La marginea mirării

tăcere ruptă-n două de-o parte şi de alta
cuvântul să răsune febril ecou în noapte
felinar de veghe ce luminează halta
trenul speranţelor vine la ora şapte.

iubirea-nsingurată stă pe peronul gării
pe banca lustruită stă un bagaj cu vise
steaua mea mă aşteaptă la marginea mirării
cerne strălucirea pe operele scrise.

îmi dă târcoale neagra melancolie
cu gânduri despre moarte şi infern
mai am de spus poveşti, încă sunt vie
şi-atunci m-agăţ de visul amplu, etern.

aprind o lumânare cu parfum de iasomie
teama de întuneric pe pământ o aştern.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mătase

e noapte diafană cu ea mă învelesc
şi-aştept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coşmarul care adânceşte abisul.

e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită şi viaţa o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.

sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar ştiu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naşte versul.

dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie între două trenuri

Între zi şi noapte nu-i decât un ceas,
Între două trenuri nu-i decât un pas,
Sparte felinare, oameni în tăcere
Mai împart o gară-n două emisfere,

Nu mai sunt acelaşi, nu mai eşti nici tu,
Ne striveşte trenul între da şi nu,
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete oarbe te mai văd aproape,

Nu mai eşti aceeaşi, nu mai sunt nici eu,
Plouă peste-o gară, plouă tot mai greu,
Mai zăresc o umbră, o închipuire,
Care urcă-n trenul către neiubire,

Pe peronul gării plouă indecis,
Între două trenuri, moare câte-un vis,
Aş mai vrea doar vremea să ne mai amâne
Să-mpărţim doar ploaia care mai rămâne.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie albastră

cerul înstelat îşi trimite solii
să vestească iar Crăciunul prin cântec
valurile speranţei mângâie atolii
gerul din suflet fericită îl spintec.

momente de iubire desprinse din noapte
se-nvăluie frenetic în valuri de lumină
gânduri infinite se pierd în şoapte
nutrind cu ardoare fericirea divină.

aud povestea lunii, albă, fermecată
cu literele dalbe scrise în detalii
luminează calea lumii încurcată
cerne armonia cu parfum de dalii.

cerul rezonează-n noi rapsodii albastre
plămădind în chakre curcubeie măiastre.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea speranţelor (sonet)

NINSOAREA SPERANŢELOR
(sonet renaşterii spirituale

Mă ning speranţele înzăpezite
De troienele dorurilor stinse,
Din roiul amintirilor desprinse,
Aşteptând renaşterea în cuvinte.

Să nu simt viscolul în tâmple ninse
Şi de sarea tristeţilor albite,
În ochi aprind făclii, ce sunt menite
Să strălucească pe gânduri nescrise.

Ca în cascadă, pe lacrimi coboară
Idei în condeiul de-o muză vrăjit,
Când vise aprind zori de primăvară.

Însufleţesc un vis, la viaţă trezit,
În abisul morţii să nu dispară
Cu speranţe-n chip de lut acoperit.

17.02.2022
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu (17 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

respir aer dilatat cu miresme de parfum
se umplu plămânii de minuni vibrante
iluzii şi regrete se sfârşesc în fum
se prefac în scrum gânduri alarmante.

vreau să las pe pământ frumoasă amprentă
poate o slovă de aur scrisă ca epitaf
veşnicia mea e o stare latentă
pe reflecţii în lumină dau autograf.

am scris cărţile vieţii zbuciumate
până am să mor nu mă opresc din scris
muza cerne în mine gânduri nestemate
un loc în eternitate îmi este promis.

ecranul minţii derulează vise animate
cu toate trăirile mele în Paradis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise îngemănate

Un vânt uşor
al nopţii trecute
mi-a atins pleoapele
cu un sărut.
Şi un vis ce-l prinzi
doar în poveste
s-a unduit ca frunza
şi a căzut,
apoi m-a lăsat
în abisuri de vis
că mai sunt încă
nebuni ca şi mine
ce în noapte
se apucă de scris
gânduri,
despre tine minune.
Şti, visul meu?
Este visul tău,
să fim
din nou
ca o fiinţă,
două aripi
peste al vieţii hău,
să ne jurăm
din nou...
credinţă

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru muribunzi

Le aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc
La hotare de sătuc,
Spre a veşniciei zare.

