasescu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, suflet de vânt, oprește-ți dansul lin și cuprinde-mi inima într-o dulce îmbrățișare! Lipește-ți obrazul cald de sânii goi și hai sa pictăm amintiri pe cerul senin. Te regăsesc veșnic prin gânduri, ca o șoaptă legănată ușor pe gene într-un tainic vis. Mâinile albe îmi ating trupul și apoi coboară agale sărutând flămând formele dorințelor vii. Sunt gata să înfrunt o lume și să câștig fiecare bătalie la brațul tău. Fiorul gândurilor nespuse străbate drumul meu spre fericire și răsăritul iubirii într-un surd abis! Tu ești vara mea!
Andreea Palasescu (31 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În chip straniu, tu esti oglinda sufletului meu. Mă redai fericirii și limpezești apele gândurilor cu un zâmbet firav. Adorm la umbra inimii tale, ascultând glasul tăcerilor, într-o dulce mângâiere. Zgomotul viselor mă poartă agale la brațul tău. Ești dimineața mea de vară, cu aromă de speranță și noi începuturi. Ajută-mă să mă pierd într-o dulce fericire! Eu te voi ajuta să te regăsești...
Andreea Palasescu (9 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am strâns bagajele în grabă. Din amalgamul timpului rămăsese numai o clipă firavă care își stingea răsuflarea surdă în gânduri apuse. Visele îngrămădite, prinse în spice de grâu și încredere oarbă așteptau cuminți într-un compartiment de suflet. Am plecat mândră, cu inima strânsă de greutatea dezamăgirii. Regrete nu aveam. Cuvintele ne erau sărace și oricum rostul dezlegării lor de rădăcina orgoliilor îmi părea de neconceput. Trăisem mult, curat, cu toată puterea binelui, cultivată într-o inimă prea puțin pregătită pentru eșec și suferință. La fel de mult probabil și greșisem în trecerea mea zbuciumată prin adâncul vremii. Într-o zi m-au copleșit așteptările, le-am strâns în pumnii mici și-am suflat cu speranță peste ele. Au zburat în buzunarele tale pline cu mărunțișul acestei vieți trecătoare. Pesemne erau rupte și agoniseala anilor mei frumoși s-a izbit de pământul livid, devenind pulbere de amintiri. Le-ai călcat în picioare și rămășițele păstrează urma pașilor tăi apăsați și grei. O să crească peste tăceri un nou început. Îți promit.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgomotul surd al tăcerilor curgea în ecouri simple de întuneric. Ne înțelegeam tacit, fără impedimente impuse, într-un acord subtil al gândurilor. Glasul estompat al orgoliilor oarbe se răsfrângea brutal într-o șoaptă tulburând fărâme de liniște și firesc. Ne spuneam totul și aglomerația trăirilor copleșitoare ne îmbrățișa. Erau de prisos explicațiile fade, visele stinse și nopțile respirate intens printre suspin și extaz. Îmi era inutil graiul plin de aglomerație și cuvinte mici, stinghere prin insuficiența lor. Pentru că noi ne trăiam cerul nedespărțit. Cu ploile lui de Mai, într-o palmă de fericire, înghesuiți într-un singur suflet. Ne săruta viața pe creștet, sub umbra delicată a razelor calde de apus.
Andreea Palasescu (8 mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgomotul surd al tăcerilor curgea în ecouri simple de întuneric. Ne înțelegeam tacit, fără impedimente impuse, într-un acord subtil al gândurilor. Glasul estompat al orgoliilor oarbe se răsfârgea brutal într-o șoaptă tulburând fărâme de liniște și firesc. Ne spuneam totul și aglomerația trăirilor copleșitoare ne îmbrățișa. Erau de prisos explicațiile fade, visele stinse și nopțile respirate intens printre suspin și extaz. Îmi era inutil graiul plin de aglomerație și cuvinte mici, stinghere prin insuficiența lor. Pentru că noi ne trăiam cerul nedespărțit. Cu ploile lui de Mai, într-o palmă de fericire, înghesuiți într-un singur suflet. Ne săruta viața pe creștet, sub umbra delicată a razelor calde de apus.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul spre cer
Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut.
Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o vreme tăcerea își așternea ecoul surd într-o aglomerație de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de șoapta amintirilor iși presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viață. Era pustiu apusul uitării și gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simțurile. Nu mai era nimic de spus. Poate și pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium și echivoc, devenise o încercare banală, nereușită de susținere a unor realități inexistente. Mă retrăsesem în colțul mic de lume, înțeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparențe și necunoscut. Înțelegeam că singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să întâlnești suferința doar o singură dată, în decursul experiențelor pasagere și vei simți nevoia să-ți pui sufletul la adăpost.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-o închipui, în zbuciumul acesta plăcut, cum am întâlnit-o într-o doară la început. Mândră și rece, plimbându-se elegant prin viață pe tocuri înalte. Poate iubind-o i-am adus soarele în suflet. Și astfel azi, când dansa desculță, îmbrăcată doar cu visele mele, am găsit în sfârșit cea mai frumoasă femeie...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce te-aș mai mângâia cu dorul. Cât să mă caut într-o inimă mică, pesemne acolo ne-am văzut și întâia oară. Când nu erau ceasuri și mulțimi de oameni care să ne robească timpul prețios. Pot să te am în priviri și să te apropii. Cu precizia orgoliilor care mint și aproape ne aseamănă, cu atâtea gânduri nespuse. Pot să-ți fiu prizonieră cât vreau. Într-un sens îmi place nevoia ta de control. Am chei pentru toate ușile. Altfel cum aș putea să-mi țin sufletul deschis?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbracă goliciunea zărilor întunecate în ecoul norilor cenusii. Cuprinde în palme zâmbetul senin al tăcerii și umbra viselor purtate pe genele lungi ale șoaptelor din amurg. Ascunde-mă de suflete călătoare și mângâie cu dorul firav, lacrima vântului care atinge tandru umerii goi. Vino de nicăieri și acoperă ropotul ploii cu suspinul cald al iubirii, într-o noapte rece de octombrie...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am promis că într-o zi îmi voi face curățenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina să cuprindă vântul schimbării într-o îmbrățișare blândă. M-ai așteptat clipe lungi și ai zăcut gol și însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieții, în lungul drum al împotrivirilor firii și al neputinței omenești. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-mă! Iartă-mă pentru cutezanța de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea și Bunătatea Ta!
Andreea Palasescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!