Am înțeles într-un târziu că libertatea, cu toate drepturile aferente acesteia constituie cea mai utilă îndrumare spre izbândă. Așa că mi-am făcut curaj să străbat patimile dorințelor proprii și să te eliberez din temnița sufletului meu, în care dăinuie tainic, frânturi de zâmbet șovăielnic și gânduri calde, răsfrânte parcă în infernul înghețat al amintirilor. Fără prea multe explicații inutile, părăsește-mă! Pune punct poveștilor vechi cu final pueril, rătăcit pe drumuri troienite de vântul schimbării și dăruiește-mi certitudinea despărțirii pe care mi-ai scris-o cu măiestrie pe rândurile clare ale ignoranței timpului. Nu te mai regret. Sărbătoresc în taină, triumful viselor mele din care umilul meu prizonier a plecat pentru totdeauna. De azi sunt liberă!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoioase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea evocă nevoia acută de eliberare a gândurilor care tulbură ecourile vastelor trăiri. Oamenii sunt clipe de adulație, mister sau furie copleșitoare într-un buchet de măști sculptate din lutul timpului. Adesea, plecăm împreună pe drumuri anevoiase, prin hotare îndepărtate de viață. Ne ținem de mână strâns, purtând bagajele viselor vechi pe umerii goi. Vântul șoaptelor ne mângâie pleoapele cu o adiere blândă a tăcerilor mistuitoare. Uneori ne pierdem în armonia viselor îmbrățișate cu dor. Dar iubirea înseamnă să descoperi harta unui drum comun într-un suflet firav.
Andreea Palasescu (26 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine încă apunea soarele verilor târzii. Priveam amândoi într-un adânc infinit de gânduri în care se oglindea tainic surâsul amintirilor. Te-am închis într-un suflet flămând. Ascultam liniștea timpului și glasul tău picura veninul uirării într-o șoaptă de dor. Parcă plecasei de veacuri din povestea noastră...
Andreea Palasescu (29 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am promis că într-o zi îmi voi face curățenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina să cuprindă vântul schimbării într-o îmbrățișare blândă. M-ai așteptat clipe lungi și ai zăcut gol și însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieții, în lungul drum al împotrivirilor firii și al neputinței omenești. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-mă! Iartă-mă pentru cutezanța de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea și Bunătatea Ta!
Andreea Palasescu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele și mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu ești lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...
Andreea Palasescu (28 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii vin și pleacă. Ce simplă este în esență călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieții toate apusurile. File de hazard ticsite cu existență, trăiri și prea multe schimbări de impact. E revoltător și firesc. Noi știm că mâine e dincolo de efemer și certitudini, într-o aglomerație a sufletelor flămânde. Prea puțini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puțini înțeleg. Și în definitiv, ce folos?
Mergem, alergăm printre gânduri, construim suflete la cheie. Acolo unde altii au lăsat gunoaie și urme de fericire strivită, într-o zi vor crește flori în colț de surâs.
Oamenii sunt investiții fără preț. Răspunsul celor mai intense nevoi stă înghesuit într-o bătaie de inimă. Am încredere în tine!
Și când greșim cu scuze sau nu, ne aducem aminte pe furiș, la adăpostul regretelor tardive cât de mult suntem datorită cuiva.
Pentru că toți avem de fapt un "cuiva" fără renume și recunoștință care ne-a definit cu grijă principiile. Tu ai avea curaj să recunoști?
E atât de important să ne regăsim chiar și în ipostaze fără însemnătate. Am înțeles cât de anevoios e să câștigi respectul și să rămâi neclintit într-o lume schimonosită.
Și cumva am înțeles cât de importanți sunt tocmai acei oameni care au reușit să-mi aducă lumină în suflet, tocmai când eram sigură că n-a mai rămas nimic dincolo de măști..
Andreea Palasescu (14 noiembrie 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii vin și pleacă. Ce simplă este în esență călătoria aceasta a viselor care aprind cu fiorul vieții toate apusurile. File de hazard ticsite cu existență, trăiri și prea multe schimbări de impact. E revoltător și firesc. Noi știm că mâine e dincolo de efemer și certitudini, într-o aglomerație a sufletelor flămânde. Prea puțini aplaudă înainte de punct pentru că de fapt prea puțini înțeleg. Și în definitiv, ce folos?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar fi fost dacă nu te-aș fi-ntâlnit? Dacă n-aș fi numărat șoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranțele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea să zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aș fi alergat cu valizele schimbării într-o dorință nebună de a urca împreună în trenul vieții? Și oare, dac-aș fi ales un alt drum, tu ai fi încercat să mă oprești?