Iar ca pietre funerare
Le aştern frunze de nuc
Şi aprind o lumânare
Celor ce-n curând se duc.

Prin biserici, la altare
Lăcrimate rugi aduc
Cerului să dea iertare;
Cât în viaţă mai apuc

Le aprind o lumânare.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet nocturn

şoaptele iubirii se răspândesc în noapte
sub baldachin de stele fac dragoste îndrăgostiţii
unde este iubire viaţa-i miere şi lapte
în baie de raze se ard superstiţii.

iubirea începe în braţe de luceferi
sub mângâierea lunii tumultuoasă
ai steaua ta nu te lasă să suferi
cerne peste ţine vise, aura luminoasă.

când mă rătăcesc şi sunt de lupi pândită
ca o oaie speriată părăsită de păstor
steaua nu mă lasă să rămân osândită
şi mă călăuzeşte înspre Creator.

sunt ca un nor de vânt răspândită
între aurore cu lumini de viitor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e un ecou etern

Plânge cerul şi pământul,
Soarele nu mai răsare,
Totul e beznă şi întuneric
În lumea asta atât de mare!

Oamenii sunt ca nişte stafii
Fără suflet, fară minte,
N-au altceva decât
Un grai, fară cuvinte.

Tot învăluit în ceaţă,
Pământul parcă e un infern
Oamenii sunt morţi,
Chiar dacă sunt în viaţă.

Lumea e un ecou etern!

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii puternice

(lui Dumitru şi Aureliei)

am emoţii puternice nu pot să dorm
fericirea-ntre prieteni inima-mi inundă
vise cu ochi deschişi poeme le transform
în salba amintirilor pun fiece secundă.

noapte incandescentă, luceferi veghează
universul magic se strecoară în gânduri
meditez că pot să plutesc pe o rază
fiori de mulţumire îi ordonez în rânduri.

armonii de suflet într-o stare de vis
steaua mea le cerne, cât îmi e de dragă
ca să se împlineasca tot ce-mi este scris
adesea mă învaţă o noapte întreagă.

emoţii puternice cerul l-au deschis
frenetică iubirea ştie să le aleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec lin

Hei, Moarte! Parcă ai întinerit.
Eşti muza verde, iubită cu nuri,
Până şi crinul a înmugurit
În cerul meu albăstrit de visări.

Hai, Moarte! Uită de neagra coasă
Ardă iadul, invită-mă la vals,
Bea vinul, aşează-te la masă
Şi-mbată-mă cu un cântec fals.

Hei, Moarte! Cărarea rece spre rai
S-a înroşit cu şapte păcate
Scrise cu sânge de Eros la nai
De spiritul ce naşte lăcate.

Hai, Moarte! Şi ziua gri de apoi
Cerne avan prin sita durerii.
Tu vii să mă iei zălog pe la voi
Cântec lin din lumina cântării...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se tem de moarte la fel ca şi copiii care se tem de întuneric. La fel cum teama copiilor este sporită de poveşti, se întâmplă şi cu teama de moarte.

citat celebru din Francis Bacon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul ploii

nori albi pufoşi se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
şi arborii triumfă, îmbunează vântul.

au şi naturile dorinţe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.

fără ploi mirene viaţa ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.

compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noapte

mă pierd în miezul orelor târzii
visul e hoinar nu a venit la timp
dar mă scufund în val de poezii
însămânţez gânduri pe al nopţii câmp.

bat bucuria în cui ca pe-o icoană
să mă închin la ea atunci când nu dorm
tremurul privirii se simte-n sprânceană
când aş vrea în lumină să mă transform.

