Rondelul lumânărilor

Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea
Şi-n alba luminare ca de vată
M-am aşezat, tot alb, deasupra mea.

Atunci a hohotit o mască lată,
Căci, fără rost, pe-n cub de piatră grea,
Ardea o lumânare aşezată
Pe-o altă lumânare ce ardea.

Eu am plutit spre bagdadii, deodată,
Spre zeul zugrăvit, care privea
Nepăsător, pe lada înstelată
Din podul alb cum, făr-a fumega,
Ardea o lumânare aşezată.

rondel clasic de Leonid Dimov din Texte (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumânare nu îşi pierde nimic din strălucire atunci când aprinde o altă lumânare.

citat din James Keller
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea oaie

aşa a fost să fie: puţină gălăgie
la hanul morţii mele
un grup de polonezi
mânca la prânz bătaie de la copacii verzi!
o
lumânare oaie (?!) ardea şi ea de tot
o
iar sicriul umed, cu felul trei la masă
proptit, de dulce,-n cot
filosofa pe margini
de cer şi de câmpie!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru muribunzi

Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veşniciei zare.

Iar ca pietre funerare
Le aştern frunze de nuc
Şi aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viaţă mai apuc

Le aprind o lumânare.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste gard, cineva i-a spus că e om

Peste gard, cineva i-a spus că e om,
El a plâns ca un prunc, l-a-ntrebat pe Proudhomme
Ce înseamnă cuvântul, ce e un monom,
i-a răspuns foarte sec un australopitec.
De atunci mulţi nostalgici se plimbă pe Net,
Îi saluţi, nu-ţi răspund că fudul e-orice bleg,
Tu te scuzi, deşi n-ai un motiv, tu cedezi,
El te latră mereu, are numai un crez,
Cine e, ce isprăvi a făcut sau e-n curs,
Ce prieteni mai are, o fi numai urs,
Dar şi urşii mai au şi plăceri, simpatii,
O fi un robot din alţi mii şi mii,
Că dispare persoana, rămâne un băţ,
Nişte fire subţiri care ţin de mustăţi,
De Dimov mi-amintesc, cum râdea, cuvânta,
Ardea lumânarea aşezată pe-o stea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valul

Ardea gara!
Trenurile şuierau în sala de aşteptare.
Ceasurile purtau mâini la încheieturi.
Biletele ne cereau socoteală
şi semnături...
Ardea gara
şi noi ne deşteptam întorcând dinspre mare
valul cu sărutul prea multor guri.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o lumânare
două cinci zece optzeci...
o lumânare

senryu de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră

şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece

o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...

poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gagniuc va muri fără lumânare, din cauza unui precedent

La moartea lui fu mare supărare|;
Avea atâta spirt îngurgitat
Încât, când i-au aprins o lumânare,
În clipa următoare-a explodat.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel eminescian

Nostalgic scriu la lumânare
Şi ceara plânge-n scrisul meu;
Suspin şi-l cânt pe-acela care
A fost şi fi-va Prometeu.
...
O mică flacără e-n stare
S-amestece idei cu seu;
Nostalgic scriu la lumânare
Şi ceara plânge-n scrisul meu.
...
Un pâlpâit, o ezitare
Şi tot ce fac devine greu,
Pe cer LUCEAFĂRUL răsare
Sclipind duios în timp ce eu...
.................................
Nostalgic scriu la lumânare.

rondel de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul primar

cărările erau râuri brăzdate de gânduri
ştiu, eşti o fărâmă din mine
încolţită în gestul primar
seara, mă aşezam în pântecul cerului
căutând drumuri despicate
uneori mă înecam în tăceri ancestrale
căutând surâsul dintâi
pe masă ardea o lumânare crestată de gânduri
erai un fluture în bătaia luminii
cu palmele înconjuram universul privirii
reveneam mereu, firesc, mai aproape de tine
timpul luneca în iubiri
se făcuse ziuă în mine
atunci am ştiut, găsisem sărutul primar
femeie, orhidee înflorind într-un suspin
o deschidere răsturnată spre un sărut
înmugureai, în faţa ascunsă a lumii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardea spitalul

Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
... Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Şi flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot

Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbuşite
Strivind sub ele urlete, clipite
Şi razele căzute ale lunii.

