În ceasul acela ne-am rugat amândoi în tăcere, înăltându-ne la margine de asfințit fiecare bătaie a inimii. Sub lespedea grea ne-am ascuns întunericul tainic...
În ceasul acela ne-am rugat amândoi în tăcere, înăltându-ne la margine de asfințit fiecare bătaie a inimii. Sub lespedea grea ne-am ascuns întunericul tainic și mândria rece, stăruitoare. Din zare, doina gândurilor nespuse se înălța falnic în ecouri mute. Sub pașii mici, o mare de suflete cuminți, ispitite de zgomotul vieții, se legănau sărutând cu atingerea delicată, adâncuri de timp necuprins. Mângâiau lutul moale și apoi într-o frântură de clipă, pe ramuri de salcie bătrână împleteau zorii proaspeți cu brațe de Cer.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.