Andreea Palasescu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, aici aștept să-ți aduci aminte. Simplu, fărā explicații inutile timpul ne inspiră pe rând fericirile stinse. Te strâng la piept de suflet cu putere și-ți miroase creștetul a liniște și armistiții. Îmi colorezi gândurile în verde crud și fraged. Sunt o nuanță și Dumnezeu pe vârf de clipă efemeră pictează toamna cu melancolie. Te iubesc febril. Fără resentimente, sincer ca o recunoaștere tacită a privirii de apus molcom sub care efectiv lumea are sens. Devine faptică, palpabilă, curgătoare și amândoi legați de chinga viselor ucidem orgolii în ropot de gând. De ce să ne fie taină povestea?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram hotărâtă să te pedepsesc. Pentru că te iubisem făcând abstarcție de orice principiu, ca și cum restul era simplu, lipsit de interes și existență. Tot restul lumii. Cumva nostim acest punct al relatării mele abstacte. Voiam să-ți fie rușine că n-ai înțeles, că n-ai crezut în noi, fără întrebări inutile.
citat din Andreea Palasescu. (16 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirile se dovedesc a fi inerente în vâltoarea vieții cotidiene. Oamenii vin și pleacă, părăsind fără urmă de remușcare visele vechi în care nu se regăsește nimic altceva decât zâmbetul amintirilor efemere. Aceeași atitudine blazată care atrage după sine judecăți nefondate. Nu-ți fie teamă să spui rămas bun și abandonează căutarea sentimentelor proprii, oglindite într-o rațiune care nu-ți alocă nici un gând!
Andreea Palasescu (17 martie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aer plutea molatic, aroma intensă a ceaiului fierbinte. Aburii se înălțau tainic, pe culmi neatinse de gânduri, într-o înlănțuire a siluetelor slab conturate. Chipul palid îi era luminat de un zâmbet tomnatic și-n tăcerea obscură a zorilor, șoaptele se topeau înfiorându-mi simțurile amorțite. Simțeam nevoia aceea acută, statornică de a mușca din ispită, încet și cu poftă ca și cum lentoarea aceasta nefirească m-ar fi aruncat într-un amalgam de plăceri fără margini. Era tot ce nu avusesem vreodată. Un fel de vis reținut în frâul gândurilor obositor de comune, atins cu sfială de sărutul umed al dorințelor. Mi-aș fi agățat oglinzi în suflet, fără regrete, doar ca să-și poată privi imaginea clară, reflexia vie a sentimentelor mute, pentru care, de prea multă vreme cuvintele erau de prisos.
Andreea Palasescu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multă vreme am crezut că sufletul tău bun îmi va fi refugiu pe timp de orgolii. Și când toamna ne va amesteca clipele în vâltoarea asfințitului veșted, cu tălpile goale de trecut aveam să spulber într-o doară toate evidențele. Liniște în ecou de zbucium fraged, aprins, neoprit, vechii NOI, asmuțind simțurile amorțite, aproape ne-am lăsa pradă iubirilor mărturisite.
Apus de octombrie melancolic curge printr-o bătaie de inimă, nestingherit. Mă opresc să te miros cu poftă, adânc, pe îndelete și Cerul îmi inundă privirile cu albastru. Contrast vizibil între seninul atingerilor tale și prea mult zgomot care tulbură. Vreau să mă odihnesc la pieptul tău..
Umbre de șoaptă calcă fără pudoare pe covorul de frunze. Suntem goi de prea multe doruri. Nu regret nimic. Nici că pleci fără explicații, nici că dai buzna în suflet neanunțat. Te iert. E un fel de claritate a dorințelor acceptate, supuse și efectiv nu vreau să mă opun. Nici nu știu cât timp a trecut. Parcă toate veșniciile s-au adunat la mijloc de toamnă și-am închis ochii să le pot cuprinde. Sărută-mă! Până se prăbușește această uitare închipuită prindem curaj. Cine știe? Poate n-o să mai fie nevoie să te ascunzi în fiecare străin...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-i frumoasă dar fac potecă să-mi iasă grabnic din suflet. Nu-i mohorâtă, are priviri de lumină chiar dacă râde cu toți dinții spre amurg. Are un fel de nostalgie atipică într-o vâlvătaie de clipă. Zilele nu seamănă una cu alta, fiecare apucă minuni surde și calde, pentru ca mai apoi să le așeze tainic sub tălpi de Noiembrie.
Nu ne-am înțeles. Nu dintr-o dată, ci treptat, subtil, ca un gând care alunecă molcom spre cea mai dulce ispită. Parcă frunzele ei ruginii se lipeau de nori, în cădere liberă către soare și câteodată îmi robeau frânturile de visuri. Nu mai voiam să împărțim nici gutui coapte, nici vara trecută, agățată strașnic de ultimul verde crud. Îmi amintesc cum ne făceam haină din rugăciune pentru că toamna mea boemă, capricioasă și rece pe alocuri e tot de la Tatăl Ceresc.
Andreea Palasescu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă tandru și soarbe ușor de pe buzele mele ropotul șoaptelor care alunecă molcom până în adâncul nepătruns al sufletului. Mușcă din visele nestinse de dor și savurează neoprit de glasul rațiunii dominatoare, gustul ispitelor. Îmi curgi prin vene, picurându-mi gânduri nespuse, ca un zâmbet al ploii care îmbracă deșertul cu mantia sa.
Andreea Palasescu (22 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ți-e frică de compensație? Mie îmi păreai la fel de frumos. La fel de egoist și ambiguu, într-un sens neștiut. Mă amuza felul în care îndesai în buzunare iluzii și frânturi de bine dăruite de alții. Și cum în toată fala aceasta consimțită nu erai capabil să vezi că cineva, la o margine de Cer senin îți tăiase fără nici un regret buzunarele...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era desculț în ploaia gândurilor reci. Dorul curgea molcom sărutându-i pleoapele și zâmbetul firav, cules dintr-o petală de floare. Vântul fredona imnul amintirilor vechi, ascunse în zâmbetul dimineților de mai și numele ei, cernea dorințe peste trupul înghețat.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!