Şi luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis...
Şi cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări şi de vis ucis.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Gazeta literară, decembrie - 1957 (Poezie de debut)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toata lumea este o lumânare, adevărat. Dar nu toată lumea este o lumânare aprinsă.

citat din Harbhajan Singh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprind pământului o lumânare

Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporaşului deschisă
Şi ramului de măr leg mărţişoare
De bunghişori şi boboci de narcisă.

Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.

Să-i ducă şi bătrânei mele mamă
O lacrimă s-aşeze la icoană
Şi una tatălui, pe-a crucii coamă
Şi-or şti că e de la a lor Ioană

Ce a aprins din flori o lumânare
Şi mărţişoare-a pus la toţi copacii
Să-i treacă dorul şi ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

În pofida dezmierdării
Aerul cerea tămâie;
Soarele era de ceară
Şi ardea o lumânare…

Vântul unduia în treacăt
Lungi mănunchi de busuioc,
Iar o ploaie de aghiasmă
Cădea rece peste tot.

Pe un palid curcubeu
Zace-n disperare ziua;
Să răsară ea în bocet,
Cântec sobru, funerar?
Să îngroape ea natura
Într-o zi de cireşar?

Poate ea să roage noaptea
Să îi vină-n ajutor?
Să păstreze-n întuneric
Acest doliu-ntre culori?

Speriată-n orizontu-i
Cu scântei răsare ziua…
Şi-şi împrăştie dulceaţa
La o mică rădăcină…

Să renaşti în vânt şi ploaie,
Să fii o floare pe-un mormânt,
Să creşti sub propria-ţi credinţă,
Atunci te poţi numi “fiinţă”!

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din drumul lor de zi cu zi, oamenii se abat şi aprind o lumânare, apoi se pierd în mocirla cotidiană. Aceşti oameni ştiu foarte puţin despre Dumnezeu, nu au timp să-I dedice, mulţi sunt confuzi, şi totuşi aprind o lumânare în biserică, expresie a lumii nevăzute din ei înşişi.

Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu-l cunosc, dar aş vrea…

pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva
erau inscripţionate semne
lumina cobora căutându-mi fruntea şi nu ştiu
dacă eu creşteam sau
lumânarea scăzând ardea semnele până ce
deveneam egali
în punctul acesta am înţeles zilele mele
caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt
tălpile, pământul răsturnat din care
vor creşte ierbi noi, semne…
în număr de nouă cuvinte am descris viaţa mea
mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei
iubire, adevăr, menire
triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile
mişcarea
ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe
o altă zi
mă va speria precis un cer prea senin
un pământ prea gol, niciun drum trasat – iată
un toiag creşte alb
din dreapta mea ca o prelungire de os
triunghiul roteşte inima, corul nu-L cunosc
dar aş vrea
pentru că El a scrijelit semnele, a aprins –
şi nu de la jumătate – fitilul subţire
la «ceva» probabil S-a gândit atunci…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de ceară

Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.

Îţi joacă forme negre pe pereţi,
Le urmăreşti însă n-ai vrea să fie
Şi te întrebi de oare nu repeţi,
Greşeli precum acela ce nu ştie.

Mai e puţin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiţi la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.

Te tot gândeşti, îţi va fi întuneric,
Nu ştii de vrei să dormi, de vrei să nu,
Priveşti spre cer, sunt stele, e feeric
Şi una-i vrea să fii, de poţi, chiar tu.

Îţi plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ţi curg din trupul omenesc.

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân şi mare
Şi printr-o ceaţă ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.

În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.

Şi de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E linişte... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.

Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Şi totu-îngheaţă şi deodată,
De sânge aerul se-mbibă.

Acum iar liniştea domină
şi după lunga aşteptare
Prin ceaţa deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.

poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul
Şi castelul, văzut în zare, ardea, ardea...

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!