nutresc iluminarea fără să mă sacrific
steaua mea e prezentă îmi dă imbold
să ating universul iubirii prolific
vibraţia luminii coboară spre şold.

târziu în noapte am un gând specific
fluxul creaţiei filigranat în gold.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Vise şi iar vise terestre,
pornite din viaţă terestră,
aşezate-n suflete şi-n gând,
deşarte vise şi iar vise
care se contopesc cu realitatea
şi se transformă-n viaţă terestră,
pe stradă curge sânge din Pământ,
din suflete ucise fărʼ de milă
de oameni din vise, ucise vise neîmplinite,
vise, vise ce se cumpără la taraba din colţ,
când o ţigancă îţi ghiceşte-n ghioc,
o altă visează la o ceaşcă de cafea
pe care o întoarce ca să viseze visul,
o altă ghicitoare descântă,
ucide ca să împlinească visul,
vise, vise furate şi trăite-n deşertăciune
de suflet amar ce varsă flăcări pe nări
precum balaurul cu şapte capete
care se visează stăpânul lumii,
visul i s-a întrerupt în flăcări
când a venit Făt-frumos călare pe un alb cal
şi cele vise din cele şapte capete
au murit odată cu balaurul,
vise întruchipate-n imagini colorate,
vise, vise de vânzare
pe strada cu lalele negre,
moarte din cauza viselor albastre!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iarbă verde

Vine iarăşi primăvara,
Se aştern şi îşi fac halta,
Tot aici i-apucă seara.
El: acelaşi, ea: e alta!

epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem smerit

stau în genunchi şi cerşesc îndurare
de la Iisus Cristos mântuitorul
vreau să îmi dea o rază-mplinitoare
să-mi călauzească bătrâneţea, viitorul.

durerile sunt mari grijile mă apasă
de stresul nocturn nu pot să scap
mă copleşeşte să dorm nu mă lasă
gânduri arămii îmi trec prin cap.

dar religia mireană mă face mai bună
gândesc fericirea lumilor efemere
stau de veghe ca boema lună
care cerne vise peste emisfere.

dulce suferinţă pe suflet stăpână
poate aste-i lumi versuri să-i ofere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţe pentru o tăcere perfectă

În sala de aşteptare e linişte o
monedă se rostogoleşte pe ciment

păianjenul pândeşte din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier

trenul opreşte un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
şi mă fotografiază plângând

câinele gol
dă târcoale mărului gol

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul trebuia să vină

Trenul trebuia să vină. Nu mai vine, nu mai vine.
Singur timpul e de vină pentru gara în ruine,
Dar desigur, călătorii ce aşteaptă pe bănci pline
Vor mai spune, vor mai scrie despre trenul ce nu vine.
Despre el vor zice multe, că e plin de flori de gală,
Locurile le-or descrie în manieră ideală,
Îngeri ce coboară-n staţii, îngeri care iar se urcă
Minţilor în aţipire le vor da prin vis de furcă.
Însă-n săli de aşteptare zac schelete opaline,
Fiecare ca-n răşină încleştat biletul ţine.
La ghişee trist suspină funcţionare sibiline.
Trenul trebuia să vină. Nu mai vine, nu mai vine.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de noapte

tristeţea curge-n mine ca un râu de lavă
îmbătrânesc şi-n trup toate oasele dor
am uitat de zâmbet de simţirea suavă
hulpave flăcări ard aripi de amor.

stelele-mi sunt aproape ca să mă anime
strălucesc în noapte cu un singur scop
să-mi călăuzească visele prin lume
în jocul cu cromatici sunt un caleidoscop.

iubesc în mii de rime viaţa îmi e dragă
ca lumina ochilor când nu lăcrimează
splendorile naturii mai pot să mă atragă
luceafărul iubirii încă mă mai scanează.

timpul converteşte gânduri ştie să le aleagă
înţelepciunea-n suflet adânc o formează.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!